Cruciada împotriva bolşevismului/ de Ziarul de duminică

Rolf-Dieter Müller

Alături de Wehrmacht. „Cruciada împotriva bolşevismului”: Aliaţi, voluntari, auxiliari 1941-1945

Editura Militară

Traducere de Cristian Crâmpiţă. Revizia traducerii şi stilizare – Marius Iorgulescu.

La începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, alături de Wehrmacht s-au angajat în luptă aproximativ 600.000 de militari din trupele aliate; mai târziu, acestora li s-au adăugat numeroşi voluntari străini şi „auxiliari”. În punctul culminant al celui de-al Doilea Război Mondial pe frontul de est, fiecare al treilea soldat care lupta de partea Germaniei era străin. „Cruciada împotriva bolşevismului”, un slogan lansat de Hitler, a găsit ecou pretutindeni în Europa, atât la fasciştii convinşi, cât şi la cetăţenii ţărilor est-europene care luptau pentru a-şi câştiga independenţa faţă de URSS. Mulţi dintre aceştia nu au luptat doar pe front, ci s-au lăsat implicaţi şi în acţiuni criminale ale Wehrmachtului şi ale Waffen SS-ului. Acţiunile acestor combatanţi – blamaţi de Führer pentru eşecul Reichului, condamnaţi în patria lor pentru trădare şi apoi uitaţi – au fost neglijate sau trecute sub tăcere de istorici în perioada Războiului Rece, dar au fost glorificate de extrema dreaptă. Pe baza cercetărilor recente, Rolf-Dieter Müller oferă în premieră o imagine de ansamblu, sistematică şi concisă, asupra motivelor care i-au determinat pe aliaţii lui Hitler şi pe voluntarii străini să lupte pe frontul de est.

Deschiderea arhivelor ruseşti, la începutul anilor 1990, a trezit multe aştep­tări şi din partea istoricilor militari. Descoperiri senzaţionale n-au apărut, desi­gur. Cele mai importante dezvăluiri au fost – pentru Occident, cel puţin – doar confirmări ale celor ştiute deja. Dar informaţii despre faptul că, în 1939-1940, Stalin a revendicat pentru sine toată Europa Est-Centrală în cadrul unei înţe­legeri secrete cu Hitler şi că a ordonat uciderea, la Katyn, a ofiţerilor polonezi prizonieri de război, puteau fi extrase de-acum de foştii cetăţeni sovietici chiar din documentele conducerii lor supreme. În prezent, cele mai importante docu­mente secrete din perioada sovietică sunt din nou sub cheie, la Moscova, sau sunt greu accesibile.

În opoziţie cu cele de mai sus, o adevărată surpriză o constituie – inclusiv pentru istoriografia germană – dezvoltarea unei noi cercetări istorice naţionale, în statele baltice, în Polonia şi în Ucraina. Acestea au proiectat o lumină cu totul nouă asupra vieţii din perioada ocupaţiei germane, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi asupra celei trăite sub presiunea dublei stalinizări (1939-1940 şi 1944-1945). În acest timp, lupta popoarelor pentru independenţă nu a încetat, ci a fost continuată într-o fatală alianţă cu Germania lui Hitler, chiar şi după în­frângerea germană.

Pentru Stalin, toate acestea au reprezentat acţiuni criminale, săvârşite de cetă­ţeni sovietici trădători. Noţiunea de „colaboraţionist” căpătase un înţeles negativ în ţările coaliţiei antihitleriste încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Această imagine a fasciştilor autohtoni, a soldaţilor şi trădătorilor, s-a menţinut şi în literatura occidentală, de atunci şi până în prezent, şi fusese cultivată cu mare grijă de propaganda istorică sovietică. Dimpotrivă, noua istorie naţională promo­vată de mai bine de 15 ani în Europa Est-Centrală a proiectat o altă lumină asupra evenimentelor, ceea ce ne obligă să ne luăm rămas bun de la clişee vechi, care au rezistat ani şi ani.

În această prezentare de ansamblu, descriem, pentru prima dată în toată complexitatea ei, participarea de partea Wehrmachtului a trupelor străine în lup­ta împotriva Armatei Roşii şi, odată cu aceasta, acordăm o recunoaştere deplină importanţei acestora. Deosebirile dintre diferitele ţări şi categorii de participanţi beneficiază de o tratare sistematică care face posibilă accesarea unor informaţii de detaliu privind subiectul în cauză, fără să se ignore imaginea de ansamblu. Descrieri şi rapoarte ale martorilor oculari, precum şi extrase din documente im­portante ilustrează şi adâncesc imaginea unui capitol până acum neglijat al istoriei celui de-al Doilea Război Mondial.