Bezmetica română pentru pian şi alte alea/ de Lucian Vasilescu

Cu câteva zile în urmă, unul dintre concertele programate la Ateneul Român în cadrul Festivalului „George Enescu” a fost „bruiat” de probele pe care le făceau sunetiştii Festivalului Folk You fix în Piaţa George Enescu, în faţa Ateneului. Pianistul Murray Perahia a fost nevoit să suporte, pe parcursul concertului său, bubuiturile din boxele din piaţă. Acolo unde, fireşte, pianul său nu răzbătea. În loc de concert pentru pian şi orchestră, spectatorii din sala Ateneului s-au văzut constrânşi să „îngurgiteze” un cocteil de sunete nemiscibile şi contradictorii. Cu siguranţă, sunt oameni cărora le place atât muzica folk cât şi muzica clasică. La fel de sigur este, însă, şi faptul că nimeni nu ascultă cu plăcere folk cu o ureche şi muzică clasică cu cealaltă, în acelaşi timp.

Una peste alta, haloimisul sonor de la Folk - You - Perahia îmi pare a fi emblematic pentru haosul românesc: toate lucrurile (chiar şi puţinele lucruri bune) sunt amestecate, într-o devălmăşie descurajantă, confuzantă, dizgraţioasă. Ca şi cum ai amesteca toate cele trei feluri de mâncare (chiar gustoase, fiecare în parte) în aceeaşi farfurie.

Dar nu este nimic în neregulă aici, s-ar putea spune: concertul lui Murray Perahia fusese programat cu mult timp în urmă, iar cei de la Folk You aveau şi ei aprobare/ autorizaţie să-şi facă probele de sunet la ora şi în locul cu pricina. Toată lumea a avut dreptate. Hârtiile, semnăturile şi ştampilele erau în bună regulă, numai muzicile se dădeau cap în cap ca doi berbeci bezmetici, într-un timp bezmetic, într-un oraş bezmetic dintr-o ţară bezmetică, păstorită bezmetic de nişte bezmetici.