Adrian Vasilescu, BNR: Creditul în lei ia viteză

Statistica indicatorilor monetari din august 2015, publicată acum câteva zile, ne aduce o dovadă în plus că există o legătură directă şi inevitabilă între credite şi economisirea internă. Limitându-ne la gospodăriile populaţiei, vedem cum timp de opt luni, din ianuarie şi până în august, depozitele bancare în lei au crescut continuu. Cu 7,8 la sută. Totodată, au crescut şi creditele în lei. Mult mai mult însă: cu 27,4 la sută.

Dacă înainte de criză, vreme de cinci ani, din 2004 până în 2008, ne obişnuisem să vedem cum băncile din România adunau bani din toată lumea şi creditau populaţia – sursele fiind economisirea japonezilor, a altor ţări asiatice, a vest-europenilor, chiar şi a grecilor –, ne-am văzut obligaţi, în împrejurările provocate de criza globală, să ne scoatem din cap această obişnuinţă. Ca să învăţăm să mizăm pe economisirea internă. Şi am învăţat. Ani buni am învăţat să economisim. Apoi, în 2015 am început să învăţăm cum se asigură credite din economisirea internă. Credite în lei… fiindcă creditele în valută sunt în continuare cu semnul minus.

Astăzi, o întrebare obsedantă – „când se va însănătoşi, în băncile româneşti, activitatea de creditare?“ – îşi găseşte răspunsul în economisirea internă. Să observăm totuşi că întrebarea exprimă o firească stare de nerăbdare şi de nelinişte. Iar răspunsul, din nefericire, nu este cel aşteptat. Vor mai trece mulţi ani, de aici înainte, până când răspunsul va fi cu semnul plus. Şi nu mă refer la faptul că, în viitorul previzibil, nu vom mai vedea în România o derulare a creditării ca în anii 2004-2008. În România… dar şi în nenumărate zone ale planetei. Criza a schimbat lumea şi ne-a obligat să alegem un alt stil de viaţă.

Se schimbă astăzi până şi conceptul de însănătoşire a creditării. Se subînţelege, aşadar, că sistemul bunăstării pe datorie, ce trezea speranţe înainte de criză, şi-a restrâns sfera de acţiune. A început să fie restructurat. Banca Naţională însăşi a intervenit cu măsuri de temperare a creditării. Întâi şi întâi a creditării în valută. Ca să ferească şi băncile, şi clienţii de nedorite drame ce ar putea fi provocate de o eventuală insolvabilitate. Şi, iată, în ceea ce priveşte creditele în valută, faptul că au scăzut, în opt luni din 2015, cu 10,7 la sută e un semn bun. Mai ales că entuziasmul de până în  2008, când unele bănci au împrumutat populaţiei valută cu uşurinţă, se răzbună astăzi. Băncile în cauză sunt încărcate cu un noian de credite neperformante. Şi, în plus, împovărate cu provizioane. E o lecţie ce merită să fie bine învăţată. Banca Naţională îşi doreşte acum să vadă creditul înscris pe o linie de optimă raţionalitate. Deşi creditul bancar rămâne un motor important al economiei, contează şi sursele de creditare.

Nici împrumutătorii, nici cei ce se împrumută nu mai pot să sfideze riscurile. Şi, mai cu seamă, nu au cum să închidă ochii în faţa unei realităţi dure: aceea că banii din economisirile altor ţări sunt mai puţini acum, tot mai puţini, aşa că băncile vor fi nevoite să se bazeze mai mult pe economisirea internă. Iar Banca Naţională nu are cum să întoarcă spatele acestei realităţi. Şi n-o face. Mizând pe creşterea temperată a creditului de consum, sprijină îndeosebi împrumuturile în moneda în care este plătit debitorul; totodată, încurajează extinderea creditului pentru investiţii imobiliare. Numai că acum faptul că nevoia de bani noi pentru consum începe să fie acoperită cu un exces de credite în lei nu poate să lase pe nimeni indiferent. Se cuvine să fie pus la vedere indicatorul „Atenţie la viteză!“.