Prognozele economice ale FMI sunt o loterie mai ales în criză, însă experţii Fondului sunt mai buni decât cei ai băncilor centrale

Autor: Bogdan Cojocaru 08.10.2015
Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi-a revizuit pentru a patra oară în ultimul an prognoza de creştere a economiei mondiale. Investitorii se simt lăsaţi în ceaţă de Rezerva Federală americană, iar Banca Centrală Europeană introduce cenzura în privinţa a ceea ce pot spune, relevant pentru pieţe, membrii boardului executiv. Marii „forecasteri“ şi băncile centrale au o problemă de încredere.

Prognozele economice sunt importante pentru investitori. Dacă ei nu intuiesc sau nu calculează bine mersul unei economii plă­tesc, dovadă fiind, în prezent, chinurile pro­ducătorilor de materii prime care au pariat pe creşterea continuă a Chinei. Pe baza prognozelor economice se realizează buge­tele guvernelor. Forecasteri precum FMI prescriu, luând în calcul propriile proiecţii, tratamente pentru economiile cu probleme.

 

Studii la rece

Anul trecut, biroul independent de eva­luare al FMI a publicat un document inti­tulat „Evaluarea prognozelor pe termen me­diu ale FMI privind creşterea PIB“, o analiză de 140 de pagini. Parcurgerea paginilor nu dă niciun indiciu clar de cât de exacte sunt prognozele instituţiei financiare internaţio­nale, cea mai influentă din lume, scrie pentru The Seeking Alpha Paul Ticu, found ma­nager la MacroDynamics Capital. Concluzia analizei este că „prognozele FMI din World Economic Outlook îndeplinesc standardele de bază ale eficienţei pentru cele mai multe ţări“. Una din ideile desprinse din acest studio este că multe dintre prognoze au fost prea optimiste, cu alte cuvinte, „un pic“ inexacte.

Un studiu al ONU publicat în iunie 2014 a găsit că performanţele prognozelor organizaţiei sunt marginal mai bune decât cele ale FMI sau ale Băncii Mondiale la nivel global sau de grupuri de ţări. De ase­menea, analiza laudă estimările ONU ca fiind mai bune decât cele ale FMI pentru 10 eco­nomii mari în perioada 2000-2011. „Din păcate, prognozele realizate de aceste trei organizaţii au fost slabe pentru anii de crize financiare, având erori semnificative în special pentru perioada Marii Recesiuni din 2009“, notează analiza. Eşecul de a prezice Marea Recesiune se datorează mai multor factori, printre care complexitatea mare a sistemului  financiar şi „operaţiunile du­bioa­se din sectoarele investment banking şi cor­porate finance de dinaintea crizei finan­ciare“, subevaluarea pagubelor fără pre­­ce­dent provocate intermedierii finan­ciare când a erupt criza, impactul extraordinar asu­pra economiei reale şi propa­garea şocu­rilor financiare în economiile lumii. Cu alte cuvinte, marile organizaţii de prognoză nu înţeleg pe deplin cum funcţionează sistemul financiar şi nici influenţa acestuia asupra economiilor. O analiză asemănătoare a Comisiei Europene publicată în 2012 a găsit că precizia estimărilor instituţiei este „substanţial“ mai redusă pentru statele nou intrate în UE, care în general au prezentat mai multă volatilitate economică decât membrii vechi în perioada 2004-2011.

Descoperirea este valabilă atât pentru evoluţia PIB, cât şi pentru cea a inflaţiei. Însă prognozele privind deficitele bugetare sunt la fel de bune, „dacă nu mai bune“, în cazul noilor veniţi.

Cele mai mari erori sau făcut pentru intervalul T4 2008 – T2 2009, o perioadă cu volatilitate economică ridicată.

Fed este cea mai optimistă dintre cele şapte mari bănci centrale ale lumii. Banca Japoniei a făcut cele mai mari greşeli. Banca naţională a Canadei este cea mai precisă, dar a avut cea mai uşoară sarcină, relevă o analiză a Bloomberg. Ca şi în cazul celorlalte analize, aceasta a găsit că criza financiară a stricat estimările tuturor şi că economiile mai mari sunt greu de stăpânit.

Cel mai bun „prezicător“ este FMI, care a întrecut banca centrală a Canadei la evaluarea creşterii economice şi a inflaţiei. Însă FMI nu are mandat naţional pentru stabilirea dobânzilor de politică monetară şi pentru introducerea de mecanisme de stimulare – motivul pentru care există băncile centrale şi motivul prognozelor lor.

„Dacă băncile centrale încearcă să ne convingă pe toţi că ştiu încotro se îndreaptă lucrurile folosind ceea ce se cheama «forward guidance» ai crede că ele ştiu ceva ce noi nu ştim. Dar până când nu devin mult mai bune la analizarea datelor, nu ar trebui să ascultăm de ele, iar ele nu au nimic de spus“, apreciază Rob Carnell, economist şef la ING Groep.

Fed este una dintre băncile care au dezamăgit în mod deosebit cu modul în care s-a jucat cu aşteptările investitorilor în ceea ce priveşte politica monetară, mai exact cu perioada în care va începe să ridice dobânzile după o pauză de aproape 10 ani. Dobânzile mai mari înseamnă randamente mai mari şi prin urmare anticiparea momentului în care Fed ia decizia este de importanţă vitală pentru investitori. După toate semnele lăsate de Fed, investitorii se aşteptau ca dobânzile să fie majorate în septembrie, ceea ce nu s-a întâmplat. Banca centrală a SUA a dat vina pe perspectivele globale incerte.

„Pieţele urăsc incertitudinile şi ceea ce a reuşit să facă Fed este să servească o doză mare de incertitudine pentru pieţe“, a explicat, pentru CNBC David Kelly, analist la JPMorgan. El a explicat că Fed nu ar trebui să ia decizii de politică monetară în funcţie de volatilitatea de pe pieţe pentru că, dacă face aceasta, nimeni nu va putea prezice ce va face în continuare.

„Cred că este o problemă de încerdere în Fed şi o problemă de încredere în creşterea globală“, spune şi Mark Sebastian, fondatorul OptionPit.Com.

 

Cenzura de la BCE

BCE a decis săptămâna aceasta că cei şase membri ai boardului executiv îşi vor restrânge remarcile care pot influenţa pieţele la materialul care este accesibil publicului, scrie The Wall Street Journal. Aceasta înseamnă limite mai stricte referitoare la comunicarea băncii centrale a zonei euro cu publicul. Noua politică vine după ce unul dintre membrii boardului, BenoÎt Coeuré (foto), a dezvăluit în mai, la un eveniment cu participare restrânsă, că BCE va intensifica achiziţiile de obligaţiuni pentru a compensa încetinirea pieţei de pe timpul verii. Comentariile, care au fost postate pe siteul BCE abia a doua zi dimineaţa, au intensificat activitatea de pe piaţa obligaţiunilor şi au dus la deprecierea euro. Acesta este un exemplu de cât de importante pentru investitori (speculatori) sunt indiciile lăsate de băncile centrale.