Lecţiile învăţate de unul dintre cei mai mari antreprenori din energie. „Educaţia este motorul unei economii şi investiţia în educaţie este mai puţin riscantă decât orice“

Autor: Mădălina Dediu Panaete 02.11.2015

Teofil Mureşan a pus ba­zele companiei Elec­tro­­grup în Cluj-Napoca în anul 1997, începând ­cu un sediu chiar în aparta­men­tul în care locuia. Astăzi, conduce împreună cu fratele său Simion un grup de firme care se apropie de afaceri de 100 milioane de euro. Care este una din cheile succesului? Învă­ţarea continuă, spune antreprenorul.

„Abia după ce te instruieşti mai mult poţi să înţelegi mai bine businessul şi lumea. Cred că educaţia ne ajută la orice vârstă. Am simţit în 2011 când am aplicat pentru un MBA că am nevoie mai multă informaţie, educaţie, eu având un background de inginer. Am făcut efortul să stau un an la Londra, departe de business, dar m-am şi bucurat de experienţa trăită acolo. Vă îndemn să faceţi un curs la orice vârstă“, a spus Teofil Mureşan, unul dintre cei mai importanţi antreprenori români din domeniul energiei. El a fost prezent săptămâna trecută la Cluj-Napoca, unde a participat la o discuţie pe teme de antreprenoriat moderată de Irina Anghel-Enescu, fondatoarea şi preşedintele Fundaţiei Triple Helix.

În 1997, Teofil Mureşan lucra ca dispecer-şef la Dispeceratul Energetic Naţional şi era profesor asociat la Universitatea Tehnică din Cluj. Cunoştinţele şi abilităţile acumulate pe parcursul celor şapte ani de muncă i-au dat curajul să înfiinţeze propria afacere, Electrogrup, după cum povestea anterior antreprenorul.

Iniţial, firma a oferit consultanţă în domeniul energetic şi lucrări de infrastructură energetică.

După apariţia pe piaţa românească a primilor furnizori de telefonie mobilă, Electrogrup a trecut şi la realizarea infrastructurii de telecomunicaţii. De atunci, businessul condus de Mureşan împreună cu fratele său Simion a crescut spre un rulaj anual de 90 - 100 milioane de euro, iar grupul activează şi pe segmentul energiilor regenerabile.

Însă amploarea businessului nu l-a ţinut departe pe Teofil Mureşan; din contră, el a făcut un MBA la London Business School.

„Educaţia este motorul unei economii şi investiţia în educaţie este mai puţin riscantă decât orice“, spune antreprenorul în contextul în care Electrogrup a sprijinit de-a lungul timpului programe pentru universităţi sau licee.

Ce sfat i-ar da lui Teofil Mureşan tânăr?

„Unele decizii im­por­tante pentru mine le-am amânat. Una dintre ele este şi legată de delegare. Acum, n-aş mai sta mult pe gânduri, nu aş analiza atât de mult orice situaţie şi aş lua decizii mai rapid“, consideră el.

 

Ce spune Teofil Mureşan despre

Ce înseamnă să fii de succes

Să fii admirat şi respectat. Cred că este măsura valorii în răspunsul celorlalţi la valoarea ta, la rezultatul muncii tale.

 

Cum ar convinge investitorii străini să vină în România

În primul rând, Romania este membră a Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că  suntem şi vom fi şi mai bine aliniaţi la nişte standarde. Şi asta înseamnă o garanţie. România este o ţară bună, cu dimensiuni mari, numărul de locuitori este şi el mare, ceea ce înseamnă că ai o piaţă de desfacere importantă.

Avem o forţă de muncă destul de ieftină în raport cu educaţia, mă refer la cei cu studii superioare, dar şi la celelalte categorii, precum muncitorii. Avem o expertiză pentru că după perioada interbelică, în perioada comunistă, au existat mai multe feluri de industrii. Unele necompetitive, ce-i drept, însă oamenii au expertiză în mai multe domenii. Avem şi un potenţial mare din punct de vedere turistic.

În plus, avem un grad de îndatorare mic, perspective bune, rating bun. Avem nevoie ce-i drept de infrastructură, deci investitorii au în ce să-şi investească banii.

Uneori în business mai trebuie să ai şi noroc. România poate fi norocoasă prin faptul că sunt turbulenţe în alte zone. Şi atunci investitorii şi-au putea îndrepta privirea, dar şi banii către România.

 

China şi experienţa trăită acolo

Întrebarea despre China este dacă e o ţară comunistă sau capitalistă. În China poţi găsi valenţe din ambele sisteme. Primul mesaj pe care aş vrea să-l dau în legătură cu China este că nu ar trebui să neglijăm relaţiile cu această ţară, având în vedere dimensiunea PIB-ului din China. Când este vorba de o economie atât de mare, ar fi o mare greşeală a României să nu încerce sa nu aibă relaţii cu China. Pentru asta trebuie să mergi acolo să studiezi, noi trebuie să batem la uşa lor şi să nu le dăm cu uşa în nas când vin ei la noi. Toate companiile mari şi mici sunt acolo, aşa că vom face şi noi pasul către China. Ce am descoperit în două săptămâni în Shanghai? Partidul Comunist a avut un plan cincinal. În prima parte, şi-a propus să atragă cât mai multe companii ca să rezolve problema locurilor de muncă. Dar au zis aşa: dacă vrei să vinzi în China, produci în China. Focusul lor a fost pe crearea de locuri de muncă. Şi au lăsat pentru mai târziu alte lucruri precum cercetarea-dezvoltarea. Astea au intrat în politica următorilor ani şi acum încearcă să-şi promoveze aşa-numiţii campioni mondiali din domenii precum transporturi maritime, energie etc.

 

Cum s-a schimbat sectorul energiei în ultimii ani

E fantastic cum se schimbă lucrurile în 2-3 ani. Cei care erau fericiţi atunci când preţul la petrol şi gaze era sus, acum sunt în agonie. Se schimbă lucrurile foarte repede. Cred că odată cu descoperirea de noi forme de energie, aşa cum sunt gazele de şist de exemplu, dar şi viitoarele forme de energie pe care le vom face în curând şi fezabile, rentabile (energia valurilor, solară), s-a pus o mare presiune pe preţul gazului şi petrolului, resurse pe care le vedeam inepuizabile. În plus, sunt economii de tip robinet, aşa cum este cazul ţărilor arabe, care atunci când vroiau închideau sau deschideau robinetul pentru a influenţa preţul. De asemenea, au crescut interconexiunile, adică ţevile de gaz sau petrol, liniile electrice, cablurile submarine; au însemnat pentru energie ce înseamnă drumurile pentru alte tipuri de mărfuri. Probabil că asta a dus la scăderea preţului la energie. Nu cred că vor reveni preţurile la nivelul din anii trecuţi.