Interes naţional versus ciolan. Cum se poate recupla politicul la societatea romanească

Ceea ce se intampla de cateva zile in Romania nu este altceva decat manifestarea unei realitati care mocneste de ani buni. Aceea ca politicul local a ramas mult in urma evolutiei societatii romanesti, fapt pentru care o intelege din ce in ce mai greu. „Noi” versus „ei” este meciul care se desfasoara in aceasta tara, iar aceasta schisma evidenta nu este nicidecum de bun augur. Cu atat mai mult cu cat antreneaza si alte componente cum este Biserica.

Cunosc lideri politici importanti care sunt pe deplin constienti ca asa cum este structurata astazi scena politica locala ea nu poate raspunde adecvat asteptarilor minimale, subliniez minimale ale cetateanului. O cauza importanta pe care imensa majoritate a politicienilor au trecut-o cu vederea este boomul informational imens de care dispune cetateanul de rand ca efect direct al progresului deosebit de rapid al telecomunicatiilor mobile. Coalizarea prin intermediul retelelor de socializare este mult mai eficace astazi decat metodele clasice. Mai puneti la socoteala si faptul ca peste 10% din populatia acestei tari este „dincolo” si vede mult mai putin ecranat realitatea romaneasca.

Intreaga clasa politica indiferent de coloratura, nu pot scrie „ideologie” caci ea nu exista realmente de facto, nu a reprezentat nicidecum liantul formarii partidelor, este pusa astazi la zid de catre „strada”. Este firesc sa se intample asa cata vreme dupa cum spuneam „ei” sunt uniti de aspiratia la ciolan.

Ceea ce poate salva politicul in fata societatii, dandu-i o sansa, chiar daca mica, de reintegrare in societatea romaneasca sunt cateva masuri de bun simt in primul rand. Care presupun insa vointa si ruperea de ciolan.

1) Reducerea drastica a numarului de parlamentari prin adoptarea proportiei de reprezentativitate din tari etalon ale Uniunii Europene. Asta ar contribui la reducerea cheltuielilor specifice de intretinere si functionare ale parlamentarilor;

2) Adoptarea legii de finantare de la bugetul de stat a partidelor in functie de criterii clare si transparente, cum ar fi numarul de membri. Acest lucru ar rezolva, cel putin ipotetic, banii negri existenti in toate campaniile electorale;

3) Interzicerea prin lege a migratiei politice. Acest fapt nu a facut altceva decat sa demonstreze justetea afirmatiei precedente potrivit careia singurul interes al politicianului local il constituie propria imbogatire;

4) Adoptarea de urgenta a legii care permite confiscarea integrala a averilor ilicit dobandite de orice cetatean al acestei tari;

5) Redimensionarea aparatului administrativ central si local pe criterii de competenta si nevoi reale;

6) Intercorelarea tuturor bazelor de date existente in mod disparat in acest moment ceea ce incurajeaza ineficienta si ingreuneaza actul de control;

7) Depunerea demisiei de onoare de catre toti membrii guvernului si aparatului central odata cu juramantul de investire in functie care sa se activeze automat la cea mai mica suspiciune de coruptie.

Drumul spre reinsertia politicului in societatea romaneasca va fi anevoios. Dar vina principala nu apartine in nici un caz cetateanului. Atata vreme cat in secolul XXI ministrul de interne al tarii merge la cherhana cu girofarul inainte clamand interesul national nu ai cum sa nu adancesti falia dintre „voi” si „noi”.

Am publicat un strigat de disperare acum cativa ani tot in paginile Ziarului Financiar care se intitula „Rusine, rusine, rusine sa va fie”. Se pare ca nu v-a fost dar de aici si pana la a ingropa de vii tineri de douazeci de ani intr-un club din centrul Bucurestiului e un drum pe care eu cel putin nu credeam ca il vom strabate.