Ion Lazăr la Galeria Senso/ de Oana Georgescu

Marţi, 10 noiembrie, s-a deschis la Galeria SENSO (parter şi etaj), expoziţia de pictură a artistului Ion Lazăr, prima expoziţie dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014. Cuvântul de deschidere al expoziţiei a fost susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanţa. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 10 noiembrie 2015 -  4 decembrie  2015, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta şi duminica între orele 12.00 -18.00.

Pictor, profesor, restaurator, expert în artă, desenator şi scriitor, Ion Lazăr a încetat din viaţă în luna august 2014, la 54 de ani. A absolvit Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”, secţia „Artă Monumentală” şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia „pictură de şevalet”. Doctor în Arte Vizuale şi scriitor, Ion Lazăr a fost membru UAPR (filiala „pictură”), profesor la Academia de Artă Bucureşti şi membru consultant al Asociaţiei Experţilor şi Evaluatorilor de Artă din România. A avut numeroase expoziţii personale şi de grup.

„Este prima expoziţie dedicată memoriei celui care a fost pictorul, desenatorul, profesorul fascinat de maeştri, restauratorul, expertul, condeierul, iubitorul de cultură, cunoscătorul smerit şi emerit Ion Lazăr, cu prea mare grabă plecat în august 2014 dintre noi.

La conturarea şi facerea expoziţiei a ostenit fără preget Iacob Lazăr, tatăl artistului şi a vegheat de sus, unde se şi află, mama sa Rodica; fiul a intrat încă din copilărie în atelierul lor încărcat de ustensile, pânze, culori şi făgăduinţe, păşind încă de pe atunci în lumea picturii, «această enigmă veche de când lumea, [care] nu va înceta să ne farmece până la capătul istoriei», după cum însuşi artistul constată într-una dintre scrierile sale.

De enigma aceasta – ne împărtăşeşte prin arta sa Ion Lazăr  –, trebuie să te apropii cu sfială, precauţie, dezbărat de mândrie ori prejudecată; o poţi face din exterior şi atunci pictura se revelează (prin contemplare) privirii şi simţirii, generând emoţii estetice, sau din interior, unde nu îţi este dat să pătrunzi oricum, ci încet, treptat, prin truda şi meditaţia de zi cu zi, ca într-un parcurs iniţiatic; «cei ce şi-au slăbit vederea, şlefuind-o, au construit o corabie şi au trimis-o... pe ape. Să se fi  scufundat oare corabia ei cu pânze colorate, aducătoare de lumină pe mări înceţoşate, ori să-i fi fost interzisă intrarea în porturile lumii când vine să descarce daruri? », se întreabă, grav şi neliniştit, artistul. Prin această expoziţie şi cu  lucrările din ciclurile de acum încheiate, răspunsul se impune de la sine: darurile sale sunt primite, iar opera lăsată în urmă a dobândit deja prestigiu şi aură muzeală.  Intrând în Galeria Senso, vizitatorii vor înţelege astfel de ce fundalul lucrărilor sale poate fi asemuit cu un palimpsest care păstrează, decantate, amintiri din epocile de pictură pe care le-a preţuit până într-acolo, încât a şi lucrat în sensul lor. «Am  simţit bucuria creaţiei repetând o alta (care – în convingerea mea – repetă, la rândul ei, pe o alta), reinterpretând-o, rearanjând-o, remodelînd-o şi am aflat că îndrăgesc mai mult rigoarea creaţiei şi mai puţin fervoarea ei», ne comunică autorul într-o potrivită formulare.

Cei ce vor trece pragul expoziţiei – şi vor fi destui, aceia – vor desluşi, în profilurile şi siluetele aproape abstracte ale personajelor sacre din Cina cea de taină, în puritatea hieratică a celor din Închinare sau în sfiiciunea uimită a Fecioarei din Buna Vestire, că reverenţa respectuoasă a artistului în faţa capodoperelor care l-au precedat este asemănătoare veneraţiei cu care iconarii din Bizanţ cercetau achiropiitele (chipuri nefăcute de mâna omului) în primele secole ale marelui imperiu oriental. Modestia pictorului, autentică atunci când scrie că arta acestor autori anonimi «posedă, acumulată prin sedimentarea schimbului de experienţă al câtorva generaţii de pictori iconari, un principiu comun» marilor stiluri: «odată cunoscută, însuşită şi respectată reţeta de lucru şi ceea ce trebuie urmărit şi urmat,  procedeul – în cazul executantului – te duce el singur, de la sine, către formula finală, ca într-o ecuaţie matematică bine şi corect rezolvată», nu trebuie să ne  inducă în eroare. Dacă reţeta de lucru şi procedeul sunt deplin însuşite şi respectate, lucrările lui Ion Lazăr nu sunt nici còpii, nici lucrări previzibile, ci creaţii autentice, în care harul cunoaşterii şi bucuria revelaţiei s-au contopit cu sedimentele lăsate în muzeul său imaginar, de predecesorii vrednici de laudă şi pomenire.

Să mai notăm şi circulaţia motivelor, care îşi găseşte afinităţi secrete şi corespondenţe neaşteptate peste secole şi culturi, pentru a putea înţelege aparenta lipsă de unitate a expoziţiei, care este şi a operei în totalitate: «Nu am găsit un stil unic, propriu, inconfundabil, dar la fel de adevărat este că nici n-am urmărit asta. Mi-am impus să respect tehnicile de lucru tradiţionale» – informează Ion Lazăr în scrierile sale – , «nu m-am ferit de bucuria estetică, ci mi-am apropiat-o, la fel ca şi de limpezimea mesajului, în dorinţa ca acesta să fie fără echivoc». Capacitatea artistului de a se cufunda în artă şi a se confrunta cu repere culturale perene, conferă autenticitate operei şi dă sens întregii sale vieţi.” – Dr. Doina Păuleanu – critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanţa   

Vernisajul expoziţiei de pictură din 10 noiembrie a artistului Ion Lazăr urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expoziţiilor de pictură şi grafică „Arborele vieţii” – Alma Redlinger, al celei de sculptură şi grafică „Formă şi Expresie” – Cristian  Pentelescu şi Ana Zoe Pop, al expoziţiilor de pictură Zamfir Dumitrescu şi Ion Anghel, al Expoziţiei Internaţionale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene” (ediţia a XIII-a), al expoziţiilor de pictură „Just Imagine” – Oana Martia Cajal şi cea a Anei Ruxandra Ilfoveanu.