Industria europeană a oţelului „trebuie înjumătăţită pentru a supravieţui“

Dimensiunile actuale ale industriei europene a oţelului va trebui reduse la jumătate în următorii 15 ani pentru ca sectorul să devină sustenabil, a avertizat preşedintele Asociaţiei Mondiale a Oţelului, Wolfgang Eder, citat de The Telegraph.

În urma acestei reduceri, presiunile vor creşte si mai mult asupra angajaţilor şi companiilor din sector, dar industria în sine va avea şanse de supravieţuire.

Wolfgang Eder a afirmat că declinul este „inevitabil“ în actualul context mondial. „Problema în Europa este legată de supracapacitate“, a spus Eder. Potrivit acestuia, capacitatea de producţie din Europa trebuie să scadă cu aproximativ jumătate în următorii 15 ani. „Trebuie să reducem capacitatea ca precondiţie a creării unei baze solide pe termen lung“.

Previziunea reprezintă o perspectivă sumbră pentru industria europeană a oţelului, aflată deja în criză. În cadrul industriei au fost deja eliminate 5.000 de locuri de muncă în acest an pe fondul presiunilor create de importurile ieftine de oţel din China, costurilor ridicate ale energiei şi ratelor de business, despre care companiile spun că descurajează investiţiile.

În total, producătorii europeni de oţel au aproximativ 330.000 de angajaţi în peste 500 de oţelării cu o capacitate totală cuprinsă între 200 de milioane şi 2010 milioane de tone.

Eder, care este de asemenea director executiv al producătorului austriac de oţel Voestalpine, a avertizat că în Marea Britanie industria este caracterizată de o „structură a costurilor care nu este competitivă din punct de vedere commercial pe termen lung“.

„Pe termen lung nu putem neglija aceste dezavantaje. Singura opţiune ar fi să permitem din nou subvenţii în Europa, iar acesta nu ar fi un lucru bun având în vedere situaţia haotică generată în anii ’80 de nivelul ridicat al subvenţiilor“, a declarat oficialul Asociaţiei Mondiale a Oşelului.

Odată cu abandonarea subvenţiilor iI restructurarea industriei oţelului, producătorii europeni s-au bucurat de succes până la venirea crizei, arată Eder. Totuşi, încenitirea creşterii economice la nivel mondial în urma crizei şi performanţele mai slabe ale economiei chineze au generat o supracapacitate mondială la nivelul industriei.

Experţii plasează această supracapacitate la 600 milioane de tone pe an. Europa, spre deosebire de alte pieţe internaţionale, nu are restrictţii comerciale introduse pentru a opri alte ţări să-şi „arunce“ excesul de producţie pe piaţa sa.

Producătorii de oţel din întreaga UE, în frunte cu cei din Marea Britanie, cer adoptarea de măsuri pentru a opri China de la a inunda pieţele cu oţel la preţuri de dumping.

Potrivit lui Eder, însă, măsurile anti-dumping nu ar reprezenta decât o soluţie pe termen scurt.