Un omagiu lui Cioran/ de Radu Constantinescu

Ėlisa Brune – Cu moartea în suflet. Cioran-tango, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, traducere şi note Laurenţiu Malomfălean şi Andreea Blaga. Ediţie îngrijită de Rodica Baconsky

La 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă pune la dispoziţia cititorilor din România volumul „Cu moartea în suflet. Cioran-tango”, apărut în 2011 la editura Odile Jacob sub semnătura scriitoarei belgiene Ėlisa Brune.      Cartea se situează în suita lucrărilor de exegeză dedicate lui Cioran apărute în România, în ultimii ani: „Cui i-e frică de Emil Cioran” de Mircea Diaconu (Cartea Românească 2008), „Cioran sau un trecut deocheat” de Marta Petreu (Polirom, 2011), „Cioran. O mitologie a nedesăvârşirilor” de Eugen Simion (Tracus Arte, 2014).

Volumul este un şirag strălucitor de aforisme, maxime, sentinţe, cele mai multe dintre ele adevărate poeme în proză, dedicate enigmei cioraniene. Autoarea îşi propune să reconstituie din şi prin fragmente, într-o evocare reflexivă, în stil cioranian, la graniţa dintre filosofie şi literatură, portretul în clar-obscur al unei figuri paradoxale, angajate într-una din cele mai îndrăzneţe aventuri a limbajului, dar şi a fiinţei.

Cartea este structurată în opt capitole, cu titluri extreme de sugestive (Cioran, ca o lovitură de trăsnet; Fernanda, chiar dacă asta nu mă priveşte;  Mică naştere întâmplător; Louis nu aşteaptă; Lui Eugénie îi era frică;  Înmormântarea, aşa cum se cade; Metafizica la cafea; Vrăjitori, înţelepţi, demnitate) metafore ale dramaticelor momente de viaţă ale filosofului.  Lucrarea are o bogată secţiune de note, cuprinzând referiri la scrierile lui Cioran în franceză (Oeuvres, Gallimard, 1995 şi Entretiens, Gallimard, Arcades, 1995.), dar şi la ediţiile româneşti de la editura Humanitas.

Pe coperta a IV-a a volumului original, recompensat cu prestigiosul premiu al Societăţii Oamenilor de Litere din Paris, autoarea mărturiseşte că l-a cunoscut pe filosoful român pe când ea avea optsprezece ani şi că a fost bulversată de „apetitul acestuia pentru neant”. Cartea, continuă Ėlisa Brune, se naşte, până la urmă, dintr-o întrebare teribilă: acest om, care era tot numai o absenţă, putea să dispară ? Scobiturile, vidul său interior au dat naştere unei profunde uimiri ce mocnea în străfundurile unei alte fiinţe. De aici a rezultat un tango îndrăcit între Cioran, moartea şi autoarea însăşi. Un tango sălbatic în trei.

Adevărul este că Ėlisa Brune nu numai că l-a cunoscut pe Cioran, aşa cum poţi cunoaşte un autor în context social-literar, dar a întreprins prin această carte ceea ce orice cititor inspirat de un text esenţial şi de un model de gândire visează să realizeze: să transpună, ca într-o fidelă oglindă, volutele intime ale scriiturii originale, revitalizând-o, dublându-i ecourile. Iată cum îşi defineşte însăşi autoarea demersul său:

E un eseu despre Cioran.

E o călătorie în Cioran.

E o tiflă dată lui Cioran.

E un text ce doare la lectură, însă mai mult încă la scriere.

E un exorcism care a dat greş.

El mă bântuie încă mai mult ca înainte.

Speram, înfruntându-l în faţă, să-l fac inofensiv, să-l golesc de puterea lui corozivă.

 Or nu. E mai rău.

Aflat la graniţa dintre eseu şi evocare, volumul Ėlisei Brune constituie unul din cele mai profunde şi inspirate omagii dedicate filosofului româno-francez.