Cum arată o bancă-punte - concept de instituţie financiară apărut în urma crizei financiare

Banca-punte este o componentă a mecanismului pe care autorităţile încearcă să-l construiască pentru a putea prelua practic peste noapte controlul asupra unei bănci care ajunge în dificultate şi nu mai poate fi susţinută de banca-mamă. Folosirea unei instituţii - punte presupune transferul tuturor sau al unor părţi din afacerile instituţiei financiare către o instituţie punte temporară deţinută de autorităţile publice, iar activele trebuie să fie egale cu pasivele transferate.

Pentru realizarea acestui transfer nu este nevoie de aprobarea acţionarilor sau a părţilor terţe. Banca-punte poate avea o existenţă temporară, în principiu de până la doi ani, potrivit informaţiilor prezentate de Cristian Bichi, consilier viceguvernator la BNR. Banca-punte reprezintă practic o instituţie de credit nouă, deţinută de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, în calitate de acţionar unic, care preia activele şi pasivele unei bănci a cărei activitate se consideră că poate afecta buna funcţionare a sistemului financiar.

„Legislaţia generală a falimentului aplicată societăţilor bancare s-a dovedit, în multe cazuri, a fi ineficientă şi prea lentă pentru a preveni crize financiare sistemice. În ultimii ani, pe plan internaţional s-a manifestat un interes în creştere pentru adoptarea de reglementări speciale pentru soluţionarea situaţiei băncilor aflate în dificultate. Ca urmare a crizei financiare globale, acest trend s-a accentuat, numeroase ţări adoptând regimuri cunoscute sub denumirea de «regimuri speciale de rezoluţie»“.

În plus faţă de tehnicile tradiţionale de reorganizare, rezoluţia bancară utilizează instrumente specifice cum ar fi bănci-punte, fuziune forţată, achiziţii asistate sau vânzări parţiale de active. Dacă o bancă este susceptibilă să intre în dificultate şi are caracter sistemic se foloseşte rezoluţia, iar dacă nu are caracter sistemic se poate ajunge la lichidare.