Şcoala Memoriei/ de Stelian Ţurlea

Yoko Ogawa

Profesorul şi menajera

Editura Humanitas fiction

Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă şi eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanului Profesorul şi menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi. „Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care îşi poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei.”

Bartolomeu Valeriu Anania – George Alexe

O luptă neterminată. Dialog epistolar

Editura Eikon

Volum editat şi prefaţat de Aurel Sasu. Volumul este al treilea în seria recuperărilor documentare din Arhiva Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania (Primele două: Misterele orientale şi creştinismul, 2013 şi Daniel Turcea, Cântarea treptelor, 2014). „Corespondenţa, cu certitudine, nu este completă. Am publicat doar atât cât s-a păstrat (din cea a Mitropolitului), restul rămasă, probabil, în Arhiva Arhiepiscopiei din Detroit, dispărută, distrusă (!), în urmă cu ani, în condiţii cel puţin oculte. Dialogul epistolar, început la 10 decembrie 1965 (George Alexe), respectiv 15 iulie 1969 (Bartolomeu Valeriu Anania), este marcat, prin urmare, de lungi întreruperi şi absenţe, care nu afectează, totuşi, esenţa comuniunii de fapte, gânduri şi iluzii. Fiindcă lupta neterminată este, înainte de toate, războiul cu noi înşine, supuşi vremurilor, dar şi autosuficienţei, risipei de improvizaţie şi rătăcirii în proiecte neatinse de aripa grandorii naţionale.”

Nuruddin Farah

Ascuns la vedere

Editura Polirom

Traducere din limba engleză şi note de Irina Bojin. Nuruddin Farah este  cel mai important romancier african al momentului. „Romanul o are în centru pe Bella, o fotografă renumită, de origine somaleză, care trăieşte la Roma. Nenorocirea face ca fratele ei vitreg, Aar, funcţionar la ONU, să fie omorît de extremiştii din Mogadishu într-un atentat cu bombă, lăsînd în urmă doi copii adolescenţi. Cum Bella este cea mai apropiată rudă, ea devine tutorele lor legal şi se stabileşte împreună cu copiii la Nairobi. Ca şi cum noile responsabilităţi şi schimbări din viaţa ei n-ar fi suficiente, Bella descoperă că trebuie să lupte pentru a păstra copiii, când mama lor naturală – care îşi părăsise familia cu mulţi ani în urmă – revine cerându-şi drepturile. „O poveste plină de sensibilitate despre viaţa în umbra durerii” (Washington Post)

Fausto Brizzi

O sută de zile de fericire

Editura Trei

Traducere din italiană de Oana Sălişteanu. Un roman despre fericire şi moarte, alcătuit din 100 de capitole scurte, câte unul pentru fiecare zi care i-a mai rămas de trăit eroului. ”„Pentru Lucio Battistini, aceasta e şansa de a-şi petrece restul vieţii aşa cum ar fi trebuit mereu să o facă – preţuind fiecare moment. Îi plac femeile, are multe defecte, dar şi mult farmec personal – simpaticul Lucio Battistini a fost dat afară din casă de soţie şi doarme într-o încăpere din spatele cofetăriei pe care o deţine socrul său. Însă vestea că are o tumoare malignă inoperabilă îi schimbă complet perspectiva asupra vieţii. Astfel încep cele o sută de zile pe care le mai are de trăit: Lucio se hotărăşte să aibă grijă de familia sa, să-şi recucerească soţia şi să-şi petreacă următoarele trei luni trăind la intensitate maximă.”

Alessandro Baricco

Fără sânge

Editura Univers
Traducere de Adrian Popescu. O primă ediţie a mai fost tipărită la Polirom, în 2004. Nina, o fetiţă de zece ani care asistă la masacrul familiei sale, ascunsă intr-o pivniţă, are norocul să fie descoperită de ferocele Tito, care, fascinat de copilă, o cruţă. A doua parte a romanului este o emoţionantă poveste de dragoste. Peste ani, într-un bar oarecare, o femeie aproape bătrână ajunge să stea faţă în faţă cu ucigaşul tatălui şi fratelui el. „În aceste puţine pagini e conţinut un portret complet al fiinţei umane, al esenţei noastre, iar efectul este uluitor.” (The Guardian) Alessandro Baricco (Torino, 1958) a studiat filozofia şi pianul şi şi-a început cariera de scriitor publicând două volume de eseuri despre muzică, apoi, în 1991 primul roman, Castele de mânie, pentru care a primit Premio Campiello şi Prix Medicis Etranger (1995).

Şcoala Memoriei 2014

Prelegeri şi discuţii de la a XVII-a ediţie a Şcolii de Vară de la Sighet

(25-30 iulie 2014)

Fundaţia Academia Civică

Editori Teodora Stanciu şi Oana Enăchescu. Colecţia Istorie Orală nr. 28  Editorul colecţiei – Romulus Rusan. O nouă apariţie a Centrului Internaţional de Studii  asupra Comunismului. Semnează: Brînduşa Armanca, Petre Mihai Băcanu, Alexandra Bellow, Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Nicolae Constantinescu, Alexander Dimitrov, Gyarmati György, Doina Jela, Katharina Kilzer, Monica Macovei, Miodrag Milin, Christian Mititelu, Helmut Müller-Enbergs, Traian Orban, Gheorghe Palade, Anatol Petrencu, Romulus Rusan, Jardar Seim,
Nicolae Scurtu, Petruška Šuštrová, Liviu Ţîrău, Daniel Vighi, Dan Voinea, Alicja Wancerz-Gluza, Mihai Wurmbrand, Alexandru Zub.