Video ZF Live. Constantin Damov, Asociaţia de Management al Deşeurilor: România reciclează doar 3% din deşeuri, restul ajunge la groapa de gunoi

România reciclează circa 3% din deşeuri, incluzând ambalajele, restul de 97% ajungând la groapa de gunoi, în con­diţiile în care pe piaţă există peste 5.000 de firme de colectare, dar can­tităţile declarate de ele nu au fost verifi­ca­te, a spus la ZF Live Constantin Da­mov, vicepreşedinte al Asociaţiei Ro­mâne pentru Managementul Deşeu­rilor (ARMD), într-o discuţie despre an­chetele în derulare pe piaţa de reciclare a ambalajelor.

 

„România este în coada Europei, pe ultimul loc, cu o rată de reciclare de 3%. 97% din deşeuri ajung la groapa de gunoi. E vorba de deşeuri municipale, care includ şi ambalajele. Producătorii au conform legii obligaţia de a recicla 60% din ambalaje, dar ar trebui să se mă­soare cantităţile care ajung la firmele de reciclare, nu la colectori. Sunt până în 100 de firme de firme de reciclare şi peste 5.000 de colectare. România e sin­gura ţară care măsoară cantităţile la în­ce­putul lanţului, nu la final“.

 

Potrivit datelor ARMD, piaţa lo­ca­lă totalizează 1,1 milioane tone de am­ba­laje pe an, din care 160.000 tone sti­clă, 300.000 tone plastic, 303.000 tone hâr­tie, 58.000 tone metal şi 240.000 tone lemn. Conform legii, producătorii tre­bu­ie să recicleze 60% la sticlă, plastic şi hârtie, iar la lemn doar 18%. Practic cir­ca 600.000 tone de ambalaje sunt colec­ta­te şi reciclate anual, dar can­tita­tea rea­lă nu se ştie din cauza metodei de măsurare.

 

„Sunt peste 5.000 de societăţi de colectare independente, plus încă 2.000 de firme care au autorizaţie de salu­bri­tate. Există zece organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR), un fel de bro­keri care cumpără bonuri de va­loare de la reciclatori privind can­tită­ţile. Dar Agen­ţia Fondului de Mediu a des­co­perit că unele cantităţi declarate de cei care colectau erau exagerate. Colectorii pri­mesc bonifi­ca­ţii de la OTR-uri şi au declarat cantităţi mai mari“. Practic, OTR-urile folosesc ba­nii pe care îi primesc de la pro­ducători şi importatori de produse am­balate pentru a plăti fir­mele de colec­tare, care, la rândul lor, pre­dau deşeurile către reciclatori.

 

Anual peste 10 milioane de euro ajung la colectori, dar ei nu pot fi con­tro­laţi integral cu privire la cantităţile pe care chiar le declară. „Trebuia să se măsoare cantităţile care ajung la firmele de re­ciclare. Numeni nu măsoară acolo. Sunt câteva zeci de firme de reciclare, până în 100. Faţă de peste 5.000 de colectare. România e singura ţară care măsoară la început, nu la final.“

 

Constantin Damov a mai spus că datele furnizate de România către CE nu includ de fapt informaţii despre ambalaje.

 

O altă problemă ţine de numărul de instituţii care gestionează problema de­şe­urilor: Ministerul Mediului face legile, Agen­ţia Naţională de Mediu dă auto­ri­za­ţii, iar Administraţia Fondului de Me­diu este un fond preaderare care trebuia să dispară după aderarea la UE, dar a con­tinuat să se dezvolte.

 

„Este un fond în care ministerul îşi adună bani pentru pro­priile necesităţi. Nu ţine de bugetul de stat. Sunt trei instituţii se­pa­rate, un haos.“

 

Traseul am­balajului începe fie de la producător, fie de la importator, apoi, după vânzarea produsului, ambalajul se de­persona­lizează şi producătorul nu îl mai poate urmări direct. Aici intră în sce­nă cele zece societăţi care se ocupă de transferul de responsabilitate (OTR), un fel de brokeri care caută în pia­ţă cantităţile care trebuie reciclate. Aceste organizaţii nonprofit, constitu­ite de producători, cumpără bonuri de valoare de la reciclatori.

 

„Organizarea lasă de dorit în pri­vinţa urmăririi colectării. Aceşti brokeri au apărut în 2005. Ei sunt so­cietăţi non-profit, care primesc o sumă de bani de la producător. O parte din sumă acoperă infrastructura, res­pec­tiv containerele puse în stradă pentru reciclare. OTR-urile nu pot investi alţi bani decât ce primesc de la companii“.

 

 

ARMD include companii de salu­britate, de transfer de responsabilitate şi reciclatorii industriali. 

 

Potrivit Parchetului, între 2012 şi 2014 „reprezentanţii operatorilor licen­ţiaţi în vederea preluării obligaţiilor pri­vind realizarea obiectivelor anuale mi­nime de îndeplinit de operatorii eco­nomici care au introdus pe piaţa naţio­nală bunuri ambalate şi ambalaje de des­facere (generatorii de deşeuri de amba­laje) şi reprezentanţii unor socie­tăţi cu care aceşti operatori licenţiaţi au încheiat contracte de prestări servicii au evidenţiat în actele contabile şi în alte documente legale operaţiuni fictive, care au denaturat realitatea îndeplinirii acestor obligaţii“. Astfel, a rezultat un prejudiciu de 56,8 mil. euro, din care 2,39 milioane euro din neplata TVA şi a impozitului pe profit, iar 54,4 mil. euro la bugetul Fondului pentru Mediu.

 

Ancheta penală a Parchetului a fost precedată la începutul lunii octombrie, de o serie de decizii de impunere aplicate de către AFM unui număr de şase firme care se ocupă de colectarea deşeurilor din ambalaje (OTR), care au fost sancţionate cu amenzi cumulate de 84 mil. lei (19 mil. euro). În România sunt circa 10.000 de producă­tori-importatori de produse ambalate, iar anual se pun pe piaţa din România 1 milion de tone de deşeuri de ambalaje, cel mai mare nivel fiind atins în 2008, respectiv 1,2 milioane de tone.