Preţul RCA, între cauză şi efect

Tratarea punctuală a problematicii RCA, problema de „actualitate eternă“, abordată prin prisma efectului şi ignorării cauzei, perpetuează instabilitatea relaţiei dintre asigurat şi asigurător ca urmare a nesoluţionării problemelor structurale.

În toate ţările, autorităţile şi asociaţiile profesionale încearcă să rezolve cât mai eficient problematica asigurărilor de răspundere civilă auto, asigurare care este obligatorie şi drept urmare de interes public, fără să identifice o soluţie universal valabilă, cu rol de panaceu. Impactul semnificativ al acestei asigurări asupra pieţei, în ansamblul ei, se datorează numărului mare de asiguraţi/beneficiari, precum şi faptului că reprezintă o protecţie financiară a asiguraţilor faţă de daunele provocate terţilor. Totodată, nu poate fi neglijată ponderea semnificativă a asigurărilor RCA în volumele de  business ale societăţilor de asigurare, pe fondul existenţei unei rate mari a daunalităţii.

Prin urmare, orice vulnerabilitate a acestui segment se răsfrânge asupra întregii pieţe a asigurărilor, a credibilităţii produsului şi nu în ultimul rând a nivelului de încredere a asiguraţilor în sistem. Nu există un sistem perfect, care să armonizeze atât nivelul primelor, cât şi plata despăgubirilor şi calitatea serviciilor, dar cu toate acestea în unele state europene au fost identificate soluţii care pot îmbunătăţi modul de funcţionare a acestui tip de asigurare.

În încercarea de a soluţiona cât mai eficient problematica RCA, atât din punctul de vedere al costurilor, cât şi al timpului de regularizare a daunelor, respectiv al plăţii despăgubirilor, societăţile de asigurare din mai multe ţări ale UE au intervenit asupra cauzei funcţionării defectuoase a sistemului, implementând voluntar „mecanismul decontării directe“.

Modificând filozofia de lucru, prin acest mecanism persoanele păgubite în urma unor accidente rutiere nu vor mai fi despăgubite de asigurători „străini“ lor, ci de propriii asigurători RCA aleşi pe baza încrederii şi credibilităţii. Piaţa trebuie să-şi creeze mecanisme viabile şi să promoveze o competiţie sănătoasă, bazată în principal pe calitatea serviciilor furnizate postvânzare. Cu titlu de exemplu, în Italia mecanismul compensării directe a devenit obligatoriu începând cu anul 2007, fiind introdus voluntar încă din anul 1978. În ţări, precum Belgia, Franţa, Grecia, Polonia, Spania acest mecanism se practică de către societăţile de asigurare pe bază voluntară. Asigurătorii din aceste state au aderat la acest mecanism din motive ce ţin de creşterea calităţii serviciilor, respectiv de soluţionarea mai rapidă si mai corectă a daunelor, acordându-i astfel clientului respectul cuvenit.

Asigurarea RCA, prin componenta sa socială, trebuie să conducă indubitabil şi la o responsabilizare mai mare a asiguraţilor din perspectiva comportamentului în trafic, iar componenta bonus – malus, ca factor de ajustare a primei, ar trebui să reprezinte mecanismul necesar individualizării riscului şi implicit a nivelului de preţ asociat acestuia.În cadrul modelului existent în România, model ce pare a fi depăşit moral, calitatea serviciilor este irelevantă, factorul decisiv fiind preţul. Iniţiative de „reformatare“ a sistemului au existat de-a lungul timpului şi în România, dar au rămas la stadiul de proiect. Pentru o funcţionare eficientă este necesară adoptarea de măsuri care să trateze cauza disfuncţionalităţilor asigurării RCA, inclusiv prin introducerea mecanismului de decontare directă, care ar putea conduce la schimbarea mentalităţii asiguraţilor în alegerea asigurătorului şi la crearea unui sistem viabil.