“Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”

Autor: Dragos Damian 08.01.2016

In ianuarie 2016, ca industrias, sunt mai putin optimist.

“Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire” (Ion Luca Caragiale).

“Industria este sufletul mediului de afaceri şi cheia de boltă a prosperităţii” (Charles Dickens)

Mall-uri, cartiere rezidentiale, cladiri de birouri si depozite pentru importuri in locul marilor platforme industriale.

Fabrici putine, foarte putine.

Cele vechi sunt obligate sa recurga la lohn care este sub-rentabil. Cele noi sunt marea majoritate micro-intreprinderi, putini angajati, putina valoare adaugata.

Nu se gasesc absolventi de liceu sau facultate interesati sau specializati in munca industriala. Cei angajati in cele din urma trebuie recalificati si costa cat banii pe care i-au dat pe cele 2-3 facultati pe care pana si ei realizeaza ca le-au terminat inutil. Generatia Y nici nu mai invata la scoala despre “componenta liniei de fabricatie” sau “inginerie industriala” sau “calificare de echipamente si probe tehnologice”.

Daca nu esti in proprietatea statului nu ai parte de diplomatie economica care sa te asiste la exporturi.

Amanari sau ratari de investitii in extindere si modernizare din cauza birocratiei sau lipsei de transparenta si predictibilitate. Asadar, mediocritate tehnologica, devans competitiv, condamnare la non-inovatie.

Taxe, impozite, somatii, controale, verificari, amenzi. Sunt controale in care ti se spune de la inceput ca au tinta de amenda, deci e mai bine sa colaborezi.

Cu cat esti mai mare cu atat esti vizitat mai des de diversi inspectori de la fisc, munca, vama, pompieri, sanepid, veterinare, etc. Ei isi fac probabil datoria dar oriunde privesti  in jurul tau catre afaceri mai mici te socheaza munca la negru sau evaziunea fiscala.

Umilinte la usa politicienilor si oficialilor locali si centrali pentru ajutor - toti cauta cu febrilitate investitori noi, uitand ca cei existenti sunt mai dispusi sa investeasca in continuare. Asa ca nu te ajuta cu nimic. Eventual se cer sponsorizari sau a le fi angajate rudele sau contractate firmele cunostintelor. Si, in ani electorali,  maxima exuberanta la TV in a sustine industria si economia.

Si mai presus de orice, spectacolul grotesc al legilor slabe, aproape imposibil de deslusit si aplicat, tocmai din zona economica si financiar-bancara, returnate in Parlament de la Presidentie. Si chiar si revizuite, multe raman slabe.

Daca devii vocal ti se spune ca exagerezi, creezi panica, esti paranoid, eventual esti amenintat discret sau fatis. A, si sa nu uitam de argumentul suprem, dezarmant:  "trebuie sa facem asa pentru ca asa cere Uniunea Europeana”.

Asa ca in ianuarie 2016 sunt mai putin optimist.

Dar o sa-mi treaca. Imi amintesc ca Premierul Ciolos a spus ca crede in re-industrializare, ma mai uit prin Strategia de Reindustrializare din 2013, Strategia Nationala pentru Competitivitate din 2014, Strategia Nationala pentru Competitivitate 2015, si ma realatur celorlalti industriasi romani sau straini care sustin ca re-industrializarea este cheia unei evolutii sustenabile pentru Romania.

Dragoş Damian este director general al Terapia Cluj.