VIDEO ZF Live. Toma Adrian Dinu, decan al Facultăţii de Management în Agricultură: În agricultură se produc cereale, se produc oleaginoase. Din păcate nu am făcut pasul către prelucrarea materiei prime

Cea mai mare problemă din agricultura românească rămâne producţia scăzută de produse agricole prelucrate, deşi exporturile de produse agroalimentare au depăşit importurile după primele trei trimestre din 2015.

România exportă materii prime, neînţe­legând că dacă ar prelucra produsele agricole ar obţine produse alimentare cu proprietăţi superioare faţă de cele ale materiilor prime, pe care le-ar putea exporta la preţuri mai mari,  a spus la ZF Live profesorul universitar doctor Toma Adrian Dinu, decan al Facultăţii de Ma­nagement, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMBV).

„În agricultura noastră se produc materii prime, se produc cereale, se produc oleginoase. Din păcate nu am făcut pasul către prelucrarea materiei prime şi conversia ei în produse ceva mai mult prelucrate. Mă gândesc la fermele zootehnice, mă gândesc la carne, la prelucrarea produselor, iar dacă e să ne uitam la im­porturile de produse agricole, stăm foarte rău pe partea de produse prelucrate“, a spus Toma Adrian Dinu.

Mentalitatea românilor contribuie şi ea la deficitul de balanţă comercială pentru că românul nu cumpără produse româneşti şi inoculează copiilor ideea că lucrul cu animelele este o meserie degradantă, mai spune decanul.

„Dacă vrem ca economia românească să meargă, trebuie să consumăm din economia românească (...). Pe de altă parte, noi ne creştem copiii cu o vorbă: «Să nu rămână la coada vacii!». În momentul în care inoculăm copiilor ideea că munca cu animalele este degradantă, de ce am vrea ca şi copiii noştri să se îndrepte spre această muncă? Ştiu că mulţi fermieri din zootehnie au probleme în a-şi găsi forţă de muncă în zootehnie sau, de ce nu, forţă de muncă calificată în zootehnie.“

Ce a mai spus Toma Adrian Dinu la ZF Live

• Învăţământul agricol a revenit la modă, după ce a intrat în umbră după 1995 - 1996. În agricultură, în sectorul vegetal cel puţin, în ultimii ani s-au înregistrat progrese remarcabile şi aş da exemple precedenţii doi ani, 2014 şi 2013 când exporturile de produse agricole au depăşit importurile. În 2015, din punctul acesta de vedere suntem puţin în regres din cauza producţiei mici de cereale şi oleginoase. Avem puţine pierderi, un deficit mic pe importul de produse agricole, de câteva zeci de milioane, dar cu perspective de revenire. La carne, singurul sector care şi-a revenit puţin este cel de pasăre. Pe valoare soldul e pozitiv, dar stăm foarte rău pe carne de porc, stăm foarte rău pe carnea de vită, stăm foarte rău pe legume şi fructe, iar dacă stăm să analizăm sectorul legume şi fructe, la fructe importăm masiv citrice, principalul produs de import, importăm masiv banane.
• Tutunul l-aş putea da ca pe un exemplu de succes. Importăm materie primă şi exportăm ţigarete.
• Redevenim grânarul ţărilor din Orientul Mijlociu sau puţin mai departe pentru că putem transporta mai uşor decât francezii, de exemplu, către aceste destinaţii. Avem inclusiv produse din Bulgaria care tranzitează portul Constanţa, deci practic evită Burgasul şi vin în România ca să exporte pe facilităţile din Constanţa. Asta înseamnă că avem nişte avantaje comparative dar pe care le putem pierde foarte uşor dacă Rusia, Ucraina revin pe producţie şi pe stocuri mari.
• În ultimii ani fermele mari s-au mărit, au devenit mai competitive, mai productive, au devenit mai orientate către export pentru că inclusiv pentru cei care colectează produsele de la fermă este mai avatajos, fac nişte economii de scală dacă colectează produsele de la trei ferme mari sau de la 30 de ferme mici.
• Pe de altă parte, din punct de vedere social, fermele mici au un impact foarte mare vis-a- vis de partea de subzistenţă economică. Cred că ar trebui să facem nişte programe prin care să le aratăm că ei pot să obţină mai multe pe ceea ce au şi eventual să le creăm pieţe.
• Facultatea noastră produce absolvenţi care se regăsesc mai puţin în agricultură şi mai mult în partea de prelucrare produse agricole şi achiziţii. La Bucureşti sunt 2.700 de studenţi care urmează cursuri la zi şi încă 1.800 de cursuri la distanţă, stagnăm pe zona asta în condiţiile în care populaţia academică a României a scăzut. Sunt multe facultăţi care cu greu îşi asigură studenţii. Pe locurile bugetate sunt 2- 3 studenţi pe loc. Candidaţii vin din zona business-ul agricol, din familii care deţin o fermă. Avem candidaţi din zona rurală care visează la un job în domeniu asta, avem candidaţi din mediul urban, care vor un business fie în zona prelucrării, a managementului, a achiziţilor. Pregătim manageri de fermă în special. Asta e menirea noastră.
• Fermierii încep să folosească noile tehnologii, pot să îşi urmărească utilajele prin GPS.
• Trebuie să ne supunem legiilor europene, dar fermierii sunt foarte nemulţumiţi de acest aspect, că UE importă multe feluri de soia din Brazilia, pe care le regăsim în carnea pe care o mâncăm, dar noi nu putem produce, fermierii sunt sancţionaţi de această măsură. România cultivă 200.000-400.000 de hectare de soia. În 2006 ajunsesem să cultivăm 200.000 de hectare de soia, iar după interzicerea cultivării de soia modificată genetic am scăzut la 50.0000 de hectare.
• La fonduri europene, avem mai bine de 90% absorbţie în agricultureă, 10 miliarde de euro au intrat în 10 ani pe acest sector. Majoritatea fermelor mari au numai tractoare noi şi foarte noi, şi-au înnoit echipamentele, dar absorbţia nu s-a făcut pe deplin, banii s-au întors la UE, numai au tranzitat România. Este o gândire bună cu programul de pomicultură. Rezultatele nu apar imediat în pomicultură, ci după 3- 4 ani de la plantare.

n Faţă de sectorul vegetal, activitatea din zootehnie este mult mai puţin remunerată. Este o piaţă liberă, românii trebuie să se bată cu toţi europenii, e o piaţă stabilită la bursa cu care noi nu am învăţat să lucrăm. Nu e uşor să lucrezi cu animele. Animalul te leagă, zi de zi, ceas de ceas, nu ai pauză, concediu. Nu e ca în „vegetal”, unde munca e sezonieră.

n Previziuni în agricultură pe 2016. În agricultură suntem dependenţi de climă. Ar trebui să gândim un sistem de irigaţii care să facă să ajungă apa mai ieftin la rădăcina plantei, indiferent cine o plăteşte, statul sau fermierii. Sunt nişte costuri care se vor regăsi în economia românească. Trebuie să încurajăm preparatele din legume. Noi am avut fabrici de legume, le-am distrus şi importăm preparate din legume. Nu ştiu dacă mai avem 2- 3 fabrici de preparate din legume.