Ce ţări ar putea ceda din cauza prăbuşirii petrolului? Cât de jos se pot duce cotaţiile barilului?
În condiţiile în care preţurile petrolului flirtează cu nivelul de 30 de dolari pe baril, iar unii observatori spun că atingerea unor cotaţii de 10 dolari pe baril nu este imposibilă, apare întrebarea dacă ţările produ-cătoare mai pot rezista presiunii în creştere generate de colapsul continuu al preţurilor.
Estimarea riscurilor de ordin economic şi politic cu care s-ar putea confrunta cele mai mari ţări exportatoare este o sarcină dificilă. Nivelul preţului petrolului de care mari producători ca Rusia, Arabia Saudită, Iranul şi Venezuela au nevoie pentru a-şi echilibra bugetele variază puternic.
Preţurile ridicate sunt acum o amintire îndepărtată. Acestea şi-au continuat declinul în această săptămână, preţul petrolului Brent înregistrând o scădere de aproximativ 18% de la începutul anului, iar cel al petrolului american depăşind temporar nivelul psihologic de 30 de dolari.
Iar perspectivele sunt în continuare sumbre. Preţul petrolului ar putea scădea chiar până la 10 dolari, avertizează cele mai importante bănci de investiţii, potrivit The Telegraph.
Banca britanică Standard Chartered s-a alăturat recent unor bănci ca Goldman Sachs, RBS şi Morgan Stanley în a-şi reduce puternic proiecţia privitoare la petrol, la 10 dolari pe baril.
„Având în vedere că nicio relaţie fundamentală nu împinge în prezent piaţa petrolieră către echilibru, preţurile sunt mişcate aproape în întregime de fluxurile financiare generate de fluctuaţiile de preţ ale altor active, incluzând dolarul şi pieţele de acţiuni“, se arată într-un raport al Standard Chartered.
Petrolul a atins ultima dată nivelul de 10 dolari în momentul de apogeu al crizei financiare asiatice din 1998.
Dacă preţurile se vor menţine atât de scăzute pentru o perioadă mai lungă de timp, după cum pare că se va întâmpla, vor apărea probleme de solvabilitate şi chiar schimbări de regim.
Astfel, investitorii în titluri suverane şi monede, dar şi cei care încearcă să anticipeze direcţia ţiţeiului vor avea probleme, iar hotărârea ţărilor preocupate în primul rând de cota de piaţă ar putea fi testată.
Panica este palpabilă: ministrul petrolului din Nigeria a cerut o reuniune de urgenţă a OPEC posibil chiar luna viitoare.
Ratingurile de credit ar putea părea un segment bun pentru a începe estimarea riscurilor cu care s-ar putea confrunta chiar şi producătorii mai solizi din punct de vedere financiar. Arabia Saudită, Kuweitul, Qatarul şi Emiratele Arabe Unite au toate ratinguri dublu-A din partea Fitch. Acestea pot recurge la rezerve sau se pot împrumuta de pe pieţele internaţionale. Rusia, spre deosebire, are un rating triplu-B-minus, Venezuela triplu-C, iar Iranul rămâne sub sancţiuni internaţionale.
Totuşi, factorul politic este la fel de important. Creşterea economică a Iranului se îmbunătăţeşte vizibil, iar din această perspectivă ţara pare a avea o poziţie bună.
În Rusia, popularitatea lui Vladimir Putin este încă foarte ridicată în pofida inflaţiei puternice şI a reducerilor cheltuielilor sociale. Nici chiar deprecierea rublei nu a generat proteste sociale.
În Venezuela, preşedintele Nicolas Maduro s-a confruntat cu haos economic şi critici dure ale opoziţiei chiar şi înainte ca preţurile petrolului să atingă un maxim.
Aparent izolata Arabie Saudită ar putea părea a avea o poziţie mai puţin solidă. Deficitul său bugetar a atins aproximativ 15% din PIB anul trecut, iar guvernul a luat recent măsuri fără precedent pentru a slăbi presiunile fiscale.
În condiţiile în care exportatorii petrolieri îşi ling rănile căpătate în lupta pentru cotă de piaţă, dolarii şi cenţii nu spun întreaga poveste. Semnele de turbulenţe interne ar putea deveni un indicator cheie al cât de mult sunt aceştia dispuşi, şi capabili, să mai poarte războiul preţurilor, şi al cât de mult ar mai putea scădea preţurile petrolului.