Lisbeth Salander şi Mikael Blomkvist se întorc!/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 21.01.2016

David Lagercrantz, născut în 1962, e un jurnalist suedez cunoscut, până la această carte, pentru o interesantă biografie a fotbalistului Zlatan Ibrahimović (apărută şi aceasta în traducere românească, la Editura Publica). Dar succesul adevărat l-a cunoscut cu această continuare a celebrului „Millennium”, apărut în original în  august 2015, la aniversarea publicării primului volum al trilogiei.

Romanul e o continuare a trilogiei lui Stieg Larsson, dar autorul n-a folosit notele sau paginile rămase după surprinzătoarea sa moarte. Lagercrantz nu este primul autor care continuă opere celebre. William Boyd, Jeffrey Deaver, Sebastian Faulks şi Anthony Horowitz l-au continuat pe mult mai celebrul Ian Fleming inventând noi serii cu James Bond; Sophie Hannah a continuat misterele lui Hercule Poirot; John Banville l-a reinventat admirabil pe Philip Marlowe al lui Raymond Chandler.

În noiembrie 2004, Stieg Larsson a sosit la biroul revistei politice Expo la care lucra şi a constatat că liftul nu funcţiona. A urcat pe jos până la etajul al şaptelea, s-a făcut palid, a urmat un atac de cord, a fost dus la spital şi a murit după câteva ore. Avea 50 de ani. Toate cele trei volume ale trilogiei pe care o predase editurii au apărut după moartea sa. Succesul a fost imens, pentru că trilogia făcea o radiografie exactă a societăţii suedeze, cum nimeni nu mai reuşise, arătând lumii un chip neştiut sau nedorit să fie arătat. La 11 ani după moartea lui Stieg Larsson apare volumul al patrulea. E Lagercrantz un impostor, cum au afirmat unii?

Important este că Lisbeth Salander şi Mikael Blomkvist se întorc: o hackeriţă de geniu şi nonconformistă, un jurnalist hotărât să facă dreptate, ale cărui reportaje îl aduc adesea la un pas de urmărirea penală. Începutul romanului e incitant: Blomkvist primeşte un telefon de la o sursă care pretinde că deţine informaţii de cea mai mare importanţă pentru Statele Unite. Sursa a luat legătura cu o hackeriţă tânără – descrierea ei îi aminteşte lui Mikael de cineva foarte cunoscut. Implicaţiile sunt uriaşe. Romanul se învârte în jurul unui om de ştiinţă care lucrează în domeniul inteligenţei artificiale, face o descoperire epocală, a cărei exploatare şi comercializare o doresc mulţi, chiar cu riscul să-l ucidă pe savant. Ceea ce se şi întâmplă, printr-un complot al unei părţi a serviicilor secrete americane asociate cu organizaţii de crimă organizată ruseşti şi suedeze. La asasinat e martor copilul autist al savantului, el însuşi o minte sclipitoare, capabilă să deseneze fapte văzute cu acurateţea unui aparat de fotografiat şi să înţeleagă raţiunea numerelor prime.

David Lagercrantz a recitit trilogia de mai multe ori, a început să scrie „speriat de  moarte”, temător că nu va reuşi o intrigă atât de complexă ca a lui Larsson. „Am  avut coşmaruri în legătură cu Lisbeth Salander până la 4 dimineaţa, declară David Lagercrantz. Mă gândeam că ce scrisesem nu-i semăna, nu era ea.” Mai mult, scriitorul avea impresia că însuşi Stieg Larsson îl urmăreşte, i se uită peste umăr să afle care-i era abordarea. David Lagercrantz a fost criticat de mulţi că s-a încumetat să continue „Millennium”, unii îl acuzau, alţii îl elogiau. Dar rezultatul este un  thriller mai mult decât onest. Pe alocuri, cartea e uşor obositoare pentru cei neînvăţaţi sau neobişnuiţi cu matematica superioară, numere prime şi curbe eliptice, lui David Lagercrantz i-a fost însă uşor, pentru că era un domneiu pe care îl cunoaşte foarte bine – în 2009 a publicat biografia romanţată a lui Alain Turin, celebrul matematician britanic ale cărui cercetări au permis spargerea codului armatelor naziste.

Conştient de importanţa detaliilor, David Lagercrantz a reuşit o carte densă, cam de dimensiuni egale cu ale predecesorului, la fel de complexă şi tratând teme la fel de actuale. Oricât ar fi de greu de crezut, în doar zece, cincisprezece ani Lumea şi Suedia au evoluat enorm, la fel şi ştiinţa, la fel şi crima organizată. Totul s-a globalizat, David Lagercrantz a ţinut cont de evoluţii.  
Poate lui David Lagercrantz îi lipseşte „sublima nebunie” a lui Larsson, deşi  principalele personaje, hackeriţa Lisbeth Salander şi ziaristul Mikael Blomkvist, sunt foarte asemănătoare celor din primele trei volume. Salander e, poate, mai crudă şi mai puţin anarhistă.

„Salander şi Blomkvist au fost recreaţi perfect de către noul lor autor. Fanii acestui straniu cuplu al literaturii poliţiste de ultimă oră nu vor fi dezamăgiţi.” – New York Times
 

*) David Lagercrantz  Prizonieră în pânza de păianjen. Millennium 4, Editura Trei. Traducere de Raluca Lungu