Panica investitorilor, posibil factor declanşator al unei recesiuni mondiale
Istoria sugerează că guvernele şi băncile centrale ar trebui să fie foarte atente la acest aspect, însă în condiţiile în care coordonarea la nivel de strategii se află la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, o reacţie coerentă din partea acestora este puţin probabilă, scrie Reuters.
În contextul în care 6.000 de miliarde de dolari au dispărut din valoarea pieţelor de acţiuni la nivel mondial de la începutul anului şi încă 25% din preţurile petrolului deja aflate foarte jos, există riscul real ca nervozitatea investitorilor să devină un catalizator al unei recesiuni la nivel mondial.
Iar când turbulenţele de pe pieţe încep să cristalizeze exact problema în legătură cu care investitorii îşi fac griji, atunci aceste căderi rare, dar periculoase, ale încrederii sunt extrem de dificil de stopat.
În ultimii 28 de ani, sau 336 de luni, numai 12 luni au văzut pierderi mai mari ale indicelui MSCI World decât cele din ianuarie 2016. Mai mult de jumătate din acestea au fost asociate cu crize majore.
Anunţând o reducere a estimărilor de creştere a economiei mondiale de către FMI cu încă 0,2%, până la 3,4%, economistul-şef al Fondului, Maurice Obstfeld, a declarat că pieţele reacţionează „foarte puternic“ la noile date într-un climat volatil, cu aversiune ridicată faţă de risc, dar unul în care puţine elemente fundamentale s-au schimbat.
Predecesorul său Olivier Blanchard este de acord cu acesta, dar avertizează să nu se ignore amploarea crizei de pe pieţe.
„Cât de mult ar trebui să ne facem griji? Aici economia nu mai are un răspuns“, a afirmat Blanchard.
Banca americană Morgan Stanley a anunţat recent că vede 20% şanse ca lumea să se confrunte cu o recesiune în 2016.
Dar de ce toată această panică la început de an? Majoritatea economiştilor dau vina pe un mix de evenimente mai degrabă decât pe un şoc brusc.
Toată lumea vede clar o spirală formându-se, dar puţini pot întrevedea cum se va termina totul. De-acum faimoasa notă „vindeţi (aproape) tot“ emisă de banca britanică RBS săptămâna trecută nu a fost o avertizare goală.
„Lumea este în criză“, mai avertiza nota.
Şi atunci, unde este cavaleria?
Sentimentul general este că par să existe la fel de multe şanse ca un amplu acord la nivelul politicii economice, care să crească încrederea, să fie încheiat în acest an ca petrolul să revină la preţuri de 100 dolari pe baril.
Întâmplător, China va prezida reuniunea G20 din acest an. Dar din cauza dilemelor interne, China nu va plasa probabil coordonarea la nivel mondial în capătul listei de priorităţi.
Banca centrală americană a acordat doar puţină atenţia temerilor internaţionale când a majorat rata dobânzii, în timp ce Arabia Saudită nu prea ţine seama de ceilalţi exportatori de petrol în războiul preţurilor pe care-l poartă.
Germania, cea mai mare economie europeană, se află de mulţi ani în conflict cu cea mai mare parte a celorlalte ţări membre ale zonei euro şi cu partenerii din G7 cu privire la politica fiscală şi austeritate.