„Scrieţi tot, spuneţi tot în formulare, pentru că oricum la ei acolo de obicei lucrurile se întâmplă altfel decât gândiţi dumneavoastră“

Ziarul Financiar 24.01.2016

Mediul de afaceri ar fi trebuit să salute cu entuziasm scăderea TVA de la 24% la 20% în ianuarie şi cea a impozitului pe dividende de la 16 la 5%, precedate de reducerea TVA la alimente la 9% şi a CAS cu 5%, însă sufocarea businessului la acest început de an cu noi şi noi declaraţii, formulare şi proceduri a urcat tensiunea.

Astfel, încercând să oprească şi să identifice lanţurile create pentru fraudarea la TVA, ANAF cere declaraţii suplimentare de la companiile care îşi schimbă un administrator sau fac alte modificări în actul constitutiv, care ajung până la studiile şi veniturile administratorilor şi acţionarilor, de oriunde ar fi aceştia.

La această declaraţie se vor adăuga noile obligaţii declarative din formularul 394, în care contribuabilii va trebui să transmită către Fisc toate informaţiile despre facturile emise şi despre achiziţiile făcute, lunar.

Peste acestea vin noile formulare şi proceduri ANAF apărute conform noului Cod de procedură fiscală, noua obligaţie a multinaţionalelor şi a  companiilor care fac tranzacţii în grup să realizeze în mod obligatoriu un dosar al preţurilor de transfer pentru tranzacţii peste anumite limite, precum şi formularul care trebuie completat de deţinătorii de locuinţe unde se desfăşoară activităţi economice sau care sunt sedii pentru diverse firme.

2016 poate fi numit din punct de vedere fiscal ANUL FORMULARELOR.

Asistând la discuţiile între consultanţii fiscali şi directorii financiari din companii, care stau cu gura căscată să mai afle ce să scrie şi cum să completeze în hârtiile pe care le-a cerut Fiscul, ai imaginea a ceea ce a ajuns astăzi fiscalitatea în România. Cohorte de zeci de mii de contabili şi clienţii lor, încercând să desluşească pur şi simplu cum se completează un formular.

Ce să mai discuţi de politici fiscale, de creativitate în practicile contabile sau de audit? Nu. Toţi sunt îngroziţi că ar putea greşi vreun câmp din nesfârşitele formulare cu sute de spaţii goale care trebuie completate, că altfel pierd codul TVA şi adio deduceri.

Asta este fiscalitatea în România: un formular uriaş întins pe kilometri pătraţi, un labirint de câmpuri care trebuie completate şi documente care trebuie autentificate la notar, caziere şi hârtii strânse de la şapte agenţii şi opt inspectorate, iar la sfârşitul zilei, bossul de la ANAF îţi aruncă în faţă că n-ai înţeles nimic şi că „nu aşa se completează“.

Undeva, din nişte laboratoare la care nimeni nu are acces, în templele formularisticii ANAF, zeii tipizatelor şi formularelor născocesc zi de zi noi şi noi instrumente de tortură contabilicească.

Sigur, scopul este, nu-i aşa, lupta cu evaziunea fiscală. Însă, ca un făcut, tocmai aici, în ţara formularelor şi a declaraţiilor, a cazierelor şi a adeverinţelor, avem cea mai mare evaziune la TVA din Uniunea Europeană şi Fiscul strânge la buget doar 31% din PIB, faţă de media din UE de 45%.

Contabilii stau la pândă în fiecare zi să vadă ce noi proceduri şi formulare publică Monitorul Oficial, însă la sfârşitul zilei concluzia este aşa cum s-a arătat într-o recentă conferinţă pe fiscalitate de către un fost funcţionar al Ministerului de Finanţe, actualmente consultant, că la ei acolo „de obicei lucrurile se întâmplă altfel decât gândiţi dumneavoastră“, aşa că puteţi să vă bateţi capul oricât, că niciodată nu o să îi înţelegeţi.

Născută din minţi înguste care presupun că de mâine un formular de zece pagini l-ar opri pe „întreprinzătorul“ turc să rostogolească de câteva zeci de ori o marfă prin hârtii şi să dispară cu TVA-ul la sfârşit, ideea de a obliga pe toată lumea la noi şi noi declaraţii ca să prinzi şi eventual să descurajezi evazioniştii este precum ai da cu o bombă nucleară ca să prinzi potenţialii terorişti care mişună astăzi în Paris.

Dorinţa aceasta de a se plimba cu hârtii şi de a cere tot mai multe declaraţii de la contribuabili este născută din incapacitatea Fiscului de a surprinde realitatea actului de comerţ. Incongruenţa între circuitul mărfii şi circuitul hârtiilor nu poate fi surprinsă prin multiplicarea numărului de hârtii şi declaraţii, ci prin acţiuni directe şi evaluarea actului economic în sine.

Conectaţi-vă bazele de date, că informaţiile există, dar nu este misiunea contribuabilului să demonstreze că nu este evazionist, ci invers. Că oamenii trebuie ajutaţi, şi nu încurcaţi să facă business. Altfel o să ajungeţi să număraţi hârtii în loc de bani.