Ce nu merge bine pe frontul de Vest: Miracolul economic spaniol este doar o mască într-o tragedie, iar economia Franţei merge numai la ralanti

Autor: Bogdan Cojocaru 02.02.2016

Fie că sunt bântuite de fantomele vechii crize, fie că s-au dedat la noi excese sau că devin victimele propriului succes, marile eco­nomii vestice sunt departe de a-şi găsi liniştea care să le permită să crească  sănătos.



Fie că sunt bântuite de fantomele vechii crize, fie că s-au dedat la noi excese sau că devin victimele propriului succes, marile eco­nomii vestice sunt departe de a-şi găsi liniştea care să le permită să crească  sănătos.

col pe piaţa muncii din Spania, dar acesta este doar o mască cu zâmbetul forţat al unei tragedii mai vechi. În Franţa două din trei motoare de creştere economică funcţionează doar la ralanti.

Germania trebuie să pună deoparte 50 de mi­liarde de euro anul acesta şi următorul pentru criza refugiaţilor şi pentru aceasta va trebui să facă economii. Altfel, autorităţile va trebui să-şi acopere nevoile cu datorii, contrar planurilor de acum ale Berlinului. În Marea Britanie, din cauza creşterii preţurilor locuinţelor, gospodăriile au ajuns din nou debitori neţi, ca înainte de marea criză financiară.

Ritmul în care se creează locuri de muncă în Spania este impresionant şi încurajează discursuri de genul „reformele noastre au avut succes“. Cifrele sunt înşelătoare, iar realitatea este alta, scrie La Tribune. În 2015, numărul şomerilor s-a redus cu 678.200 şi au fost înfiinţate 525.100 de locuri de muncă. Din primul trimestru al lui 2014 au fost create 1,4 milioane de locuri de muncă, un record în Europa. Însă piaţa muncii se ridică din cenuşă. Criza a distrus enorm, nu mai puţin de 3,77 milioane de locuri de muncă între trimestrul patru din 2007 şi începutul anului 2014. În doi ani, doar 30% din ce s-a distrus a fost recuperate. Cu alte cuvinte, piaţa urcă în acelaşi ritm în care a coborât. Nu se poate vorbi de un miracol, ci de revenirea la normal. În pofida a doi ani de creştere, PIB-ul spaniol afişează o contracţie de 4% între 2008 şi 2015.

Rata şomajului este în continuare foarte ridicată, de 21%. La începutul anului 2013 indicatorul era de 27%.

Din Marea Britanie se aude un semnal de alarmă care arată că baza creşterii acestei economii se şu­brezeşte. Gospodăriile cheltuie din nou mai mult decât câştigă. Dintre ţările dezvoltate, doar Canada se găseşte într-o situaţie asemănătoare. De vină sunt din nou, ca înainte de criză, preţurile excesiv de ridicate ale locuinţelor, scrie The Wall Street Journal. Scumpirile rapide alimentează credinţa proprietarilor de locuinţe că se pot înfrupta din datorii, ceea ce este riscant, deoarece valorile din sectorul imobiliar nu pot fi fructificate rapid în caz de nevoie.

Aceasta înseamnă că turbulenţe economice mici se pot transforma rapid în căderi periculoase ale consumului dacă oamenii devin îngrijoraţi.

Din 2012, preţurile lo­cuinţelor au sărit cu 21%, înapoi la nivelurile din 2006. Deficitul de venituri al gospodăriilor britanice echivala în al treilea trimestru din 2015 cu 2% din PIB-ul ţării. Rata de economisire este la minimul record, iar creditul pentru consum creşte cu cel mai rapid ritm de după criză.

Datoriile se pare că devin o boală cronică şi în SUA. Acestea au ajuns la sfârşitul lunii ianuarie la 19.000 de miliarde de dolari. Nivelul ar echivala cu 105% din PIB. Din ianuarie 2009, datoriile au crescut cu aproape 80%. Comisia pentru buget a Congresului estimează că în 2020 datoriile vor atinge 22.600 miliarde de dolari, iar în 2026 peste 29.000 miliarde de dolari.

În ceea ce priveşte Franţa, PIB-ul a crescut cu 1,1% anul trecut, cu puţin peste obiectivul guvernului. Creşterea este acolo, aşa cum a ţinut să asigure de multe ori preşedintele Francois Hollande. Situaţia ar fi fost frumoasă dacă rata şomajului nu ar fi de peste 10% (20% pentru categoria de vârstă 16-24 de ani), iar revenirea nu ar fi mai slabă decât a altor state din zona euro, scrie La Tribune.

De ce nu decolează economia? Pentru că doar două din trei motoare de creştere funcţionează, dar doar la relanti. Stimulat de ieftinirea energiei, consumul gospodăriilor rezistă, crescând cu 1,4% în 2015, ceea ce reprezintă o accelerare de 0,8 puncte procentuale faţă de 2014. Acceleraţia este însă slabă dacă este comparată cu cea din anii 2000, de peste 2 puncte procentuale. De consumul populaţiei nu profită întotdeauna economia. Comerţul extern a avut un impact negativ de 0,2 puncte asupta creşterii PIB-ului. Pe de altă parte, investiţiile companiilor au repornit, crescând cu 0,9% în primul trimestru, cu 0,5% în al doilea şi al treilea şi cu 1,9% în al patrulea trimestru. Din nefericire, avansul nu contrabalansează suficient scăderea investiţiilor publice, de -3% după un plonjon de 7% şi a investiţiilor private, de -3% după un declin de 5%. Consumul şi investiţiile, doar ele doar parţial, au stimulat creşterea, iar comerţul a frânat-o.

În Germania, cea mai mare economie europeană, un studiu arată că Berlinul va trebui să cheltuiască 50 de miliarde de euro anul acesta şi următorul pentru a-i acomoda pe refugiaţi. Autorii analizei, specialişti ai Institutului de Cercetare Economică din Köln, atrag atenţia că pentru a acoperi aceste costuri guvernul va trebui să strângă cureaua în alte părţi. Studiul a fost finanţat de companii. Gazduirea într-o locuinţă, alimentele şI beneficiile sociale pentru un refugiat vor costa 12.000 de euro pe an. Alte 3.300 de euro vor fi cheltuite anul pentru un refugiat pentru lecţii de învăţare a limbii germane şi cursuri de integrare.

„Bineînţeles, orice euro cheltuit de guvern înseamnă venit pentru altcineva, pentru companii de construcţii, pentru profesori, pentru magazinele alimentare. Cheltuielile pentru refugiaţi pot fi considerate un mic stimulent“, explică Tobias Hentze, unul din coautorii studiului. Problema este cu bugetul. Nu toţi aceşti bani se vor întoarce repede în cuferele statului ca taxe. De aceea, dacă autorităţile nu fac economii în alte părţi, va trebui să recurgă la împrumuturi noi, ceea ce ar fi o lovitură pentru obiectivul Berlinului de a nu mai face datorii noi.