Criza care arde mocnit economia mondială. În spatele sistemului financiar global stă un butoi de pulbere o ”problemă” de mii de miliarde de dolari, care va afecta toate economiile lumii

Autor: Maria Tufan 07.02.2016

Deşi la suprafaţă totul pare în regulă, în spatele sistemului financiar global, stă la pândă o problemă de trilioane de dolari care ar putea afecta, în următorii ani, cele mai puternice economii mondiale.

Cauza ar fi numărul uriaş de credite pe care companiile din întreaga lume se chinuie din greu să le plătească, scrie într-un material The New York Times. Datoriile neplătite au început să tragă economia în jos încă din 2008, însă ameninţarea a crescut în ultimele luni direct proporţional cu împrumuturile din ce în ce mai greu de achitat. Cea mai mare sursă de îngrijorare este, potrivit analiştilor, China. Astfel, valoarea împrumuturilor din China ar depăşi cinci trilioane de dolari, o sumă uriaşă, echivalentă cu aproximativ jumătate din capacitatea anuală de producţie a ţării.

Cifrele oficiale arată că băncile chinezeşti au început să aibă probleme serioase cu recuperările împrumuturilor în luna decembrie, iar specialiştii se tem că păstrarea acestui trend ar putea afecta considerabil a doua cea mai mare economie din lume, după Statele Unite. O încetinire şi mai mare decât cea observată în ultimii ani va afecta, în mod automat, şi toate celelalte ţări dependente de economia chinezească.

Cu toate acestea, cu o astfel de situaţie nu se confruntă doar chinezii. Toate statele în care guvernele şi băncile centrale au adoptat politici agresive de stimulare a economiei, sunt acum lovite de un val toxic de datorii. În Statele Unite, neplata ipotecilor a început să se resimtă abia la câteva luni după ce se confruntaseră cu o prăbuşire în domeniul imobiliar, iar companiile energetice se chinuie cu greu să restituie banii pe care i-au împrumutat pentru a investi în perioadele de boom.

În Europa, analiştii spun că datoriile depăşesc, în prezent, un trilion de dolari. Multe bănci mari europene sunt încă împovărate de creditele neperformante, complicând în felul acesta eforturile pe care responsabilii le fac spre o revitalizare a economiei de pe continent. Astfel, în Italia, guvernul a anunţat săptămâna trecută un plan prin care să „cureţe” toate datoriile cu care industria bancară a fost încărcată.

Şi în Brazilia situaţia este complicată. Cele mai mari bănci se confruntă acum cu un număr în continuă creştere de împrumuturi neperformante, totul după o puternică perioadă de creditare fără prea mari restricţii.

„Când ai parte de un boom şi apoi de o scădere bruscă, se creează pierderi economice”, explică Alberto Gallo, directorul departamentului de macro credite al băncii Royal Bank of Scotland, din Londra. „Poţi spera ca într-o zi acele pierderi să se transforme în profit, dar dacă nu se întâmplă, atunci îţi vor trage puternic economia în jos.”

În vremuri bune, relaxate financiar, atât companiile, cât şi oamenii încep să ia de la bancă noi credite pentru a cumpăra bunuri şi servicii. Când economiile încetinesc, datoriile devin, pentru cei mai mulţi, din ce în ce mai greu de plătit. Cu cât boom-ul a fost mai mare, cu atât vor creşte şi problemele cauzate de neplată, nu doar pentru bancheri, ci şi pentru persoanele care se ocupă de politicile salvatoare.

În teorie, momentul în care băncile recunosc pierderile şi numărul mare de datorii este unul important şi benefic – urmat apoi de reîmprospătarea capitalului şi ştergerea lor - într-un caz fericit, adică un bailout. Băncile „curăţate” pot începe procesul de împrumut mult mai rapid, contribuind astfel la revitalizarea economiei.

În realitate, însă, genul acesta de abordare poate fi dificil. A recunoaşte pierderile şi creditele neperformante, ar însemna împingerea corporaţiilor creditate spre faliment şi pe mulţi spre prescrieri ipotecare. O asemenea dislocare poate da fiori economiei, poate veni automat cu o creştere a taxelor şi avea consecinţe sociale dureroase. În plus, pentru multe bănci, aducerea de capital nou, pentru reîmprospătare pieţei, poate fi un proces cu adevărat complicat şi chiar imposibil de realizat.

Cu toate acestea, orice întârziere în reacţia sistemului bancar nu face decât să agraveze şi mai tare starea în care acesta se află. Economiştii dau exemplu situaţia Japoniei din 1980, în care băncile au fost nevoită să recunoască pierderile imense, la mult prea mult timp, însă, de la boom-ul creditărilor. Economia japoneză a avut de suferit mulţi ani până a reuşit să se repună pe picioare.

Marea problemă este totuşi China, pentru care experţii bancari încep să îşi facă griji din ce în ce mai serioase. În ultimii ani, băncile chinezeşti, dar şi alte companii financiare au acordat un nou val de împrumuturi şi produse de creditare, multe dintre ele fiind imposibil de achitat în întregime.

„Sectorul financiar chinez va avea, până la sfârşitul acestui an, datorii în valoare de 30 de trilioane de dolari, în creştere cu mult faţă de cele nouă trilioane înregistrate în urmă cu şapte ani”, a spus Charlene Chu, analist financar pentru compania Autonomous Research din Hong Kong.

„Până acum nu a mai existat nicăieri în lume o creştere de o asemenea magnitudine, într-un timp atât de scurt”, a completat aceasta într-un email. „Noi credem că acest lucru va avea impact, direct sau indirect, asupra preţului oricărui produs din lume. Acesta este şi motivul pentru care pieţele sunt atât de disperate de ideea că datoriile Chinei ar putea rămâne o problemă nerezolvată.”

În 1990, atunci când China s-a confruntat cu un alt boom al creditărilor, guvernul asiatic a finanţat băncile şi a ajutat la curăţarea datoriilor. Astăzi, costurile unei astfel de intervenţii ar putea fi însă mult prea mari. Ca o consecinţă imediată, datoriile în creştere ale companiilor mari vor continua să afecteze creşterile economice de la nivel mondial.

„Senzaţia mea este că experţii chinezi care ar trebui să găsească o politică pentru astfel de situaţii sunt acum ca o căprioară în lumina farurilor”, a explicat Christopher Balding, profesor asociat al School of Business at Peking University. „Nu cred că ei ştiu, în momentul acesta, ce este de făcut concret.”