Daniel Dăianu, membru în boardul BNR: Finanţele trebuie să-şi coordoneze mai bine operaţiunile cu BNR. Pe termen scurt, dobânzile nu trebuie să scadă sub 0,25%

Dobânzile nu ar trebui să scadă sub nivelul facilităţii de depozit la banca centrală, stabilit la 0,25%, dacă pieţele funcţioneaza fără restricţii, şi este necesar ca Ministerul Finanţelor să îşi coordoneze mai bine operaţiunile cu BNR şi execuţia bugetară să fie mai ritmică, spune Daniel Dăianu, membru în consiliul de administraţie al băncii centrale.

El a explicat că atunci când dobânzile pe termen scurt au scăzut pentru foarte puţin timp sub nivelul facilităţii, cauza a fost restricţia pe care unele bănci o au faţă de expunerea pe titluri româneşti, ce a limitat plasamente la facilitate. Iar această situaţie a fost favorizată de Trezoreria statului, care a injectat peste 2% din PIB (cca 18 mld. lei) în decembrie 2015, scrie Dăianu într-o opinie transmisă ZF.

Ministerul Finanţelor a transformat excedentul înregistrat la 11 luni (plus 0,7% din PIB), în deficit (-1,47% din PIB) şi a dezechilibrat şi mai tare piaţa monetară contribuind la căderea Robor spre minime istorice şi la deprecierea leului. Sumele uriaşe eliberate de Finanţe în decembrie s-au adăugat excesului de lichiditate existent din piaţă şi au contribuit la reducerea puternică a dobânzilor.

„A fost un şoc foarte mare pentru o piaţă ce nu are adâncime (este cea mai subţire piaţă în UE, cu credit privat sub 32% din PIB, faţă de cca 40% în 2008!). Este necesar ca MFP să îşi coordoneze mai bine operaţiunile  cu BNR. Este de dorit, totodată, ca execuţia bugetară să fie mai ritmică. Dacă BNR ar contempla un nivel mai înalt al facilităţii de depozit în timp ce dobânzi ale ECB şi ale altor bănci centrale ar ramâne foarte scăzute (chiar negative), mefienţa faţă de capitalul speculativ ar fi cu temei“. Dobânzile pe piaţa interbancară pe termene de sub trei luni au scăzut mult sub dobânda-cheie, ajustată de BNR anul trecut la 1,75%. Dobânda Robor cu scadenţa la trei luni - indicator al pieţei monetare folosit ca reper de preţ în contractele de credit în lei, s-a ajustat puternic, coborând în acest an sub 1%.

Citiţi integral opinia lui Daniel Dăianu pe www.zf.ro

Dăianu aminteşte de întrebările apărute recent privind posibilitatea apariţiei dobânzilor negative în România. ì Aici trebuie să se facă distincţie între situaţia lichidităţii, adică pe termen scurt, şi raportul între economisirea totală disponibilă (cea internă şi importul de capital) şi investiţii, ca aspect structural. Pe termen scurt, dobânzile nu ar trebui să scadă sub nivelul facilităţii de depozit la banca centrală (0,25%) dacă pieţele funcţionează fără restricţiiî.

Diferenţele între dobânzile pe pieţele monetare locale şi cele de politica monetară (semnificative în România) pot atenua intrări speculative, susţine Dăianu amintind de dilema ìTosowskyî, care poate influenţa regimul de ţintire a inflaţiei.

Coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie - adică dobânzile la care băncile se împrumută de la BNR şi respectiv plasează bani la banca centrală pe termen de o zi - a fost îngustat de banca centrală la +/-1,5%, dar rămâne la un nivel ridicat comparativ cu alte ţări. În 2013, coridorul simetric format de dobânzile facilităţ?ilor de depozit şi credit în jurul dobânzii de politică monetară era de ?/-4 puncte procentuale. Acest instrument este foarte important pentru creşterea semnalului transmis de dobânda-cheie şi transparentizarea conduitei politicii monetare.

Dobânzile efec¨tive din piaţa inter¨bancară depind atât de dobânda-cheie, cât şi de condiţiile de lichiditate din piaţă - care sunt influenţate atât de deciziile BNR de a steriliza sau a injecta lichiditate prin diverse instrumente (inclusiv interveneţii în piaţa valutară), cât şi de deciziile Ministerului Finanţelor. Coridorul mare poate fi păstrat pentru a avea spaţiu de manevră în cazul “n care ne-am confrunta cu fluxuri mari de capitaluri.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu spunea recent că variaţia dobânzilor a fost ca un fel de Ñstoc tamponì pentru a tempera variaţiile de curs generate de variabilitatea fluxurilor de capital, iar tendinţa de îngustare treptată a ecartului dintre dobânzile din piaţă şi dobânda-cheie va continua, urmând să fie luate măsurile la momentul potrivit şi în dozajul potrivit.