Adrian Vasilescu, BNR: Preţurile păşesc cu dreptul în 2016

Tabloul mişcării preţurilor în ianuarie 2016, comunicat acum câteva zile de INS, vine deja cu o confirmare: cuvântul scumpiri nu mai e de actualitate. Sunt câteva creşteri de preţuri, la cartofi, la fructe proaspete, la citrice şi la ceasuri, dar fără puterea pe care o aveau în alţi ani, când reuşeau să strice media inflaţiei. Iar ameninţarea patronatelor că alimentele se vor scumpi cu 30 la sută în 2016 nu s-a adeverit şi nici nu sunt semnale serioase în acest sens.

Din comunicatul Institutului Naţional de Statistică vedem că e distanţă mare între ce au visat producătorii şi ce s-a întâmplat în realitate. Un motiv fiind şi acela că magazinele, cu deosebire marile lanţuri, n-au riscat să se trezească în faţa unei scăderi dramatice a numărului de cumpărători.

Altceva s-a întâmplat însă, în ianuarie 2016, cu mărfurile alimentare. Ponderea lor a scăzut în coşul de consum. Ar fi însă o eroare, referindu-ne la scăderea ponderii alimentelor, să gândim că în România anului curent se vor consuma alimente mai puţine. Nicidecum. Semnificaţia acestui fapt e cu totul alta.

Ca să mă fac mai bine înţeles, vă invit să vă imaginaţi că aveţi dinaintea ochilor un coş imens, în care să încapă tot ce se consumă în toată ţara, într-un an. Coşul e împărţit în trei compartimente şi toate trei redau filmul preţurilor, cu notele specifice fiecărei luni. Vedem cum câteva preţuri urcă, altele bat pasul pe loc, iar cele mai multe coboară.

Fiecare dintre cele trei compartimente este destinat mişcării preţurilor pe câte un mare segment al pieţei: primul – al mărfurilor alimentare; al doilea – al mărfurilor nealimentare; al treilea – al tarifelor serviciilor. Toate trei, laolaltă, alcătuind coşul de consum. Şi redând tabloul inflaţiei – o adevărată tabelă de marcaj în confruntările de pe piaţa de consum. Ei bine, anul 2016 a adus schimbări în toate cele trei compartimente. Aş putea nota: schimbări semnificative. Şi cum mişcările de pe această tabelă de marcaj ne arată de fapt şi cum trăim, merită o detaliere accentuată. Începând cu ideea că standardul de viaţă este un concept legat strâns de productivitate, de rentabilitate, de inovaţia tehnică, de progresul ştiinţific. În ultimă instanţă, de performanţa economică. Nu am ajuns să fim stăpâni, în economie, pe toate aceste valori. Dar scăderea semnificativă a preţurilor – fără să fim ameninţaţi de deflaţie – înseamnă o îmbunătăţire a nivelului de viaţă. O îmbunătăţire considerabilă.

Cele trei compartimente ale coşului întrunesc, laolaltă, 10.000 de puncte. Reprezentând totalul consumului populaţiei României. Mai exact, adunând diferite ponderi ale unor produse în totalul consumului acestui an: 545 de puncte – pâinea şi produsele de panificaţie; 555 de puncte – laptele şi produsele lactate; 104 puncte – cafeaua şi aşa mai departe. Până la 10.000. Totalul de 10.000 de puncte rămâne constant, an de an. Dar punctajele acordate tuturor produselor din coşul de consum, grupate în cele trei ecrane, se schimbă de la un an la altul. Aşa că şi în 2016 INS a schimbat punctajele. Desigur, nu din birouri. Ci pe baza unei ample anchete făcute la nivelul bugetelor de familie. Au înregistrat, statistic, cât cheltuiesc românii – în medie! – pentru mărfuri alimentare, pentru mărfuri nealimentare şi pentru servicii. Şi, în temeiul acestei anchete, au schimbat punctajele.

În compartimentul produse alimentare, punctajul a scăzut neîncetat, în anii din urmă, dar nesemnificativ. Acum însă, în 2016, scăderea s-a produs de la 3.748 de puncte în 2015 la 3.600 în 2016. Cea mai mare scădere din ultimii 5 ani. Mâncăm mai puţin? Desigur, nu. Dar nu asta-i problema. Cu siguranţă, sistemul de împărţire a ponderilor e învechit. Altfel, nu se explică de ce în cel de-al doilea compartiment (mărfuri nealimentare) punctajul a crescut mult prea puţin – de la 4.405 puncte în 2015 la 4.425 puncte în 2016. La fel şi în compartimentul dedicat serviciilor: de la 1.847 de puncte în 2015 s-a ajuns la 1.975 de puncte în acest an. Faptul că scăderea punctajului la mărfuri alimentare, de 148 de puncte, este egală cu creşterea punctajului la mărfuri nealimentare şi la servicii laolaltă (128Ă20 de puncte) e pură întâmplare. În realitate, nu există aici nicio corelaţie. Aşa e bine, să crească ponderea mărfurilor nealimentare şi a serviciilor. Regretabil e că a crescut prea puţin. Şi să scadă ponderea alimentelor. Dar şi aici scăderea e prea mică.