Războiul oţelului dintre UE şi China face victime de ambele părţi

Ce se întâmplă acum în industria oţelului, una dintre cele mai poluante, ilustrează poate cel mai bine cât de distructivă poate deveni disperarea care vine după excese. În apărarea cauzei lor, combatanţii din războiul oţelului au lansat adevărate lupte pentru promovare, de lobby şi pentru înduioşarea opiniei publice. Câteva mii de persoane, angajaţi şi reprezentanţi din industria europeană a oţelului, au protestat luni la Bruxelles cerând Comisiei Europene să-i protejeze de importurile ieftine de oţel chinezesc şi să nu acorde Chinei statutul de economie de piaţă. Acest statut ar însemna ca UE să ridice barierele comerciale prin care încearcă să bareze importurile de oţel chinezesc cu preţuri de dumping. 

Cei care se opun ca economia Chinei să primească statutul de economie de piaţă spun că acest pas ar pune în pericol până la 3,5 milioane de locuri de muncă. Comisia Europeană a evaluat pierderile la 211.000 de locuri de muncă. „De când a început criza financiară, 85.000 de locuri de muncă au fost eliminate din industria europeană a oţelului. Doar în ultimele şase luni au dispărut 7.000 de locuri de muncă”, spune Geert Van Poelvoorde, preşedintele Eurofer, cea mai mare asociaţie din industria europeană a oţelului.  Ministrul francez al economiei Emmanuel Macron a intervenit şi el în dezbateri propunând ca industriile vulnerabile din UE, cum este cea a oţelului, să primească gratuit certificate de emisii de carbon, cel puţin până când acest sistem este extins şi în alte zone. China nu s-a lăsat nici ea mai prejos. Yang Yanyi, şeful misiunii chinezeşti la UE, într-un apel publicat de EUobserver cu titlul „De ce UE trebuie să-şi schimbe direcţia în ceea ce priveşte comerţul cu China”, scrie că „sentimentul protecţionist este îngrijorător, iar abordarea confruntaţională este regretabilă şi înşelătoare”. Cu o capacitate de producţie în exces şi cu slăbirea cererii, sunt probleme cu care se confruntă toţi producătorii.

„Potrivit unor estimări, reducerea cu 30% a supracapacităţii în industriile cu cel mai mare exces de capacitate  - industria fierului şi a oţelului, a cărbunelui, a cimentului, a construirii de vapoare, a aluminiului şI sticlei - va afecta trei milioane de locuri de muncă”, scrie Yanyi.  Mai grav, această situaţie vine când China se confruntă cu multe alte probleme: scoaterea din sărăcie a 70 de milioane de oameni, transformarea ţării într-o societate postindustrială şi rebalansarea economiei dinspre investiţii şi exporturi spre consum şi inovaţie. „Situaţia este gravă şi cere răspuns. Dar care să fie acesta? Văicăreli, blesteme, capcane ascunse, retragerea în protecţionism şi agresiuni mortale?”, scrie diplomatul. Ea aminteşte că producţia care acum este în exces era destinată iniţial consumului intern, şi nu exportului.