Robin Dunnigan, oficial SUA pe energie: „Poziţia noastră nu este anti-Rusia, ci pro-Europa şi prodiversificare“

Autor: Bogdan Cojocaru 19.02.2016
Când Rusia opreşte iarna robinetul de gaze, tremură de frig jumătate din Europa, mai puţin Germania şi alte economii puternice. Din această cauză a apărut în Uniunea Europeană nevoia întăririi sigu­ranţei energetice, printre altele prin diversificarea energetică. Diversificarea ţine, printre altele, de infrastructură şi de surse de energie. Statele Unite sunt gata să ajute cu exporturi de gaze, cu tehnologie şi experienţă.

Despre ce rol poate avea SUA în întărirea siguranţei energetice a UE a vorbit, răspunzând la întrebările ZF, Robin Dunnigan, deputy assistant secretary pentru diplomaţie energetică în Biroul pentru Resurse Energetice din SUA.

 

Se pregătesc Statele Unite şi SUA de un război al gazelor naturale pentru piaţa est-europeană? Cel puţin aşa se sugerează în presa rusească. De ce am alege gaze americane? Vor fi mai ieftine decât cele ruseşti?

Bună întrebare. Nu. Nu purtăm un război al gazelor cu Rusia. De fapt, Rusia este un furnizor important pentru Europa şi ar trebui să fie în continuare şi va fi un furnizor pentru Europa. În niciun caz politica noastră nu este contra gazelor ruseşti. Politica noastră este prodiversificare şi proeuropeană. Nicio ţară n-ar trebui să fie dependentă în întregime de niciun furnizor, Rusia sau oricare ar fi acesta. Gazele americane sunt doar o sursă de gaze pe care Europa ar trebui să le importe. Nu cred că cineva ar trebui să fie dependent 100% de un singur furnizor american. Cu cât sursele sunt mai diverse, cu atât siguranţa este mai mare. Până la urmă va fi o decizie comercială. SUA nu pot direcţiona gazele.

Nu pot cere unei companii americane să exporte către o anumită ţară europeană. Va fi o decizie comercială. Cred că siguranţa ener­getică cere diversificarea furnizorilor. Cred că megaproiectele care nu măresc diversificarea furnizorilor sau rutelor din Europa nu sunt neapărat în linie cu obiectivul de diversificare al Uniunii Europene. Cred că dacă priveşti la un proiect precum gazoductul Nord Stream 2, Nord Stream 1 deja aduce  gaze natural din Rusia în Europa prin Germania, Nord Stream 2 va dubla această capacitate, ar aduce aceleaşi gaze în Europa printr-o nouă infrastructură permanentă şi scumpă. Acum Nord Stream 1 nici nu operează la capacitate maximă. Trebuie să te întrebi dacă acesta este cu adevărat un proiect care aduce diversificare livrărilor în Europa, dacă măreşte capacitatea Europei de a accesa surse diferite de gaze. Nu cred că face aceasta. De asemenea, cred că este un proiect care face ca Ucraina să nu mai primească venituri pentru tranzitul gazelor ruseşti. Nord Stream 2 este problematic în mai multe aspecte. Nu cred că este un proiect care să ajute la siguranţa energetică europeană.

 

Dar acesta este un proiect comercial. În el sunt implicate companii germane. Cum le veţi convinge să nu investească în el?

SUA nu pot şi nu vor spune dacă un proiect ar trebui sau nu ar trebui realizat. Într-un final Comisia Euro­peană va trebui să se asigure că orice astfel de proiect va respecta regulile UE. Totul ţine de ţările europene şi de CE.

Cred că o conductă de mai multe miliarde de dolari care aduce aceleaşi gaze aceloraşi clienţi care deja au lângă ei o conductă funcţională nu pare neapărat un proiect comercial.

Poate fi privit ca un proiect politic. Proiectul nu pare să fie în linie cu strategia UE pentru securitate energetică, ce se axează pe diversificare surselor, furnizorilor şi rutelor. Ţine de CE şi de UE să decidă, nu de SUA, dar acesta este punctul meu de vedere, al nostru. 

 

Care sunt cele mai vulnerabile ţări est-europene în faţa intereselor energetice ale Rusiei?

Cele mai vulnerabile sunt cele care sunt dependente 100% de Rusia ca furnizor de gaze. Ţine de ceea ce securitatea energetică înseamnă pentru SUA. Poziţia noastră nu este anti-Rusia, ci pro-Europa şi prodiversificare.  A fi 100% dependent de un singur furnizor creează o vulnerabilitate pentru orice ţară în privinţa oricărui furnizor.

Cred că în cazul Ucrainei, care era 100% dependentă de Rusia în ceea ce priveşte importurile de energie, am lucrat foarte îndeaproape cu ea să îşi diversifice resursele de energie şi sursele de gaze naturale. O schimbare care chiar a ajutat Ucraina să treacă cu bine peste ultimele două ierni este fluxul inversat al gazelor naturale, primite de la Slovacia, Ungaria şi Polonia. Făcând bidirecţionale interconectoarele cu aceste ţări, Ucraina şi-a putut diversifica sursele. 

Ştiu că România lucrează să-şi facă bidirecţională conexiunea cu Ungaria, şi încurajăm şi sprijinim progresul în acest sens. Încurajăm astfel de eforturi şi în ceea ce priveşte legătura cu Bulgaria. Cred că astfel de interconectări chiar încep să creeze o piaţă integrată, adevărată. 

 

Veţi avea discuţii de acelaşi fel cu cele de aici în Ungaria şi Turcia?

Da. Bineînţeles. Am avut astfel de discuţii peste tot în Europa.