În loc de Brexit: de ce au plecat din ţară două milioane de români în doar zece ani

Majorarea salariilor din ultima vreme a readus în discuţia unor economişti problema competitivităţii economiei României. Salariile, în opinia lor, cresc mai repede decât productivitatea deteriorând poziţia pe piaţă a companiilor şi compromiţând, totodată, bugetul de stat.

Compromisul pe care ţările din est a trebuit să-l facă pentru ca Marea Britanie să accepte să rămână în UE (muncitorii străini din Marea Britanie nu mai beneficiază, pentru patru ani, de aceleaşi drepturi sociale ca localnicii, iar alocaţiile plătite copiilor lor vor fi la nivelul ţării în care trăiesc copiii) readuce şi el în actualitate, indirect, subiectul salariilor: salariile mici îi izgonesc pe români din ţară.

România are un venit pe cap de locuitor, raportat la paritatea puterii de cumpărare (PPS - un indicator ce armonizează veniturile cu preţurile şi inflaţia), de 55% din media UE (media UE 28, nu a Occidentului). La salarii stă cu mult mai prost – o medie spre 30%. Aşadar, în vreme ce economia locală începe să simtă lipsa forţei de muncă, cel puţin 2 milioane de români muncesc în Occident pentru salarii pe care piaţa locală nu le poate plăti. Aici este cercul vicios al economiei. Este „competitivă“ cât plăteşte salarii mici, plăteşte salarii mici şi va ajunge să nu aibă cui să le plătească. Iar ţara rămâne cu un nivel de trai mai mult decât modest – 55% PIB per capita în PPS din media UE faţă de 85% Cehia sau 68% Ungaria şi Polonia.