Când prim-ministrul nu-şi apără miniştrii...

Autor: Iulian Anghel 18.03.2016

„S-a pronunţat prea devreme”, „s-a grăbit” - a susţinut prim-ministrul Dacian Cioloş, sub presiunea iubitorilor naţiunii, cu referire la anunţul făcut de ministrul agriculturii în februarie, anume că brânza de la o companie din Argeş este contaminată cu E-coli.

„Demisia” – a strigat un fost ministru al agriculturii – Dan Constantin pe numele lui - şi un val de indignare a cuprins poporul pentru că un ministru a pronunţat numele unei companii unde inspectorii au descoperit brânza infectată cu o bacterie ucigaşă: nu e o dovadă că de la brânza de la firma aia au murit bebeluşii, mergeţi şi căutaţi altă firmă!

Până ce autoritatea română de resort împreună cu un ministru si un prim-ministru (ambii specialişti în agricultură) să descopere firma nenorocită, au descoperit-o alţii. Şi atât de bine au descoperit-o încât „firma” are şi un nume: România.

Cum era mai bine? Ca produsele de lapte/brânză ale unei singure companii cu afaceri de câteva milioane de euro să fie puse sub semnul întrebării sau ca produsele tuturor companiilor din România să fie refuzate la export - afaceri de peste 100 de milioane?

Comisia Europeană a transmis astăzi, după cum anunţă agenţiile de presă, o avertizare privind consumul de brânza de oaie din România, dupa ce un copil român din Florenţa a consumat, împreună cu părinţii, brânza din România şi s-a îmbolnăvit. Autorităţile din Florenţa nu s-au ferit să pronunţe numele companiei, iar Comisia Europeană nu s-a ferit să spună ”România”.

Nu doar brânza sau produsele lactate de la compania din Argeş vor avea de suferit, ci toate exporturile de lactate ale României – fie că aparţin companiilor multinaţionale, fie antreprenorilor români.

Cum judecăm, prin urmare, atunci când judecăm, interesul nostru?

După ce prim-ministrul român l-a criticat pe ministrul agriculturii, toată lumea naţionalistă a prin glas: Huo! Prim-ministrul României – fost comisar pentru agricultură, un specialist în legislaţia UE pe care, în parte, a redactat-o – s-a ploştit la adierea de critică a naţionalismului partidelor:  "s-a grăbit ministrul agriculturii!”

S-a grăbit la ce? Cum e mai bine? Acum că “sanepidul” italian spune “nu mai mâncaţi de la aştia”?, când UE zice “nu mai cumpăraţi de la ăştia?"

În UE este o suprapoducţie pe zona lactatelor şi a cărnii, ce are mai multe cauze: China, Rusia (embargoul). Pieţele caută debuşeuri. România, ţara cu munţi ca în Elveţia, cu câmpii ca în Franţa, importă lactate din UE de 270 mil. euro, anual şi exportă de doar 100 de milioane de euro. În această piaţă atât de sensibilă în care subvenţia statului/UE este vitală, România îşi face loc cu mult greu. Toată lumea de aici sprijină “producţia internă”, efortul fermierilor autohtoni în faţa multinaţionalelor hrăpăreţe, dar, când vine vorba despre portofel, toţi se uită adânc la teancul subţire din el, toţi se uită la brand. Si ţine la sănătate nu?

Pentru o companie cu probleme, întreaga producţie de lactate din România va avea de suferit. Pentru o greşită înţelegere a ceea ce înseamnă poziţionarea pe piaţă, pentru o greşită înţelegere ceea ce înseamnă competiţie (dură şi neloială, de multe ori), pentru ceea ce înseamnă naţionalism economic.

Soluţii pentru spijinirea producătorilor autohtoni există şi trebuie întărite. Când cuiva i se întâmplă aşa, acela trebuie spijinit: prin subvenţii, printr-un fond special – soluţii pot fi imaginate, inclusiv ca să-şi revină financiar. Dar plânsul pe umărul capitalismului autohton nu doar că nu foloseşte, ci fac şi mai mult rău după cum vedem acum.