Ministrul educaţiei, ca ţăranul la girafă: Aşa ceva nu există!

Un ţăran – povesteşte Marin Preda – vede la un zoo o girafă. Se uită la ea preţ de câteva ceasuri, o studiază uluit din coarne până în copite iar la sfârşit conchide: “Aşa ceva nu există!”.

De câteva zile pe internet, la televizor, se tot derulează imagini filmate într-o grădiniţă unde nu un îngrijitor oarecare, ci chiar directoarea instituţiei bate copii. Ministerul Educaţiei s-a spălat pe mâini afirmând că respectiva grădiniţă nu este acreditată, prin urmare nu are ce face. Pentru ca astăzi ministrul de resort să pună capac la toate: “Aşa ceva nu există!

Glumeşte ministrul? Nicidecum. La fel ca ţăranul lui Preda studiind girafa pe toate părţile, Adrian Curaj a calificiat în fel şi chip comportamentul directoarei de grădiniţă drept inadmisibil: “Copiii sunt cel mai fin şi cel mai sensibil lucru pe care îl avem şi suntem aici să ne gândim cum anume putem face ca şcoala românească, de fapt, să dea şansa copilului, tânărului, să se realizeze”. Iar la sfârşit s-a dumirit: “Nu că nu era acreditată, dar nu exista! Noi, din ce mi-au spus colegii mei de la ARACIP, nu am avizat, nu am acreditat acea instituţie, deci ea nu există pentru noi”.

Tot azi, tot un ministru, tot o apariţie publică: ministrul economiei Costin Borc, în faţa investitorilor străini, la lansarea unui raport despre competitivitatea României.

“România încă suferă din cauza percepţiei greşite. Consider că, făcând afaceri în România, este un lucru pozitiv. Dacă sunteţi aici, înseamnă că aveţi afaceri profitabile, altfel nu aţi fi prezenţi aici. Nu spun că este uşor să faci afaceri în România, dar spun că dumneavoastră reuşiţi să obţineţi rezultatele aşteptate. Imaginaţi-vă cum ar fi fără problemele cu care vă confruntaţi în raport cu administraţia. Ar fi plictisitor. Ce le-aţi spune prietenilor la cină?”.

Pot fi spusele ministrului calificate drept glumă? Sau trebuie tratate în registrul ironic, în contextul unei discuţii amicale? Dacă ai dispoziţie ai putea spune: “de ce nu?” După ce aştepţi la Fisc în picioare ore întregi, după ce alergi zile întregi după o autorizaţie, nu prea îţi mai arde însă de astfel de glume. Când toate rapoartele privind competitivitatea – inclusiv cel la lansarea căruia asista dl Borc - acuză birocraţia, acuză hârţogăria, când principala ţintă a micului sau marelui antreprenor este azi formularul 088 sau 394, îţi mai arde de glume?

Domnii Borc şi Curaj fac parte din lumea asta. Mai mult, fac parte din guvern. Guvernul răspunde în solidar. Prin urmare, dacă la grădiniţa de care am amintit – indiferent că ministrul ar numi-o cârcimă şi nu grădiniţă pentru că nu este acreditată de instituţiile pe care le conduce – este o problemă, dl Curaj nu poate spune: “Nu există”. Pentru că este o problemă de de administraţie iar Adrian Curaj face parte din grupul celor doar 22 de miniştri, stâlpii administraţiei.

Am stat astăzi de vorbă cu ministrul agriculturii Achim Irimescu. Un om foarte relaxat. Are o groază de planuri pentru agricultură. Câte din ele vor fi puse în practică până la finalul mandatului său de încă vreo opt luni? Nu se ştie. Depinde de mulţi factori. La finalul mandatului pleacă din nou la Bruxelles, acolo unde postul de la Reprezentanţa permanentă a României la UE i-a fost păstrat. Ca posturile de la Bruxelles ale multora din guvern. Nu a greşit la negocierea cotelor pentru România, în urmă cu peste zece ani, nu a greşit nici în aceste zile, în cazul E-coli. Şi ministrul sănătăţii ar spune, probabil, că nu are nicio vină că nu se descoperă sursa/sursele bacteriei ucigaşe că, nu-i aşa?, astea se întâmplă mereu, doar acum presa s-a isterizat.

Miniştrii tehnocraţi nu greşesc niciodată. În cel mai rău caz, pentru ei “nu există”.