ZF Antreprenorii României. „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“. „Nu mai găsim forţă de muncă în Sibiu.Trebuie să aducem înapoi românii din străinătate pentru creşterea competitivităţii”

Antreprenorii din Sibiu şi Mureş consideră că este nevoie de investiţii în sistemul educaţional astfel încât să fie la zi şi pliat pe nevoile de pe piaţa locală, dar şi pentru ca firmele care agajează absolvenţi să aibă o competitivitate mai bună - aceasta este una dintre cele mai importante concluzii ale evenimentului ZF Antreprenorii României, organizat la Sibiu.

„Nu există forţă de muncă în Sibiu. Trebuie să găsim soluţii pentru a aduce românii din străinătate, să creştem competiti­vitatea firmelor, iar personalul şcolarizat să fie de calitate cât mai bună. Trebuie să se implementeze şi în România învăţământul dual, dar aşa cum îl au nemţii. Universitatea din Sibiu nu lucrează gândindu-se la viitor, ci la trecut”, a spus Ioan Deac, director general al Compa, producător de componente auto şi cea mai mare companie cu acţionariat majoritar românesc din Sibiu.

El este unul dintre reprezentanţii primului val de executivi de pe plan local care au reuşit să-şi ducă companiile la afaceri de mai mult de 100 de milioane de euro anual.

Antreprenorii şi managerii vorbesc despre faptul că mediul de afaceri românesc tinde să piardă în faţa multinaţionalelor din cauza lipsei de know-how, a capitalului, dar şi pentru că nu primesc în multe cazuri sprijinul statului.

„Capitalul străin este bine-venit şi îl aşteptăm pentru că şi noi la rândul nostru avem multe de învăţat. Din păcate, noi nu avem o cultură de business, antreprenorială şi managerială. (...) Statul trebuia să elaboreze un set de măsuri legislative care să susţină, să protejeze şi să promoveze capitalul autohton. Companiile româneşti n-au avut nicio şansă cu companiile multinaţionale care vin din ţări cu o istorie de business mult mai îndelungată”, a spus Remus Borza, preşedintele grupului de servicii medicale Polisano din Sibiu.

Părerile antreprenorilor sunt împărţite, astfel Ioan Deac şi Zoltan Prosszer, pro­prietarul producătorului de cabluri Romcab Târgu Mureş, cred că oamenii de afaceri nu trebuie să aştepte ajutorul statului, ci trebuie să muncească pentru a-şi duce businessurile mai departe.

„Prima recomandare a mea pentru antreprenori este să fie pozitivi şi să îşi vadă de treabă. A doua este să muncească. Eu muncesc şi sâmbăta şi duminica.

(...) Avem condiţii în România găsim forţă de muncă bună. Este nevoie de un un pic de curaj să investiţi, să luaţi tehnologii moderne şi calea spre export este deschisă. Nu trebuie să fie statul român care să ofere, ci acesta poate să fie o ancoră”, a declarat Zoltan Prosszer, care conduce o companie cu afaceri de peste 190 mil. euro.

Însă, în Sibiu s-a observat faptul că firmele naţionale pierd din ce în ce mai mult loc în faţa celor străine, în condiţiile în care rulajele românilor scad.

„În prezent, capitalul privat românesc suferă. Din 2014 şi până anul trecut aceste companii au pierdut 10% din angajaţi în judeţul Sibiu , iar cifra de afaceri cumulată a scăzut tot cu 10%. Pierderile în schimb au crescut cu 40%. Această situaţie este imaginea răsturnată a rezultatelor financiare pe care le-au obţinut companiile multinaţionale care s-au dezvoltat şi au crescut în continuare în zona de vest a Sibiului”, a spus Gheorghe Aldea, preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricul­tură din Sibiu. Cele mai mari zece afaceri antre­prenoriale din ju­deţul Sibiu unde trăiesc apro­ximativ 400.000 de oameni, au împreună rulaje de circa 2 mi­liarde de lei (aproximativ 460 milioane de euro în 2014), venituri adunate cu ajutorul a 6.500 de angajaţi. Per total, companiile din Sibiu au rulaje de 29 mld. lei anual.

Pe de altă parte, Dan Isai, CEO al Salad Box, cel mai mare lanţ de restaurante de tip fast-food sănătos cu acţionariat românesc, consideră că programa facultăţilor economice ar trebui să fie pliată la ce se întâmplă pe plan local.

„Este loc pentru antreprenori, însă ei nu ştiu cum să aplice ce învaţă.  Ei în facultate învaţă strategii din New York, care sunt aplicabile la New York, nu în România. Sfatul meu este să nu-şi deschidă o firmă de la început, ci să înceapă să lucreze într-o firmă mică. Şi acolo nu contează, ci omul, antreprenor. Asfel, văd ce se întâmplă în realitate în România şi cu baza de cunoştinţe din facultate vor putea să-şi înceapă viaţa de antreprenor”, a spus antre

prenorul, care alături de asocaţii săi a dus o idee din Cluj la nivel naţional, dar şi internaţional.

 

Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania

Am constatat că prin unitate şi prin asociere forţa capitalului românesc poate creşte. În România funcţionează mai degrabă proverbul „să moară capra vecinului“, în loc să ne aliniem astfel încât să avem mai multă forţă şi cred că acest lucru reprezintă o problemă pentru antreprenorii români şi în general pentru cultura românească.

Ar trebui ca ANAF-ul şi cultura organizaţională a instituţiei să se schimbe fundamental în aşa fel încât contribuabilii să fie trataţi cu respect şi în calitate de clienţi pentru că ei plătesc şi salariile angajaţilor ANAF.

Capitalul străin are forţă în zonă, însă Sibiul a devenit un pol turistic important al Europei, iar Mureşul se dezvoltă ca pol industrial. Construcţia aeroporturile din Sibiu şi Mureş au influenţat în mod pozitiv dezvoltarea mediului de afaceri. O altă contribuţie importantă au avut-o investiţiile în învăţământ, ceea ce a condus la creşterea economică influenţată şi de companiile străine care au venit cu bani şi know-how. Cred că şi antreprenorii locali au beneficiat de aceste investiţii străine, iar şomajul este aproape zero în zonă. Chiar şi judeţele vecine beneficiază de această creştere economică pentru că se importă angajaţi din alte judeţe.

Banca Transilvania este pe creştere şi ca sold al creditelor acordate companiilor în ambele judeţe, iar industria auto a fost pe val în special. Turismul a crescut şi el, iar creditarea Băncii Transilvania în acest sector a fost pe plus în Sibiu şi Mureş.

 

Ioan Deac, director general, Compa SA Sibiu

Noi am învăţat să ne răfuim unii cu alţii şi cu instituţiile statului, să creăm o atmosferă de necooperare între noi şi instituţiile statului. Cred că ar fi mai eficient să ne înţelegem şi să găsim căile pentru ca firmele româneşti să se dezvolte în România. N-aş zice că firmele româneşti nu au nicio şansă în România, pentru că noi, Compa, suntem un exemplu că se poate. Însă, şansa nu ţi-o oferă nici Guvernul României, nici Direcţia de Finanţe din Braşov, ci o are fiecare în mâna lui şi prin perseverenţă şi pregătire poate să o pună în valoare. Compa a lucrat în acest mediu de afaceri dificil şi am fost nevoiţi să găsim soluţii continuu pentru a nu închide activitatea. Pe fiecare maşină din Europa găsiţi o piesă făcută de Compa pentru că am găsit cele mai bune soluţii să ne dezvoltăm chiar şi în acest mediu de afaceri dificil. Trebuie să găseşti soluţii în orice moment. Guvenul nu poate face o lege pentru fiecare firmă.

Cât mai multe firme de stat trebuie să fie privatizate pentru că altfel sunt politizate. Nu există forţă de muncă în Sibiu. Trebuie să găsim soluţii pentru a aduce românii din străinătate, să creştem competitivitatea firmelor, iar personalul şcolarizat să fie de calitate cât mai bună. Trebuie să se implementeze şi în România învăţământul dual, dar aşa cum îl au nemţii. Universitatea din Sibiu nu lucrează gândindu-se la viitor, ci la trecut.

 

Gheorghe Aldea, preşedinte, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu

În prezent, capitalul privat românesc suferă. Din 2014 şi până anul trecut aceste companii au pierdut 10% din angajaţi în judeţul Sibiu , iar cifra de afaceri cumulată a scăzut tot cu 10%. Pierderile în schimb au crescut cu 40%. Această situaţie este imaginea răsturnată a rezultatelor financiare pe care le-au obţinut companiile multinaţionale care s-au dezvoltat şi au crescut în continuare în zona de vest a Sibiului.

Statul român prin funcţionarii săi nu are încredere în companiile româneşti şi determină situaţii în care aceştia nu mai au încredere unul în altul.

De aici trebuie să plecăm în demersul asupra dezvoltării capitalului privat românesc, de la încredere, iar oamenii de afaceri români mai au nevoie şi de respect. Culmea este că oamenilor de afaceri români li se pune în spate întreţinerea unui astfel de sistem. Şi în acest sistem aproape toate discuţiile bat monedă pe atragerea capitalului străine. Este lăudabilă atragerea de investiţii străine. Dar de prea multe ori cei care ne conduc înţeleg dezvoltarea unul mediu sănătos numai şi numai prin atragerea investitorilor străini. De celebrele facilităţi cu terenuri industriale ieftine, subvenţionate până nu demult, sub preţul pieţei, cu utilităţile la poartă, au beneficiat până nu demult investitorii străni cu precădere. În faţa investitorilor străini cu know-how, cu acces la finanţări extrem de avantajoase din ţările de origine, omul de afaceri autohton nu are nicio şansă. Deci este normal să ne întrebăm dacă statul român a creat condiţii egale de competiţie celor care vor să se afirme în mediul de afaceri.

 

Andrei Ursulescu, director general, Scandia Food Sibiu

Noi venim dintr-un sector care este în continuare predominat de capitalul românesc.

Noi vrem să fim competitivi atât pe piaţa internă, cât şi externă. Standardele de calitatea cerută pe piaţa locală cresc, iar ca să susţinem calitatea trebuie să importăm materia primă din Germania. Noi o aducem aici, o prelucrăm şi o vindem. O să fim o naţiune de prestatori de servicii. Clădirile de birouri din Bucureşti sunt în continuă expansiune. Sunt curios să văd dacă metrii pătraţi de birouri construiţi sunt egali cu suprafaţa de spaţii de producţie construite. Eu personal cred că nu. Şi atunci ce-o să facem? În momentele de criză, primii care vor muri sunt prestatorii de servicii.

Unde este dezvoltarea şi susţinerea sectorului industria românesc? Trebuie să există o abordare unitară vizavi de dezvoltarea sectorului industrial în care să se investească într-un sistem educaţional puternic care să ne asigure forţă de muncă profesionalizată, plus o abordare echitabilă faţă de toată lumea, capital românesc şi străin.

În lupta cu multinaţionalele care dispun de resurse, de know-how, nu ai cum să reuşeşti. Hai să găsim o formă în care statul şi actorii din mediul privat să se unească şi să găsim acel argument unit de vânzare al României. Fiecare ţară din Europa şi din lume este recunoscută pentru ceva. De exemplu, Elveţia este recunosută pentru ceasuri şi ciocolată, iar Germania pentru maşini. Noi pentru ce suntem recunoscuţi, ce ştim să facem bine?

 

Lucian Voinescu, director general, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov

Regiunea centru este compusă din şase judeţe: Braşov, Sibiu, Mureş, Alba, Harghita şi Covasna. În agricultură, aproape 78% din cifra de afaceri este realizată de companiile cu capital integral privat românesc în regiunea centru, în timp ce în industrie este de 22%, iar în construcţii au aproape 67% din totalul cifrei de afaceri.  În schimb, capitalul românesc are o pondere de 93,7% ca număr de întreprinderi în regiunea centru, iar cel integral românesc are un procent de 89,3% din totalul întreprinderilor. Pe sectoare de activitate precum agricultură, industrie, servicii sau comerţ, firmele româneşti au o pondere de peste 80% în totalul numărului de firme. Astfel, dacă la cifra de afaceri deţinem un procent mai scăzut, la număr de companii conducem. Acest lucru scoate în evidenţă existenţa companiilor mici care participă la produsul intern brut al ţării. De asemenea, peste 60% din numărul de salariaţi din regiune sunt angajaţi de companiile cu capital integral privat românesc. 

De ce profitul firmelor româneşti este mai mare decât al celor străine? Una dintre principalele motive ar putea fi transferul de profit prin preţ între compania-mamă aflată în afară şi compania fiică aflată în România. Deci preţurile de transfer pe care ANAF-ul le are în vedere şi face verificări. O modalitate de ascundere a profiturilor este reprezentată de acele servicii de consutanţă care sunt supradimensionate faţă de valoarea reală.

 

Remus Borza, preşedinte, Polisano, Sibiu

Capitalul străin este bine-venit şi îl aşteptăm pentru că şi noi la rândul nostru avem multe de învăţat. Din păcate noi nu avem o cultură de business, antreprenorială şi managerială. Trecerea la o economie de piaţă a însemnat pentru mulţi dintre noi un şoc, iar viteza de reacţie a noastră a lăsat de dorit. De aceea am plătit tribut cu mii de firme care intră în insolvenţă anual. Statul trebuia să elaboreze un set de măsuri legislative care să susţină, să protejeze şi să promoveze capitalul autohton. Companiile româneşti n-au avut nicio şansă cu companiile multinaţionale care vin din ţări cu o istorie de business mult mai îndelungată.

Românii nu aplică pentru ajutoare de stat pentru că ne lipseşte acea cultură organizaţională de business, antreprenorială şi managerială. În 26 de ani nu am reuşit să consolidăm aceste două clase de profesionişti (manageri şi antreprenori - n. red.) care sunt fundamentale pentru bunul mers al economiei. Chiar dacă reuşim să aplicăm, la momentul eligibilităţii suntem depunctaţi. Mai sunt şi câteva aspecte care ţin de noi ca oameni. În noi este un fel de pizmă că unul vrea sau poate mai mult. Avem o problemă cu noi înşine pentru că până la urmă normalitatea este ca România să aibă cât mai mulţi milionari şi miliardari pentru că o ţară cu cât are indivizi mai bogaţi, cu atât este mai prosperă. Până la urmă această prosperitate se redistribuie pe orizontală în societate. Trebuie să scăpăm de această mentalitate.

 

Dan Isai, CEO, Salad Box

Problema este că antreprenoriatul românesc nu are viitor. Ce facem cu tinerii? Tinerii la 22 de ani ies din şcoli unde învaţă marketing, macroeconomie, management şi cam cât credeţi că le ia să le pună la un loc? Maximum 15 ani. Este trist că ies din facultate şi încep să-şi facă firme pentru că suntem un popor de antreprenori. Este loc pentru antreprenori, însă ei nu ştiu cum să aplice ce învaţă. Ei în facultate învaţă strategii din New York, care sunt aplicabile la New York, nu în România. Sfatul meu este să nu-şi deschidă o firmă de la început, ci să înceapă să lucreze într-o firmă mică. Şi acolo nu contează, ci omul, antreprenor. Astfel, văd ce se întâmplă în realitate în România şi cu baza de cunoştinţe din facultate vor putea să-şi înceapă viaţa de antreprenor. O să fie mulţi antreprenori care o să cadă la început, dar o vor lua de la capăt pentru că sunt la tineri. Agilitatea este singurul atu prin care mai poţi să răzbeşti alături de cei mari.

Primul principiu la care nu s-au gândit oamenii care şi-au deschis afaceri este ce să facă să nu moară mâine. Antreprenorii sunt ocupaţi cum să crească vânzările şi nu pot investi în brand, în ceva care să reziste şi peste ani.

Consumul merge, dar uitaţi-vă pe statistici şi vedeţi cât de multe firme intră în faliment. Şi antreprenorii sunt ocupaţi să crească vânzările şi cum să facă puţin profit astfel încât firma să nu moară. Şi nu se gândesc să invească în brand, în ceva care să reziste.

 

Dragoş Banciu, director general, Interdeco Profiles SRL Sibiu

Toată viaţa mi-am dorit să intru în producţie, am activat în sectorul privat şi am învăţat să fac vânzări. Vânzările nu m-au mulţumit şi am zis să intru şi în producţie. Din vânzări am învăţat să înţeleg nevoile clienţilor, care sunt tedinţele şi să încerc să adaptez stilul companiei cu cerinţele clienţilor. Atunci când am trecut la producţie a trebui să cresc şi piaţa. La acel moment, competiţia era destul de mare, dar am găsit sprijinul Dedeman. Imediat după ce am pornit producţia şi au ieşit primele loturi de produse valide am ajuns să vindem în Dedeman, Apoi am reuşit să intrăm şi în alte magazine din ţată. Vindem în 2-3 tări din jurul României, nu avem vânzări foarte spectaculoase, însă piaţa locală este un loc unde putem să ne dezvoltăm.

Dacă începeţi un business trebuie să cunoaşteţi piaţa, dar trebuie să vă ştiţi şi concurenţa.

Businessul cu lemn este din păcate unul cu totul atipic. În ultimii ani a scăzut preţul petrolului, însă la lemn a crescut din cauza guvernului, a furturilor şi a slabei coeziuni a factorilor economici din acest domeniu. Am învăţat să mergem prin munţi, să vedem păduri, să fim siguri că plătim preţul corect. Avem semnate contracte cu lanţurile de magazine, dar doar cei de la Dedeman ne-au ajutat şi să dezvoltăm alte produse, în timp ce pe ceilalţi nu i-a interesat nimic în afară de profitul lor. Noi ne propunem marje de 20-25%, însă nu reuşim pentru că magazinele vin şi ne pun taxe de raft şi altele.

 

Zoltan Prosszer, proprietar, Romcab Târgu Mureş

Romcab este o fostă companie de stat, privatizată în 1999. Până atunci am înfiinţat 12 companii, care au intrat în insolvenţă şi am reuşit să salvez trei, printre care şi Romcab, care are afaceri 191 mil. euro şi face export direct în proporţie de 55%. Prima recomandare a mea pentru antreprenori este să fim pozitivi şi să ne vedem de treabă. A doua este să muncim. Eu muncesc şi sâmbăta şi duminica.

Cred că România este cel mai bun mediu de afaceri pentru mine. Am stat 2 ani în Austria, 2 ani în America şi de fiecare dată am revenit cu bucurie. Trebuie să urmăm un anumit model şi să iei ce e mai bun de la ceilalţi.  Modelul este să produci bine, de calitate, si să ai puţin curaj să ieşi afară. Avem condiţii în România, găsim forţă de muncă bună. Este nevoie de un un pic de curaj să investiţi, să luaţi tehnologii moderne şi calea spre export este deschisă.

Nu trebuie să fie statul român care să ofere, ci acesta poate să fie o ancoră. Ar trebui o legislaţie care să permită întreprinzătorilor mari cu bani să finanţeze start-up-uri fără să aibă probleme, acei business angels care există în afară.

 

Andrei Moscviciov, consilier economist în management, Anvico Mureş

Principala formă de capital al antreprenorului este profitul, dar posibilitatea de capitalizare prin profit a fost ignorată. Aceasta este bogăţia noastră după care poate fi măsurată orice entitate.

Capitalul străin şi cel românesc trebuie privit constructiv. Ce ne lipseşte este înţelegerea şi permisivitatea autorităţilor în ceea ce priveşte echilibrul în acest capital. Guvernul ar trebui să ne lămurească dacă masa de antreprenori şi cei care produc valoare adăugată în economie sunt un patrimoniu naţional sau nu, dacă bogăţia fiecăruia dintre noi este bogăţia acestei ţări şi dacă nu cumva este o chestiune de suveranitate. Din păcate, se spune mult că dacă oamenii au averi nu mai pot fi conduşi şi reprezintă o vulnerabilitate.