Statul nu are niciun merit în creşterea salariilor din România în ultimii 25 ani! Reforma Statului şi Productivitatea, două lumi paralele...

Sa ne amintim, poate am uitat, desi asa ceva nu se uita…istoria recenta a inceput in 1990 cu liberalizarea preturilor, eliberarea treptata a cursului de schimb valutar si indexarea periodica si mult asteptata a salariilor cu inflatia ! Era vorba de salariile bugetarilor cumva ? Toti eram atunci bugetari sau mai bine zis ai statului.

Dar incet, incet, foarte incet parca, au inceput sa vina si in marginala noastra tara de atunci niste firme multinationale, dupa cum au pornit si niste afaceri private, multumita curajului si nebuniei unor oameni care au devenit antreprenori, dar si altor oameni care au avut curajul sa se mute de la stat la privat ca angajati.

De ce era atractiv sa te muti la privat ca salariat, cu toate riscurile ? Pentru ca luai bani mai multi, dar cu riscul unui job mai putin stabil, mai putin sigur si cu munca mai multa ! Acesta era si motivul pentru care proaspetii antreprenori trebuiau sa recompenseze suplimentar munca angajatilor lor fata de cei de la stat.

Imi amintesc cum au pornit multinationalele din Romania la inceputul anilor ’90 cu salariile de 300 dolari americani, pe care i-au “indexat” ulterior la 500-600, ajungand spre finalul anilor ’90 la aproape 1.000. Si vorbim in medie de un fel de middle management, care acoperea niveluri mai mici pentru majoritatea, dar si niveluri superioare pentru managerii din top. Amicii mei bancheri stiu despre ce vorbesc, dar si altii, IT-ul inca nu chiar, nu erupsese, internetul nu explodase atat de global inca, doar prin E-mail si telefonia mobila deja uimea Lumea.

Micile sau mai marile afaceri private locale incercau sa tina pasul cu companiile straine si din punctul de vedere al salarizarii personalului propriu, dar si din cel al competitivitatii si al productivitatii muncii, pentru ca altfel nu aveau cum sa le faca fata concurentei, atat pe piata produselor si/sau serviciilor concurente, dar si pe piata muncii ! Cum sa atragi profesionisti si meseriasi, daca nu-i platesti mai bine decat la stat si comparabil cu companiile straine ?

Ce au facut in tot acest timp companiile de stat, institutiile bugetare si statul in general ? Au purces la indexarea periodica a salariilor, din cauza presiunilor inflationiste si a presiunilor sindicale. N-am vazut nici o politica bugetara salariala proactiva si corelata cu munca si cu rezultatele ei. Tot timpul statul a fost un “follower”, adica un urmaritor a ceea ce se intampla in privat, privat care astazi domina economia din punctul de vedere al rezultatelor si a contributiei la PIB.

Cu toate acestea, dupa analize recente ale specialistilor, se pare ca in prezent sunt mai mult de jumatate din toate sectoarele economice unde angajatii de la stat sunt mai bine platiti decat cei din sectorul privat, iar statul roman pune de ani buni presiune pe micile afaceri private cu sperietoarea salariului minim pe economie. Asta da protectie sociala, fara comentarii. Asa se incurajeaza munca si performanta ? Se vede cu ochiul liber ca dimpotriva.

Este veche deja, dar din ce in ce mai adevarata si mereu actuala din pacate, teoria despre cele doua Romanii, cea urbana cu o anumita putere de cumparare si respectiv cea rurala fara nici o putere de cumparare, care traieste in principal din autoconsum. Tara noastra este din nefericire divizata dupa mai multe criterii, acesta al puterii de cumparare, cu cele doua Romanii urbana si rurala, un altul cu o tara de bugetari si alta cu nebugetari, o tara cu salariati la stat si alta cu salariati la privat, o tara de asistati sociali, fata de tot mai putini oameni activi, care produc ceva si care sustin deja mai mult de un asistat social fiecare.

Sunt peste 10 ani de cand am auzit in spatiul public sintagma “Reforma Statului”, dar n-am vazut nimic, decat o reducere salariala la bugetari in 2010 in disperarea de cauza a crizei, cu 25% la toata lumea. O disperare fortata si mult intarziata fata de ajustarile sectorului privat. Dupa care revenirea acelei reduceri, indexari si reducerea CAS-ului. Cota unica de impozitare, binevenita tot acum peste 10 ani, face parte din acelasi registru, adica NU diferentiaza angajatii dupa performanta, dupa efort, dupa obiective si dupa rezultate.

In 2010 a fost o sansa, atunci cand primul discurs politic despre reducerea nevoita a salariilor bugetarilor se referea la fondul de salarii, nu la salariile tuturor indivizilor cu acelasi 25%, dar s-a ratat pentru ca s-a revenit la modul comunist, aliniat tuturor la fel. Si la fel de multi sau mai multi; aveti idee ca institutiile statului ar lucra mai eficient cu jumatate din personal ? Acest lucru este valabil si la multe intreprinderi ale statului roman, intreprinderi pe care statul le mai are si la care tine cu dintii, din toate motivele politice si contra economice. De reformele in sectoarele bugetare pur sange, educatia si sanatatea, chiar nu mai vorbim, ca vorbim degeaba. Noroc tot cu investitiile private din sanatate, atat.

S-a ratat atunci in 2010 sansa ca si sectorul de stat, bugetar, sa treaca la o evaluare periodica si formalizata a performantei salariatilor din sector, la evaluarea pe obiective si la recompensarea in consecinta a muncii fiecaruia, ca si al celor din privat, chiar daca nepotismul si cardasia generalizate ar impiedica foarte mult acest proces obiectiv, dar ar fi un inceput. Ori noi am ales sa nici nu incepem inca acest proces, oricum ar fi acela in primii 10-15 ani de la lansare. Dar am lasat sa treaca 26 ani pana acum, dintre care primii 10 oricum nu au contat, ca aveam alte treburi atunci.

Asadar nu e de mirare ca suntem in continuare pe ultimele locuri din UE la productivitatea muncii, deci si la salarii, unde dupa euforia sectorului privat in fata celui de stat, parca oamenii au obosit si in loc ca privatul sa fie luat de exemplu pentru bugetari, parca se intampla invers si nici nu e ilogic – atata timp cat salariile la stat sunt superioare in multe cazuri sectorului privat – asa ca vad tot mai mici sanse in perspectiva pentru depasirea acestei chestiuni din intiativa statului. Si aceasta problema este pana la urma una din cheile cresterii economice si singura speranta pentru imbunatatirea lucrurilor sta tot in sectorul privat, chiar daca si acesta a reactionat uneori la concurenta deseori neloiala din partea operatorilor de stat, prin incercari de evaziune fiscala.

Deci stimati cititori, cum facem sa transformam acest cerc vicios intr-unul virtuos ?

Iata cateva propuneri, dar lista ramane foarte deschisa, iar executia ei este cea mai mare provocare in fata oricarei autoritati publice si politice din Romania postdecembrista:

-  Implicarea celor cu experienta si rezultate din sectorul privat in politica si in administratia de stat; voi reveni in curand cu un exemplu real de succes al managementului privat la stat, in pofida mai multor esecuri mediatizate excesiv;

-  Dezvoltarea in Romania a unor scoli de administratie publica;

-  Atragerea tinerilor aflati la studii in strainatate, studii tot in domeniul administratiei publice;

-  Imbunatatirea legislatiei din domeniul administratiei publice, printre care si introducerea premierii/bonusarii in functie de rezultate, in special al celor obtinute din surse nebugetare, dar nu prin obstructionarea sectorului privat;

-  Aplicarea legii conflictului de interese, definit in toate situatiile posibile (cumul de functii, angajarea de rude, condamnari, etc);

-  Cresterea responsabilitatii stakeholderului principal – statul – in administrarea entitatilor sale, prin raspunderea manageriala a functionarilor ministeriabili din Consiliile de Administratie;

-  Functionalitatea contractului de management si asigurarea manageriala.