Cărţile unui mare patriot/ de Radu Constantinescu

Autor: Radu Constantinescu 22.04.2016

Teodor V. Păcăţian

Cartea de aur sau luptele politice-naţionale ale românilor sub coroana ungară

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă

Cu doi ani înaintea centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă anunţă un proiect editorial de anvergură prin care va omagia evenimentul: ediţia facsimilată a lucrării lui Teodor V. Păcăţian „Cartea de aur sau luptele politice-naţionale ale românilor sub coroana ungară”, apărută la Sibiu, în opt volume, între anii 1902-1915. Au  trecut de atunci doar o sută de ani, dar nimeni nu-şi mai aminteşte de acest mare patriot român, care, la publicarea lucrării sale, a avut de suferit persecuţii din partea autorităţilor vremii, dar s-a bucurat şi de simpatia opiniei publice româneşti. O succintă rememorare a biografiei sale mi se pare, în aceste condiţii, absolut necesară.

Ziarist şi poet, Păcăţian s-a născut în 1852 în zona Aradului, într-o familie de intelectuali – tatăl, Vasile Păcăţian, era învăţător. A urmat gimnaziul german din Lugoj şi liceul din Arad. Se dedică publicisticii şi literaturii, debutând în 1872 în revista „Familia”. În 1885, întemeiază la Timişoara săptămânalul „Timişana”. Ulterior, ajunge redactor şef al „Tribunei” din Sibiu. Între 1900-1917 este directorul „Telegrafului român”, iar în 1919 fondează şi redactează „Gazeta oficială” a Transilvaniei.

Teodor Păcăţian a devenit cunoscut publicului român după publicarea operei sale principale: culegerea de documente parlamentare ale românilor ardeleni, în opt volume, intitulată „Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale românilor de sub coroana ungară”. Păcăţian a murit în 1941, la Sibiu.  

Activitatea sa în slujba libertăţii şi unităţii naţionale a românilor i-a adus, înainte de 1918, şapte procese de presă (soldate cu închisoare şi amenzi). Păcăţian a fost acuzat că ar fi comis patru delicte: „provocare la nesupunere în contra legii; aţâţare în contra naţiunei maghiare; atacarea puterei obligatoare a legii şi revoltarea contra legăturei dintre ţările care compun statul maghiar.” Avocatul său, lugojeanul Coriolan Brediceanu, şi-a construit pledoaria apărării pe ideea că juraţii nu au competenţa să judece o chestiune care ţine de ştiinţă şi de istorie şi că, prin persecuţie, tribunalul nu poate obţine niciun rezultat. În final, Păcăţian a fost condamnat la 8 luni de închisoare, 500 de coroane amendă şi distrugerea totală a primei ediţii a cărţii (reproducem alăturat prima pagină a Actului de acusare, document ce este inclus în sumarul actualei ediţii). Din fericire, câteva exemplare au scăpat vigilenţei autorităţilor, astfel încât ne aflăm acum în situaţia fericită de a avea la dispoziţie  textul original facsimilat.

Poziţia aspră a oficialităţilor a fost determinată de fermitatea cu care autorul proclama, în acel moment istoric, în care dualismul austro-ungar se afla într-un moment de vârf al afirmării sale, drepturile poporului român. După Memorandişti, o nouă voce se ridica întru restabilirea adevărului istoric ignorat. Iar acea voce trebuia împiedicată să vorbească... Iată cum definea autorul, în prefaţa amplei lucrări, scopul acesteia.: „...s’a născut în decursul lungilor ani datorinţa de a ne apăra şi limba, ear’ prin ea naţionalitatea,  pentru că legea şi limba sunt lucruri nedespărţite la poporul român. Astfel am intrat apoi tot mai adânc în lupte politice-naţionale, până ce am ajuns să ne precizăm aspiraţiunile naţionale într-un program politic-naţional, pentru care luptăm astăzi şi în a cărui realisare credem a pute afla garanţiile cele mai bune, nu numai pentru esistenţa, ci şi pentru înaintarea, pe toate terenele, a poporului român din patria aceasta. Espunerea faselor prin care au trecut luptele noastre politice-naţionale din trecut este scopul acestei cărţi.”

Sumarul volumelor urmăreşte pas cu pas „fasele” acestor înfruntări seculare. Primul capitol, „Înainte de redeşteptare”, analizează destinul bisericii române sub principii calvini, consecinţele Diplomei Leopoldine, relaţiile împăratului Iosif al II-lea cu românii, Supplex Libellus Valachorum, pentru a se încheia cu o evaluare a „întăririi maghiarismului” în epocă. Cel de al doilea capitol  „Anii redeşteptării (1848-1849) ” evaluează consecinţele sociale ale Revoluţiei franceze în Europa, insistând asupra mişcării popoarelor din Austria (croaţii, slovacii, sârbii) şi focalizând analiza asupra mişcării românilor. Câteva din principalele momente istorice beneficiază de o analiză detaliată: Simeon Bărnuţiu, Adunarea dela dumineca Tomii, Adunarea dela Pesta, Adunarea dela Lugoj, Dieta din Cluj, Deputaţia română la Monarchul,  Deschiderea dietei ungare, Acţiunea lui Kossuth, Apel la popularitatea lui Şaguna, Adunarea naţională dela Sibiu, Constituţia din 4 Martie (1849), Ultima representaţiune a delegaţiunei române, Memorandul lui Şaguna.

Capitolul trei, intitulat “ Sub absolutism”, are în vedere perioada 1850 – 1859. Următoarele, din al doilea volum al lucrării, trec în revistă evenimentele politice ale anilor 1860 – 1863.

Încerc să desprind un leit-motiv al pledoariei incandescente, dar argumentate a scriitorului – patriot. Încerc să înţeleg motivul pentru care reacţia autorităţilor a fost atât de dură. L-am găsit tot în prefaţa lucrării distruse în 1902. Scrie Păcăţian: „Adevărul e, deci, că aici este leagănul nostru ca popor român. Aici eram dintru început, prin urmare şi atunci când au venit Maghiarii în ţeară şi de aici s’au resfirat strămoşii noştri prin toate părţile şi în toate ţările în cari se află astăzi neam românesc. Aici e trupina naţiunii române, trupină frumoasă şi sănătoasă, cu multe ramuri verzi, pline de vieaţă şi gata a o apăra când singură nu se va mai pute apăra !”

Academia Română a recunoscut meritele autorului şi l-a premiat pentru volumele I şi II ale „Cărţii de aur” în anul 1904 cu 1.300 lei din Premiul Adamachi, iar în anul 1929 i-a acordat Premiul Dr. A. Cosma în valoare de 100.000 lei.

„Cartea de aur” face parte din colecţia editurii Casa Cărţii de Ştiinţă, intitulată Biblioteca valorilor transilvane, coordonată de Acad. Ioan Aurel Pop, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Primele două volume au fost lansate la Târgul de carte Gaudeamus de la Cluj-Napoca. Următoarele şase urmează să apară  până la sărbătoarea Marii Uniri.