ZF Antreprenorii României. „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“. Provocarea dezvoltării regionale: polii de dezvoltare industrială hrănesc sau seacă zonele limitrofe?

Autor: Mădălina Dediu Panaete 22.04.2016

Zonele industriale importante din ţară aşa cum sunt Timişoara, Cluj-Napoca sau Braşovul au atras angajaţi din zonele limitrofe, în locul acestora rămânând oameni slab calificaţi şi populaţie îmbătrânită. Astfel, se pune întrebarea dacă aceşti poli industriali ajută zonele din jur sau le seacă de personal calificat.



Exemple sunt judeţele vecine Timiş şi Caraş-Severin, primul atrăgând investitori precum Continental sau Delphi cu câteva zeci de mii de angajaţi care contribuie la afacerile de 46 miliarde de lei anuale realizate la nivelul judeţului, în timp ce Caraş-Severin stă la coada economiei. Firmele de aici au rulaje de doar 5 miliarde de lei anual.

„S-a spus că acei poli industriali precum Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov sau Bacău pot împrăştia în jurul lor bunăstarea. Eu care vin din Reşiţa am observat că s-a întâmplat exact contrariul. Zonele limitrofe din aceşti poli de dezvoltare s-au golit de conţinut uman dinamic. Vin dintr-un oraş care a pierdut 50.000 de locuitori în ultimii 20 de ani, dar aceştia erau cei mai dinamici, aceia au plecat primii. Structura populaţiei este îmbătrânită, fără perspectivă şi cu o slabă pregătire. După părerea mea, nu ştim dacă facem atât de bine să aducem oamenii către aceşti poli industriali pentru că infrastructura nu este pregătită“, a spus Ioan Popa, director general al producătorului de paste Pangram din Reşiţa.

Antreprenorul a fost prezent în cadrul conferinţei „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania la Timişoara. Următoarea oprire a proiectului va fi la Iaşi pe 12 mai.

De asemenea antreprenorii din Timiş şi Caraş-Severin spun că o scutire de impozit pentru angajaţii activi în sectorul de cercetare-dezvoltare şi mai departe în cel de indus­trializare a produselor ar da un imbold eco­nomiei, în condiţiile în care după o măsură similară industria IT a „explodat“.

„În 2003, s-a introdus o facilitate pentru companiile din IT şi anume scutirea de impozit pentru angajaţii din domeniu. Consider că o măsură si­milară pentru a cataliza toată activitatea de cercetare-dezvoltare, concepţie şi industrializare produse pe toate sectoarele ar fi un element extraordinar de important pentru a da un imbold suplimentar economiei româ­neşti“, a spus Bogdan Cocian, directorul ge­neral al Elba, una dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale din judeţ.

„Dacă aş fi la Palatul Victoria, aş consulta mediul de afaceri, nu putem da legi care să nu fie susţinute de oamenii de afaceri. Reducerea TVA a fost bună şi nu prea.  Eu aş fi redus la 22% şi acei 2% i-aş fi dat oamenilor ulterior înapoi pentru cumpărăturile făcute în cursul anului. Şi atunci toată economia subterană ar fi ieşit la iveală pentru că toată lumea ar fi ţinut bonul fiscal pentru a-şi putea lua banii înapoi“, a spus Liviu Almăjan, director general al Condor-Ex din judul Caraş-Severin. Compania este activă în comerţ, construcţii şi turism.

Antreprenorii au propus o serie de măsuri care pot aduce un plus economiei locale, dar au trecut în revistă şi măsurile luate anterior şi au subliniat schimbările pe care le-ar face. Aceste măsuri includ legea insol­venţei, dar şi reducerea TVA de la 24% la 20%.

În cadrul conferinţei, antre­prenorii din judeţele Caraş-Severin şi Timiş au discutat despre problemele cu care se con­fruntă ca­pitalul românesc din zonă, dar şi de la nivel na­ţional, cum se poate da un im­bold an­tre­pre­no­ria­tului local şi cum pot „con­vieţui“ firmele ro­mâneşti şi cele străine.

Sunt antreprenori care consideră că oa­menii de afaceri români au fost discriminaţi în raport cu multina­ţio­nalele, în timp ce alţii spun că multinaţionalele au fost un real ajutor pentru firmele româneşti.

„Nu avem voie să facem diferenţă între capitalul autohton şi cel străin, pentru că şi noi trebuie să mergem în Europa şi noi trebuie să investim. Nu avem nicio şansă dacă nu ne globalizăm pentru că suntem o ţară de export. Şi Germania este ţară de export, dar întoarce toată economia Europei după ea. Nu avem cultura economică necesară, nu avem pregătirea să conducem corporaţii“, consideră Florentin Banu, proprietarul  Interpart Production din Timişoara, companie activă în industria maselor plastice. Omul de afaceri este cunoscut pentru brandul Joe pe care l-a vândut ulterior către gigantul elveţian Nestlé şi mai apoi pentru Artima, vândut către Carrefour.

Antreprenorul este de părere că sunt companii care sunt făcute pentru a fi vândute şi companii pe care să le laşi generaţiei următoare, însă crede că antreprenorii români nu au puterea necesară să crească o companie astfel încât să fie viabilă pe piaţă pe termen lung.

„Dacă nu ajungem la o masă critică, mai bine să vindem compania sau să ne luăm parteneri decât să aşteptăm să ne atace cei de afară. Este foarte greu să su­pra­vieţuim decât dacă avem o anumită di­men­siune, iar dimensiunea pe care tre­buie s-o ai în România tre­buie s-o atingi printr-o creş­tere orga­nică. Şi să creşti organic în zece ani tot nu ajungi la o dimen­siune să-şi asigure com­petiti­vitatea pe o piaţă globală. Noi activăm pe o piaţă globală“, a continuat el.

Ideea este susţinută şi de Ovi­diu Şandor, CEO al ModaTim Investment din Timi­şoara, care crede că un antreprenor care de exemplu poate atrage în bu­sinessul lui un fond de investiţii străin este un lucru bun pentru mediul economic ro­mânesc.

„Cred că nu este important de unde vine capitalul pentru că acesta nu mai are culoare sau naţionalitate. Ce ne trebuie în România sunt antreprenori români, aceasta este resursa care poate duce înainte ţara“, spune el.

Pe de altă parte, sunt antreprenori care decid să facă exitul din businessul privat şi să intre în administraţie publică, aşa cum este cazul lui Ioan Popa, fondatorul producătorului de paste Pangram Reşiţa.

Eu las antreprenoriatul dintr-un anumit punct de vedere şi mă duc într-o altă direcţie. O să intru foarte probabil într-o lună şi jumătate într-o companie  pe care o s-o administrez, o companie care are o cifră de afaceri de 30 mil. euro şi are vreo 36 mil. euro datorii şi se numeşte municipiul Reşiţa. Mă duc să mă fac primar“, a declarat el în cadrul conferinţei „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“.

 

 

Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania

Noi vedem o mare forfotă în zona de fuziuni şi achiziţii şi considerăm că a  venit momentul consolidării în acest sector. Deocamdată se poartă discuţii şi există apetit pentru fuziuni şi achiziţii. Probabil că într-un an-doi vom vedea multe tranzacţii în care vor fi implicaţi chiar antreprenori locali. Sperăm că antreprenorii români vor strânge rândurile şi vor reuşi să se alieze şi astfel vor putea să fie mai puternici în lupta cu companiile multinaţionale, mai ales că chiar deja vedem domenii în care multinaţionalele fac paşi înapoi. Printre aceste domenii este cel de agrobusiness. Vedem potenţial, dar prin curaj şi prin delegarea de responsabilităţi vor reuşi pentru că antreprenorii de tip „one man show“ nu pot susţine în mod coerent o creştere pe termen lung. Să sperăm că vom avea tot mai mulţi antreprenori care vor fi reprezentativi pentru comunităţile lor şi chiar la nivel naţional.

La Caraş-Severin, unde rata şomajului este ridicată, există un parc industrial dezvoltat, dar este absolut gol, n-au venit investitori acolo. Iar forţa de muncă specializată rămâne pe plan local, fără să migreze către oraşe cu locuri de muncă disponibile în Caraş-Severin.

Există o tendinţă a firmelor antreprenoriale de a-şi finanţa investiţiile prin capitalul de lucru, iar acest aspect poate produce dezechilibre pe termen mediu şi lung.

 

Ovidiu Şandor, CEO, dezvoltator imobiliar ModaTim Investment

Cred că nu este important de unde vine capitalul pentru că acesta nu mai are culoare sau naţionalitate. Ce ne trebuie în România sunt antreprenori români, aceasta este resursa care poate duce înainte ţara.

Un antreprenor care de exemplu poate atrage în businessul lui un fond de investiţii străin, care în statistici devine automat capital străin, este un lucru bun pentru mediul economic românesc. Dacă businessul este generat şi dus mai departe de un antreprenor român şi de o echipă română, acesta este lucrul cel mai important. Când în spatele unei firme este un antreprenor român probabilitatea ca acea afacere să se mute este mai mică.

Tocmai pentru că există un capital străin în vestul României avem şi un capital românesc puternic în zonă. Cred că există un set de beneficii pentru economia românească şi pentru antreprenorul român faptul că există aceste investiţii.

Părerea mea este că Timişoara are un şomaj negativ, adică numărul de locuri de muncă disponibile depăşeşte de câteva ori numărul de şomeri. E ciudat că insistăm pe politici care sprijină şomerii din zonele afectate de şomaj ridicat şi încercăm să atragem firme în acele zone, şi ar trebui să ne întrebăm cum de nu am atras investiţii acolo. Cred că ar trebui să sprijinim relocarea acelor persoane în zone unde pot găsi un loc de muncă.

 

Bogdan Cocian, director general al producătorului de corpuri de iluminat Elba

Cred că este foarte important să facem o analiză din punctul de vedere al profitabilităţii companiilor străine şi româneşti. Ce ne interesează este aportul acestor întreprinderi la impozitul pe profit, TVA şi celelalte taxe plătite către statul român. Remarcăm că investiţia capitalului românesc are o profitabilitate şi o rentabilitate mult mai mare decât cea a capitalului străin. Ştiind că multinaţionalele din automotive vin cu know-how indiscutabil, cu o experienţă de mai mulţi ani în domeniu, cu un nivel de inovaţie susţinut foarte puternic, nu au cum să aibă această profitabilitate redusă în România. Suntem obligaţi să inovăm. Productivitatea din sectorul de automotive, dar şi valoarea adăugată adusă de fiecare angajat din România este cu mult mai mică decât cea din Ungaria, Polonia sau Cehia.

În 2003, s-a introdus o facilitate pentru companiile din IT şi anume scutirea de impozit pentru angajaţii din domeniu. Consider că o măsură similară pentru a cataliza toată activitatea de cercetare- dezvoltare, concepţie şi industrualizare produse pe toate sectoarele ar fi un element extraordinar de important pentru a da un imbold suplimentar economiei româneşti.

 

Florian Neagu, director adjunct, Direcţia de Stabilitate Financiară a BNR 

Uitându-ne la cifrele macro, comparându-le şi cu trecutul şi comparându-le şi cu ţările din jur, aş zice că România stă bine. Dar parcă niciodată din ’89 şi până în prezent nu vedem mai multe vulnerabilităţi interne şi externe la adresa economiei. Avem multe incertitudini privind creşterea economică la nivel global, avem incertitudini privind probleme sociale, politice în Europa şi care ne  vor afecta probabil, avem un conflict îngheţat la graniţă, dar şi incertitudini în ceea ce priveşte politicile monetare. Dar şi pe plan intern avem multe incertitudini, ca de exemplu politica fiscală, pe care o văd profund prociclică. Este posibil ca toată consolidarea din anii anteriori să se inverseze.

Trebuie să existe un echilibru pentru companiile româneşti şi cele străine în economie şi este mult loc pentru cooperare mai amplă între cele două tipuri de firme. Pentru o creştere economică sustenabilă, firmele româneşti trebuie să fie cât mai puternice, iar sănătatea lor financiară este critică atât pentru economie, cât şi pentru sistemul financiar. De ce? Pentru că 70% din creditele băncilor merg către firmele cu capital local. Dacă firmele româneşti sunt puternice, atunci şi sistemul bancar va fi solid. Spiritul antreprenorial a fost în creştere în ultimele două decenii. Mai este loc pentru firme, dar mai este loc şi pentru a îmbunătăţi calitatea antreprenoriatului.

 

Adrian Minea, director general al firmei de transport şi logistică BipMobile

În prezent capitalul financiar nu mai este de ajuns pentru a produce valoare, venituri sau profit. Prin urmare, avem nevoie de inovaţie pentru că din punctul meu de vedere capitalul uman a devenit mai important ca şi cel financiar.

Dacă ne uităm în urmă cu 10 -12 ani, dacă aveam un milion de euro, puteam face uşor profit. Mergeam la bancă, primeam dobândă şi o puteam considera un profit. Acum nu mai este atât de mare dobânda, deci capitalul financiar nu mai este de ajuns. În zona de vest putem vorbi de lipsa numerică a capitalului uman. Avem nevoie de oameni în companiile noastre. Eu conduc o companie cu peste 200 de oameni şi importăm forţă de muncă din Moldova, din sudul ţării şi pentru a reuşi să-i aducem aici îi plătim ca şi cum ar lucra în Germania sau oriunde în Europa, nu ca angajaţi în România.

Eu cred că un program educaţional de la guvern ar fi foarte bine venit, mai exact un program de stimulare a investiţiilor private în educaţie.

 

Florentin Banu, proprietar al firmei din industria de mase plastice Interpart Production

Există companii care sunt să fie vândute şi există firme pe care poţi să le dai generaţiilor următoare. Noi nu avem cultura asta să ducem afacerea din tată în fiu pentru că de acum putem vorbi de generaţia următoare. De aceea, au existat câteva exit-uri de mare succes în România şi astfel a devenit un model de business. Nu avem puterea necesară să creştem o companie astfel încât să fie viabilă pe piaţă pe termen lung. Dacă nu ajungem la o masă critică, mai bine să vindem compania sau să ne luăm parteneri decât să aşteptăm să ne atace cei de afară. Este foarte greu să supravieţuim decât dacă avem o anumită dimensiune, iar dimensiunea pe care trebuie s-o ai în România trebuie s-o atingi printr-o creştere organică. Şi să creşti organic în zece ani tot nu ajungi la o dimensiune să-şi asigure competitivitatea pe o piaţă globală. Noi activăm pe o piaţă globală. Nu avem voie să facem diferenţă între capitalul autohton şi cel străin, pentru că şi noi trebuie să mergem în Europa şi noi trebuie să investim. Nu avem nicio şansă dacă nu ne globalizăm pentru că suntem o ţară de export. Şi Germania este ţară de export, dar întoarce toată economia Europei după ea.

Nu avem cultura economică necesară, nu avem pregătirea să conducem corporaţii.

 

Ioan Popa, director general al producătorului de paste Pangram

S-a spus că acei poli industriali ca Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov sau Bacău pot împrăştia în jurul lor bunăstarea. Eu care vin din Reşiţa am observat că s-a întâmplat exact contrariul. Zonele limitrofe din aceşti poli de dezvoltare s-au golit de conţinut uman dinamic. Vin dintr-un oraş care a pierdut 50.000 de locuitori în ultimii 20 de ani, dar aceştia erau cei mai dinamici, aceia au plecat primii. Structura populaţiei este îmbătrânită, fără perspectivă şi cu o slabă pregătire. După părerea mea, nu ştim dacă facem atât de bine să aducem oamenii către aceşti poli industriali pentru că infrastructura nu este pregătită. Eu las antreprenoriatul dintr-un anumit punct de vedere şi mă duc într-o altă direcţie. O să intru foarte probabil într-o lună şi jumătate într-o companie  pe care o s-o administrez, o companie care are o cifră de afaceri de 30 mil. euro şi are 36 mil. euro datorii şi se numeşte municipiul Reşiţa. Mă duc să mă fac primar.

Vreau să intru în administraţie pentru că simt că noi, antreprenorii, avem şi această obligaţie. Până la urmă, dacă ducem comunitatea acolo unde trebuie, beneficiile sunt ale tuturor.

 

Liviu Bugescu, administrator al producătorului de pâine Prospero

Eu în 1992 am luat credit cu 17% dobândă, am început afacerea, să construiesc brutăria, iar în 1993 în primăvară aveam 78% dobândă şi nu produceam încă nicio pâine. În 25 de ani noi am lucrat foarte mult. La producţie şi mai ales la pâine trebuie să fii zi şi noapte, de sărbători, duminica şi să încerci să rămâi pe piaţă.

Este greu să facem ce facem acum pentru că ne îndreptăm spre brutăria altfel, am scos amelioratorii, premixurile din producţie. În continuare, încercăm să adăugăm ingrediente naturale, mai lucrăm cu margarină în proporţie de 20%, iar anul viitor vrem s-o scoatem de tot. Facem 30 de sortimente de pâine, avem în medie 9.500 de clienţi pe zi în toate magazinele noastre. Dacă facem pe rapid şi în 20 de minute am frământa făina, drojdia şi sarea am face 20.000 de pâini, dar am face ce face toată lumea. Ultima finanţare pe care am luat-o am făcut-o în 2007, atunci când toată lumea trebuia să respecte normele DSV şi a trebuit să plecăm în afara oraşului să facem pâinea, dar au rămas producţia de detergenţi şi cauciucuri în oraş. Businessul creşte. Am avut un credit pentru construirea halei pentru că am crezut că prindem fonduri europene, dar nu le-am prins. Însă, am luat fonduri pentru dotarea cu utilaje. Cea mai mare problemă  pe care o avem acum este forţa de muncă.

 

Iancu Suteanu, inginer electrotehnică al firmei de instalaţii electrice Electroechipament Industrial

În Reşita nu există şomaj absolut deloc din punctul meu de vedere şi nu reuşim să găsim angajaţi deşi avem anunţuri peste tot. Nu reuşim să angajăm electricieni, nu mai găsim oameni calificaţi şi nicidecum nu mai putem angaja tineri. Mai degrabă găsim oameni în Timişoara. Practic toţi muncitorii buni, toţi inginerii buni doresc să plece din Reşiţa. Salariile pe care le oferim noi sunt mult peste media din Reşiţa. Dacă am dubla salariile cred că am putea găsi oameni, dar nu ştiu dacă am mai putea rămâne în piaţă. Reşiţa nu mai este o opţiune pentru foarte multă lume şi indiferent de salariu este puţin probabil ca cineva din Timişoara să se mute în Reşiţa pentru a munci.

S-a discutat ca guvernul să creeze locuri de muncă, nu înţeleg pentru cine, pentru că noi nu găsim forţă de muncă. În schimb, sunt milioane de români în afara ţării şi tendinţa este să plece în continuare. Eu cred că pentru calitatea muncii şi pentru a ne putea dezvolta trebuie să existe un anumit nivel al şomajului, chiar dacă nu e plăcut ceea ce spun. Cred că guvernul ar trebui să fie mai interesat în creşterea pregătirii oamenilor calificaţi.

 

Liviu Almăjan, director general al firmei de comerţ şi construcţii Condor-Ex

Am început în ’90 cu comerţul pentru că la vremea respectivă nu aveam atât de multe posibilităţi de finanţare, iar pe parcuri am dezvoltat firma şi acum avem pe lângă partea de comerţ, avem construcţii şi turism. Cred că e foarte greu să conduci atât de multe businessuri. Eu am avut o firmă de recuperare deşeuri pe care am ţinut-o timp de zece ani şi am vândut-o unui investitor german. Acesta a crescut salariile, a redus timpul de muncă şi după patru ani a intrat în faliment. Pentru oameni a fost bine o perioadă, însă după aceea lucrurile nu au stat aşa pentru mult timp. N-a înţeles un lucru, că în România trebuie să cunoşti mentalitatea oamenilor.

Dacă aş fi la Palatul Victoria, aş consulta mediul de afaceri, nu putem da legi care să nu fie susţinute de oamenii de afaceri. Reducerea TVA a fost bună şi nu prea.  Eu aş fi redus la 22% şi acei 2% i-aş fi dat oamenilor ulterior înapoi pentru cumpărăturile făcute în cursul anului. Şi atunci toată economia subterană ar fi ieşit la iveală pentru că toată lumea ar fi ţinut bonul fiscal pentru a-şi putea lua banii înapoi.