Panama Papers. Încotro?

Autor: Florin Luca 02.05.2016

 

Scandalul « Panama Papers » a avut o magnitudine mare in ultima perioada, rezonanta sa fiind data de sumele vehiculate, mecanismele juridico-financiare ce au fost facute publice, dar si de tarile, companiile sau persoanele asociate.

Toata lumea a comentat cu mai mult sau mai putina patima ce s-a intamplat, mai exact consecintele. Foarte multe cercuri politice si guvernamentale s-au grabit sa anunte masuri menite sa impiedice un fenomen despre care bancherii, oamenii politici si de afaceri avizati stiau, dar pe care nimeni nu-l pomenea. Aceste masuri isi vor atinge insa foarte repede limitele, daca nu vor fi luate in calcul cel putin doua aspecte fundamentale : inegalitatea repartizarii capitalurilor si dinamica fluxurilor de capital.

Inegalitatea repartizarii capitalurilor

Capitalurile au avut dintotdeauna o repartizare inegala. Thomas Piketty reuseste fara doar si poate sa faca din « Capitalul in secolul XXI » o referinta a marilor scrieri economice din zilele noastre, ce scoate in evidenta problematica circuitului capitalului si inegalitatilor imense generate de piata capitalista cu multa metoda, printr-o trecere in revista minutioasa a repartizarii veniturilor si averilor  din secolul XVIII pana in prezent. Aceasta dinamica a raportului dintre capitaluri si venituri creeaza inegalitati si divergente, iar divergentele duc la blocaje, rupturi, scurgeri de capital si razboaie.

Dar capitalul nu este doar problema economistilor. El este in primul rand problema fiecarui individ constient de dimensiunea economica a vietii sale, a companiilor interesate sa creeze valoare pentru clienti, salariati si actionari, dar si a autoritatilor publice interesate sa faca din capitalul investit un motor de crestere economica. Datele statistice nu sunt si nu vor fi niciodata perfecte si ele vor lasa mereu loc interpretarilor. Avem deci nevoie in economie mai mult ca niciodata de o abordare multidisciplinara, care sa tina cont de modul de guvernanta specific fiecarei tari.

Studiile multor economisti au aratat cat de important este rolul institutiilor publice in intelegerea si orientarea dinamicii fenomenelor economico-sociale. Oricare ar fi epoca sau nivelul de « maturitate democratica » al unui stat, legile economiei de piata duc la o concentrare din ce in ce mai mare a capitalurilor si averilor, pentru ca randamentele investitiilor au tendinta mereu sa depaseasca ritmul de crestere economica a unei societati.

Sa ne aducem aminte ce ROE (return on equity) afisau multe din marile banci de investitii acum cativa ani… Peste 30%... Chiar si acum randamentele lor depasesc cu mult ritmul de crestere economica. Marea dificultate va fi deci sa vedem cum o parte din randamentul ridicat generat de investitiile pe pietele financiare poate fi orientat catre economia reala, proiectele ce asteapta finantari, tinand de specificul fiecarei tari (infrastructura, invatamant, inalta tehnologie, sanatate, microcreditare, …) si cercetarea ce va duce industria financiar-bancara catre modelele de business ce sunt asteptate de Lumea Digitala si a Internetului.

Detinerea capitalistica a unei parti importante din tarile sarace sau in curs de dezvoltare de catre tarile bogate accentueaza acest fenomen ce le pune in situatia de a deveni adevarati « sateliti » economici sau militari. Majoritatea acestor tari sunt deja ultradependente de « centrul » in jurul carora graviteaza. Invatamantul, cultura sau tehnologia se afla sub impactul acestor dependente, in timp ce « firmiturile » de capital « local » pleaca in afara granitelor. Aproape nimic nu mai este national.

Exista insa si tari ce s-au dezvoltat de-a lungul istoriei fara a beneficia de investitii straine masive. Toate aceste tari si-au finantat singure investitiile si mai ales dezvoltarea capitalului uman, ce reprezinta pentru fiecare din ele adevarata sursa a cresterii economice. Aceste atuuri au insa un caracter foarte limitat daca nu sunt acompaniate si de o deschidere economica. 

Daca analizam inegalitatile generate de capital, metamorfozele acestuia in plan economic dar si geopolitic, vom ajunge sa aflam singuri daca este mai bine sa muncim pentru a genera venituri sau sa acumulam capital pentru a beneficia de renta generata de acesta. Barierele la intrare si inegalitatile de pe piata muncii (cauzate de apartenenta sociala, nationalitate, sex, varsta si cursa pentru educatie si tehnologie), dar si fata de capital (generate in special de mosteniri) nu pozitioneaza pe acelasi nivel diferitii actori participanti, care, conform principiilor unanim acceptate, au drepturi egale. „Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”  - spune articolul 1 al Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului. Cata substanta mai are acum aceasta fraza ce a transformat atatea societati ?

Pentru a atenua din efectele cresterii acestor inegalitati, Thomas Piketty ne propune o solutie, despre care ne spune el insusi ca este dificil de realizat in lumea actuala: impozitarea progresiva si consolidata a capitalului la nivel mondial. Este ea fezabila ? Istoria ne-a demonstrat din pacate ca singurul factor regulator a fost razboiul. Dezechilibrele existente in momentul de fata la nivel european si international ne arata ca aceasta ipoteza nu este deloc imposibila.

Dinamica fluxurilor de capital

In ultimii ani s-au luat multe masuri la nivelul autoritatilor ce privesc prevenirea spalarii banilor si a evaziunii fiscale. Aceste masuri sunt mai mult decat binevenite, ele oprind scurgerile ilegale de capital. Din pacate, ele nu au fost acompaniate de masuri care sa faca sa « lucreze » acel capital in folosul economiei reale. Statele devin astfel neputincioase in fata multinationalelor ce isi domiciliaza profiturile si mai ales lichiditatile in functie de avantajele economice imediate. Va aduceti aminte cata vreme s-au chinuit unele tari occidentale sa convinga pe marele Google ca mai trebuie sa plateasca si impozit pe profit ? Lucrurile nu sunt insa deloc simplu de clarificat, pentru ca, de exemplu, pentru o prestatie de publicitate din Franta, factura este trimisa din Irlanda, iar banii incasati sunt centralizati in alta tara samd…  Toate marile corporatii detin dealtfel in momentul de fata, prin intermediul bancilor, sisteme informatice de cash-pooling ce le pot domicilia aproape toate lichiditatile in tari sau zone geografice cu un grad ridicat de defiscalizare.   

Capitalurile circula pe Terra precum circula apa in natura sau in vasele comunicante. Asa cum apa urmeaza legile gravitatiei si strapunge sau ocoleste orice obstacol, tot asa si capitalurile au strapuns sau ocolesc constrangerile regulatorilor, urmand o singura lege, legea « terenului profitabil ». Cu cat o tara sau  zona economica va pune mai multe oprelisti profitabilitatii capitalului si liberei sale circulatii, cu atat mai mult capitalul va « ocoli » acea zona. In Era Digitala si a Internetului aceste fenomene s-au accentuat si mai mult. Intrebarea care se pune acum este : Ce tari sau regiuni vor deveni noile « terenuri profitabile » pentru capital? Acolo vom vedea si o mare parte din capitalurile din « Panama Papers ».

In momentul de fata, in cadrul dinamicii fluxurilor de capital, este foarte preocupanta si usurinta cu care pot fi accesate informatiile confidentiale. Confidentialitatea este un element de baza al increderii ce se realizeaza intre detinatorii de capitaluri, banci si celelalte societati de servicii financiare. Garantarea confidentialitatii va deveni un business in sine.

In conditiile in care bancile sunt in cautarea unei noi identitati, confidentialitatea va putea deveni si un foarte important factor de diferentiere. Cei care vor sti sa asigure confidentialitate oferind produse si servicii compatibile cu Era Digitala si a Internetului vor fi, in opinia mea, noii lideri ai industriei bancare de maine.

Florin Luca este absolvent al Ecole Speciale Militaire de Saint-Cyr si a lucrat in Franta pentru Societe Generale