"Îmi reproşez că...nu am început eu resuscitările!". Mărturia dură a doctorului de la Dinamo, aflat la al doilea fotbalist mort sub ochii săi

Autor: Costin Ştucan 07.05.2016

E dimineaţă şi soarele pică pe statuia lui Ivan Patzaichin, aflată în faţa stadionului Dinamo. Câţiva juniori îmbrăcaţi în roşu se suie în două maşini şi pleacă. Fotbalul s-a oprit în loc, dar lumânările roşii continuă să ardă după o noapte îngrozitoare. Porţile sunt deschise. De sus, de deasupra scărilor se vede cercul din lumânări şi numărul 14. Numărul lui Patrick Ekeng, fotbalistul care s-a prăbuşit la doi paşi de peluza care poartă numele altui fotbalist de la Dinamo mort pe gazon şi la un pas de Spitalul de Urgenţă. Putea fi salvat? De ce nu i-a făcut doctorul Liviu Bătineanu masaj cardiac pe teren? Întrebările persistă în timp ce telefonul sună. După câteva secunde, doctorul clubului Dinamo răspunde cu o voce stinsă. Bătineanu este la al doilea fotbalist care-i moare sub ochi. Primul a fost Cristi Neamţu, în 2002. Mama fotbalistului de la Universitatea Craiova l-a considerat responsabil pe doctor de decesul fiului ei.

omnule Bătineanu, ce vă amintiţi din momentul în care Ekeng a căzut pe gazon?

L-am văzut căzând. Am intrat direct pe gazon, nu am mai aşteptat pe nimeni. Primul lucru care trebuie făcut este eliberarea căilor respiratorii...

Ce simptome avea?
El...clipea. Şi avea gura încleştată. În momentul ăla am făcut ce trebuia făcut. L-am întors pe o parte şi am încercat să-i eliberez căile respiratorii superioare. Apoi...M-a sunat multă lume. Nu pot să cuantific timpul. Nu ştiu ce s-a întâmplat în jurul meu. Ştiu doar că am zis „Ambulanţă!”. În momentul ăsta, el respira.

Avea puls...
Da, avea puls. Era puls. Nu pot să spun cât de regulat era, dar i-am simţit pulsul. A venit ambulanţa şi pentru că spitalul e aproape şi acolo se face tot...Pe ambulanţă se pot face manevre de resuscitare. În ambulanţă am început...(Sare de la o idee la alta) Acolo, începuse să aibă o respiraţie de alt tip...

Ce înseamnă asta?
Adică, e o respiraţie stertoroasă. Un fel de horcăit... Am început să-i fac masaj, dar am ajuns imediat (n.red. – la spital). Nu ştiu...S-a ajuns foarte repede sus. Îl aşteptau deja cu manevre de resuscitare. Tot manuală, dar bineînţeles şi câteva şocuri. Timp de o oră şi jumătate.

Sus aţi mai participat la manevre?
Am stat în sală. Acolo erau oameni specializaţi. Diagnosticul a fost de stop cardiorespirator. Acolo a intrat pe respiraţie asistată şi s-a făcut masaj cardiac. Cred că au participat cinci bărbaţi la masajul ăsta. Plus defibrilări electrice, plus perfuziile care se fac, cu adrenalină. Cu xilină.

 

Citiţi articolul integral pe www.prosport.ro