ZF Antreprenorii României. „Putem majora productivitatea muncii dacă ne asociem cu investitori străini“

Autor: Mădălina Panaete 26.05.2016
Antreprenorii români pot creşte productivitatea companiilor pe care le conduc dacă se asociază cu grupuri mari, străine, astfel ca aceştia să contribuie cu capital şi cu know-how la businessurile puse pe picioare de oameni de afaceri locali, sunt de părere antreprenori din Gorj, Dolj, Mehedinţi, Olt şi Teleorman, care au fost prezenţi la evenimentul ZF Antreprenorii României de la Craiova.


„Cred că până la urmă va trebui să ne asociem cu firme mari şi care să ştie să facem proiecte alături de ei. (...) Posibil că dacă un investitor străin va deţine 51% din acţiuni vom creşte foarte mult productivitatea muncii. În domeniul nostru nu putem lucra singuri, trebuie să ne asociem cu firme din Uniunea Europeană şi astfel vom putea bate şi firme din China şi din alte ţări“, a spus Constantin Popeci, administrator al producătorului de utilaje şi subansamble Popeci Utilaj Greu din Dolj.

El a fost prezent în cadrul conferinţei „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, orga­nizată de ZF împreună cu Banca Transilvania la Craiova. Aceasta este a şasea oprire a proiectului ZF Antreprenorii României, după Timişoara, Sibiu, Piteşti, Braşov şi Iaşi, iar în perioada următoare iniţiativa ZF va continua în cele mai mari oraşe din ţară.

Următoarea oprire a evenimentului va fi la Alba Iulia, pe 7 iunie.

Antreprenorul spune că se gândeşte să vândă o parte din companie în 5-10 ani astfel încât să dezvolte businessul. În ultimii ani, mai mulţi antreprenori români au luat decizia de a vinde pachete majoritare de acţiuni unor companii străine. Exemple sunt Cristian Amza, care a vândut 92% din companie către fondul de investiţii Oresa Ventures, Ioan Istrate, care a atras compania letoniană Food Union în businessul pe care l-a creat, sau Ioan Tecar, care a „predat“ o parte din grupul Pehart Tec fondului de investiţii Abris Capital Partners. De asemenea, şi familia Korponay a vândut  50% din acţiunile companiei veterinare Maravet către gigantul american Henry Schein. În marea majoritate a cazurilor, antreprenorii şi-au justificat decizia de a vinde părţi din businessurile pe care le-au fondat şi clădit prin faptul că investitorii străini vin cu bani pentru dezvoltarea afacerilor. De asemenea, deşi sunt voci care spun că se face discriminare între companiile străine şi cele româneşti, mulţi antreprenori văd şi părţile bune ale investiţiilor de peste hotare. Constantin Isvoranu, administrator al companiei de construcţii Romwelle, spune că multinaţionalele au adus o gură de oxigen pentru unul dintre cele mai sărace judeţe din România – Mehedinţi.

„Nu sunt de acord cu faptul că judeţul Mehedinţi este un judeţ sărac, pentru că ştiu potenţialul acestei zone. Industria a început să mişte. Şantierul naval din Turnu Severin lansează o navă în fiecare lună, fabrica de cauciucuri de utilaj greu a început să funcţioneze. În Turnu Severin a venit o multinaţională - Sumitomo - din industria de automotive care a adus o gură de oxigen în comunitate. Deja au 2.800 de angajaţi pentru care noi, ca firmă de construcţii, am dezvoltat un parc industrial“, a spus antreprenorul. Pe de altă parte, mulţi dintre antreprenori spun că, deşi şomajul este ridicat în unele judeţe din Oltenia, nu găsesc personal calificat. În plus, deşi există voci care spun că investitorii străini vin atât cu capital, cât şi cu know-how, dar şi califică oamenii, sunt antreprenori care cred contrariul.

„Ce-a făcut investitorul străin? Din 3.000 de oameni dintr-o fabrică a făcut 200 de oameni sau a vândut-o la fier vechi. Statul le-a dat ajutor de stat şi după au plecat şi nu a rămas nimic, nici forţă de muncă, nici know-how. Dacă ei pleacă, noi nu ştim să proiectăm o rafinărie. Noi am reuşit pentru că am înţeles trendurile mondiale, am văzut ce fac alţii şi am început să facem şi noi“, a spus Vasile Velciu, CEO al producătorului de tablouri electrice Electrotel din Teleorman.

Cei peste 300 de antreprenori, mana­geri sau bancheri prezenţi la Craiova au dezbătut proble­mele capitalului autohton din regiune, dar şi posibilităţile de creştere ale afacerilor româneşti.

Companiile din Oltenia se confruntă, la fel ca şi cele din Moldova, cu probleme pentru că îşi finanţează proiecte mari din capitalurile de lucru şi nu apelează la credite sau bani europeni.

„De ce companiile au capitaluri negative? Pentru că nu primesc ajutor de la stat, nu primesc o dobândă diferenţiată de la stat în perioada în care antreprenorii sunt într-un moment mai greu şi poate aşa putem creşte capitalul autohton. Noi nu plecăm cu halele de producţie în spate din ţară comparativ cu investitorii străini, cărora li se dau ajutoare de stat, stau 2-3 ani, şi după pleacă“, a spus Ştefan Cherciu, administrator al producătorului de ferestre Casa Noastră

(Q-Fort) din Dolj. Pe de altă parte, antreprenorii precum Constantin Popeci, administrator al Popeci Utilaj Greu din Dolj, Filip Petre, director general al producătorului de lactate Comalat din Teleorman, Virgil Fira, administrator al producătorului de ambalaje Moviplast din Dolj, sau Constantin Isvoranu, administrator al companiei de construcţii şi hârtie Romwelle, spun că dacă ar fi la Palatul Victoria ar investi în educaţie. Susţinerea educaţiei este promovată şi de Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania.

„Educaţia este foarte importantă dacă vrem să avem bancheri buni, medici buni sau constructori. Deci trebuie să investim în educaţie“, a declarat Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania. Omer Tetik a participat la un eveniment unde au fost prezenţi antre­prenori din majoritatea judeţelor din Oltenia, dar şi din Teleorman, unde capitalul românesc încearcă să reînvie industria.

 

 

Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania

♦ În toată zona Olteniei, creşterea soldului de credite pe segmentul persoanelor juridice în 2015 pentru Banca Transilvania a crescut cu 8-9% faţă de anul anterior. În judeţul Dolj, unde competiţia este mai mare în domeniul bancar, creşterea a fost mai firavă, dar vedem potenţial şi de aceea am întărit şi echipa de management de aici. Lucrurile se pot îmbunătăţi.

♦ Era un fond de garantare a creditelor pentru IMM-uri care din păcate nu mai funcţionează ca acum 4-5 ani. Ne dorim şi noi să fie o instituţie activă pe acest segment pentru a asigura accesul la creditarea bancară prin a garanta IMM-urile. Banca Transilvania va activa în zona de creditare pentru IMM sub umbrela unui IFN. Sunt foarte mulţi antreprenori care reuşesc să îşi ducă businessurile la nivelul unor corporaţii, dar şi care rămân la 4-5 milioane de euro sau intră în insolvenţă. Şi diferenţa dintre cele două cazuri o fac oamenii din jurul antreprenorilor. Sfatul meu să nu faceţi rabat, să creaţi o echipă de profesionişti în jur în care să aveţi încredere.

♦ Companiile se decapitalizează pentru că, în multe cazuri, nu au CFO destul de puternic care să blocheze decizia antreprenorului de a finanţa proiecte din capitalul de lucru. Blocaţi apetitul investiţional dacă nu aveţi un capital de rezervă. Avem situaţii în care firmele intră în insolvenţă pentru că au luat capitalul de lucru şi au investit în alte domenii.

 

Gabriel Cătălin Vlăduţ, preşedinte, Camera de Comerţ şi Industrie Dolj

♦ Din datele pe care le deţin stăm prost în Oltenia. Istoric vorbind am reuşit să câştigăm un loc la nivel naţional, dar este mult prea puţin, investiţiile sunt mici comparativ cu alte regiuni ale ţării. Şi nu în ultimul rând, situaţia pregătirii profesionale este un punct slab pentru că aceasta nu este adecvată cerinţelor pieţei. Sunt multe firme care îşi caută încă angajaţi sau sunt nevoiţi să-şi facă programe de pregătire.

♦ Pe primul loc în topul problemelor este lipsa investiţiilor străine. Dar Oltenia stă relativ bine la zona de inovare. Este pentru prima oară când în statisticile naţionale această zonă este văzută este ca un hub de creare de competitivitate la nivel naţional. Sunt firme care aduc valoare adăugată din ce în ce mai mare care îşi pun problema să aducă pe piaţă produse din ce în ce mai competitive.

♦ Cred că infrastructura este un alt punct slab. Ca să ajungem la Viena trebuie să trecem pe Defileul Jiului sau să ne ducem pe autostradă, care începe la Lugoj. Am avut ghinionul să fim la 200 km de Bucureşti, iar din această cauză traficul aerian nu este foarte dezvoltat. Facem export în Germania, dar investitorii se plâng că trebuie să vină la Bucureşti cu avionul, apoi cu maşina spre Craiova şi apoi să se întoarcă la Bucureşti pentru că nu sunt zboruri directe către Craiova. Dar din fericire vin foarte mulţi, iar aeroportul din Craiova a început să se dezvolte foarte mult.

 

Ştefan Cherciu, administrator Casa Noastră, Dolj

♦ Dacă nu ai pasiune nu poţi face nimic în viaţă. Cum am reuşit noi să ne extindem la nivel internaţional? Cu foarte multă muncă şi foarte pasiune. De ce nu reuşesc mulţi din cei care îşi fac în prezent o afacere? Pentru că nu mai au răbdare, îşi fac astăzi firmă şi mâine vor palate. Noi am construit pe termen lung. Suntem singurul produs românesc care a reuşit în vestul Europei, dar am reuşit pentru că am mers la partenerii mei italieni şi le-am zis acum cinci ani că vreau să fiu lider de piaţă în ţara lor. Acum suntem numărul doi pe piaţa de ferestre din Italia cu Q-Fort, o fereastră din zece vândute acolo este cu brandul nostru.

♦ În afară am o EBITDA de 20%, iar în România este de 0%. Din patriotism nu am închis România încă. Antreprenori, mergeţi la export, nu vă fie frică să visaţi frumos. Dacă vă propuneţi targeturi mari, veţi reuşi. Perseverenţa şi pasiunea ar trebui să caracterizeze fiecare firmă.

♦ Se spune că avem nevoie de investitori străini. Sigur că avem nevoie şi de investitori străini, dar de ce nu vreţi să-i creştem şi pe cei români?

♦ De ce companiile au capitaluri negative? Pentru că nu primesc ajutor de la stat, nu primesc o dobândă diferenţiată de la stat în perioada în care antreprenorii sunt într-un moment mai greu şi poate aşa putem creşte capitalul autohton. Noi nu plecăm cu halele de producţie în spate din ţară comparativ cu investitorii străini, cărora li se dau ajutoare de stat, stau 2-3 ani, şi după pleacă. Pai dacă de exemplu dacă împărţeau 60 mil. euro la 60 de firme româneşti, aveam astăzi 60 de firme puternice. Şi nu trebuia neapărat să fie bani nerambursabili.

 

Eugen Rădulescu, director, Direcţia de Stabilitate Financiară, BNR

♦ Este îngrijorător că numărul companiilor cu capitaluri negative este în creştere semnificativă, ceea ce arată că undeva este o disfuncţie majoră. Noi continuăm să ne întrebăm cum se poate. În judeţul Gorj numărul de companii a crescut puţin, de la circa 4.500 la circa 7.100 de companii, iar în Mehedinţi indicatorul bate pasul pe loc. Nici în Dolj numărul de companii nu a crescut foarte mult. În toate aceste judeţe creşterea numărului de companii este mai mică decât la nivel naţional.

♦ Observăm că firmele stau pe loc sau chiar merg uşor înapoi din punctul de vedere al dezvoltării. Firmele nu reuşesc să treacă de la micro la mici, de la mici la mijlocii şi de la mijlocii la mari. Însă observăm o creştere a serviciilor bazate pe inovaţie şi acestea se majorează mai mult decât celelalte servicii, dar şi celelalte activităţi. Avem o scădere a companiilor producătoare de tehnică medie şi joasă.

♦ Avem o scădere a firmelor româneşti, deşi nu trebuia să se întâmple acest lucru. Am speranţa că întâlnirile de acest tip între antreprenori vă vor ajuta să găsiţi zone de afaceri, care să vă stimuleze să lucraţi împreună.

♦ Într-o ţară precum România, care importă mult, să spunem că nu există cerere înseamnă că nu ştim ce să producem. Dacă nu e piaţă, încerci să faci altceva. Cei care au probleme să găsească pieţe de desfacere să se întoarcă cu faţa la piaţă, să vorbească cu experţi, cu consultanţi, astfel încât să producă ce se vinde pe piaţă, nu ce vrea antreprenorul.

♦ Cereţi autorităţilor proiecte pentru pregătirea personalului şi asta se poate face cu bani europeni sau cu bani de la guvern.

 

Omer Tetik, CEO, Banca Transilvania

♦ De când am venit în România s-au schimbat mulţi miniştri şi prim-miniştri. Problema este că nu tot timpul e bine să schimbi oamenii. De exemplu, într-o corporaţie ni se dau nişte ţinte de perfomanţă, dacă livrezi, atunci poţi rămâne 1-2 ani sau mai mult sau poţi chiar în timpul mandatului să pleci dacă nu livrezi. Trebuie să alegem un guvern, administratorii ţării, astfel încât să-şi asume nişte responsabilităţi. Noi ca administratori suntem responsabili pentru ce semnăm, iar cei care semnează pentru sănătatea şi educaţia copiilor noştri nu ştiu cât de responsabili sunt. Deci ar trebui ca oamenii să fie menţinuţi acolo, să înveţe, să se obişnuiască şi să livreze rezultate.

♦ Oamenii de afaceri trebuie să-şi adune forţele şi să se unească. (...) Băncile, guvernul, Banca Naţională, clasa politică, toţi ar trebui să susţină antreprenoriatul dacă vrem ca acesta să producă ceva legitim pentru ţară. Trebuie să investim în educaţie dacă vrem să avem medici buni, constructori buni sau bancheri buni.

♦ Trebuie să spun că cu ajutorul reglementărilor luate în timpul şi înainte de criză, România este singura ţară unde băncile nu au avut nevoie de ajutor de stat în criză.

♦ Să facem încă o bancă nu este rentabil, aşa că facem un IFN, care sperăm să fie deschis în toamnă, prin care ne adresăm IMM-urilor.

♦ Educaţia este foarte importantă dacă vrem să avem bancheri buni, medici buni sau constructori. Deci trebuie să investim în educaţie.

 

Lelius Stănuşoiu, administrator, Crilelmar, Gorj

♦ Am avea nevoie de un acces simplificat la fonduri structurale care sunt blocate de mai mult timp, avem nevoie de garanţii pentru creditarea investiţiilor noastre. De exemplu, la Târgu-Jiu trebuia să se creeze o fabrică de cabluri cu ajutor guvernamental. Am avut intenţia să preiau acel teren şi să mă dezvolt acolo. Oare eu aş fi avut dreptul la acel ajutor guvernamental?

♦ Statul român ar trebui să înfiinţeze bănci speciale pentru IMM-uri, aşa cum există în ţări din Europa. Este cazul să avem parte de proiecte mai flexibile pentru producători. Am prefera să avem şi noi protecţia statului, aşa cum este în Turcia. Să te duci să exporţi în Turcia este foarte greu. Dacă vrei să vinzi acolo, trebuie să te duci să produci acolo.

♦ O altă problemă este numărul mare de autorizaţii pe care companiile ar trebui să le obţină. Dacă s-ar reduce birocraţia, ar fi extraordinar. De asemenea, propun reducerea taxelor financiare pe care o companie românească trebuie să le plăteacă. La noi se fac 40 de plăţi financiare anual, în condiţiile în care media în UE este în jur de 12 plăţi. Mai mult, fiscalitatea asupra forţei de muncă este mare. Noi, antreprenorii, am zis că o să creştem salariul minim în companiile noastre şi automat statul o să aibă încasări mai mari. Oare nu s-ar putea reduce fiscalitatea pe salariu ca să putem să creştem nivelul de cumpărare? Pentru că românul cheltuieşte, nu stă cu banii în buzunar.

 

Virgil Fira, administrator, Moviplast, Dolj

♦ Forţa de muncă este o problemă în judeţ. Doljul este al doilea judeţ din ţară după numărul de şomeri, dar să găseşti un muncitor este la limita consumului nervos. Prin specificul activităţii noastre, eu nu pot să angajez un om cu calificare pe ceea ce va face. Nimeni nu vrea să înveţe, să muncească pe un salariu puţin mai mare decât minimul pe economie, să-şi asume un risc. Majorarea salariului minim ne-a afectat pentru că această măsură a determinat creşterea salariului în multe firme a unei bune părţi din salariaţi. Oamenii nu vor să muncească, vor salarii foarte mari, aud de salariile medii pe economie, dar atunci când îi pui să facă ceva sau îi întrebi pentru ce-şi doresc acest salariu, spun că nu ştiu nimic din ce vor face, dar vor învăţa.

♦ Dacă aş fi la Palatul Victoria aş face şcoli profesionale, aş revizui legea insolvenţei şi aş investi în sănătate.

♦ Pentru mine specificul activităţii a fost o frână în calea dezvoltării din cauza politicilor multinaţionale. Lucrezi pentru ei şi apoi ni se spune că nu mai vor să lucreze cu noi pentru că aduc produsele din import. De ce? Pentru că asta este politica companiei. Putem vedea că multe proiecte se construiesc cu firme din străinătate, proiecte pe care putea să le facă şi România, dar asta este politica firmelor străine.

♦ În Dolj nu avem cerere pentru produse, aici vindem 2% din producţie. Exportăm circa 40% din producţie. Sfatul meu pentru antreprenori este să nu refuze ofertele de la companii străine.

 

Cătălin Stroe, administrator, Ruris, Dolj

♦ Problema multor companii vine din cauza unor parcuri industriale. Dacă vrei industrie trebuie să mergi într-o zonă industrială sau în nişte parcuri industriale.

♦ Ar trebui ca autorităţile locale să se unească şi să întrebe companiile private ce anume au nevoie.

♦ Din păcate, suntem o companie privată cu o profitabilitate de circa 2 milioane de euro anual, avem toate atuurile necesare, dar n-am reuşit să luăm un fond european. Dar asta nu înseamnă că ne-am oprit planurile de dezvoltare. Vrem să facem un tractor mic, utilitar, şi am plecat pe ideea că pentru a-l face putem lua fonduri europene. Dar nu putem pentru că toate proiectele sunt închise. Vom face acest tractor chiar şi fără fonduri europene şi în următorii doi ani va fi lansat pe piaţă.

♦ Cred că un parc industrial dezvoltat ar trebui în Craiova. De asemenea, cred că autorităţile ar trebui să aplice taxe şi impozite diferite pentru producţie şi comerţ. Nu spun că statul trebuie să ne dea tot, ci să stimuleze producţia şi să facă o diferenţă între acest sector şi comerţ, care în multe cazuri înseamnă importuri. De mâine, ar trebui să facem un site în care autorităţile locale să afle ce au nevoie antreprenorii.

 

Constantin Popeci, administrator, Popeci Utilaj Greu, Dolj

♦ Sperăm să ajungem în top 500 exportatori din România anul acesta, adică să urcăm mai mult de 200 de locuri. Estimăm că numărul de angajaţi va creşte anul acesta cu peste 10%.

♦ Într-un interval de 5-10% aş putea fi interesat să vând o parte din companie. Eu mi-aş dori să vând doar 49% şi să deţin controlul, dar de cele mai multe ori ei vor să cumpere 51%.

♦ Cred că până la urmă va trebui să ne asociem cu firme mari şi care să ştie să facem proiecte alături de ei. Noi lucrăm cu Siemens, proiectăm alături de ei, dar multe din secretele lor de producţie nu le putem accesa. Posibil ca dacă un investitor străin va deţine 51% din acţiuni vom creşte foarte mult productivitatea muncii. În domeniul nostru nu putem lucra singuri, trebuie să ne asociem cu firme din Uniunea Europeană şi astfel vom putea bate şi firme din China şi din alte ţări.

♦ Cred că încă avem industrie, nu la fel de multă, dar avem. Să nu uităm de Renault, deşi fabrica Dacia nu este a noastră, produce foarte mult aici şi a ridicat PIB-ul foarte sus.

♦ Învăţământul din România se face aiurea, elevii înmagazinează multe informaţii nefolositoare. Noi am dat circa 70 de burse, iar cei care vin stau doi ani şi după aceea pleacă.

 

Vasile Velciu, CEO, Electrotel, Teleorman

♦ Am rezistat pe piaţă nevânzând activele, refuzând ideea că avem o companie mică şi am vrut să devenim o întreprindere mare. Nu am furat şi am investit mereu. După zece ani am făcut primul profit. Aşa am reuşit şi vorbim astăzi de o fabrică ce exportă aproape 90% din producţie. De la noi cumpără licenţe Siemens, vindem licenţe în vestul Europei. Se poate, numai cu resurse proprii şi cu hotărârea oamenilor.

♦ În România nu există industrie pe orizontală şi nici nu există colaborare între antreprenorii care apucă să se cunoască. Este una dintre marile noastre probleme. Cred că ar trebui să se investească în infrastructură şi să se faciliteze accesul la pieţele de export. Părerea mea este că în România nu există industrie românească.

♦ Ce-a făcut investitorul străin? Din 3.000 de oameni dintr-o fabrică a făcut 200 de oameni sau a vândut-o la fier vechi. Statul le-a dat ajutor de stat şi după au plecat şi nu a rămas nimic, nici forţă de muncă, nici know-how. Dacă ei pleacă, noi nu ştim să proiectăm o rafinărie. Noi am reuşit pentru că am înţeles trendurile mondiale, am văzut ce fac alţii şi am început să facem şi noi.

 

Filip Petre, director general, Comalat, Teleorman

♦ Reprezint o companie din Alexandria, o zonă cu un potenţial agricol foarte mare, dar cu o finalitate de a „industrializa” acest potenţial din ce în ce mai mică. A fost o speranţă, Interagro, dar a început să se năruie.

♦ Am ales să merg pe un drum al întreprinzătorului, dorindu-mi să învăţăm de la natură. N-am avut şansa să învăţ limbi străine, dar am învăţat să „stăm de vorbă” cu pomii, cu animalele şi plantele. Pornind de la acest lucru m-am gândit că dacă natura este inspiratoare, poate fi izvorul tradiţiei. Aşa că am achiziţionat o fabrică de lactate într-o formă primitivă în 2000 şi cu ajutorul fondurilor europene am modernizat-o. Acum avem 80 de angajaţi şi o cifră de afaceri de circa 3 milioane de euro. Acest lucru a fost posibil şi cu ajutorul băncilor.

♦ O problemă este că retailul tradiţional dispare, marele lanţuri internaţionale fac jocurile. Şi, din păcate, trebuie să acceptăm orice formulă vor ei. Însă poate că venirea acestor grupuri ne va ajuta să învăţăm să facem lucrurile mai bine de la ei. Trebuie să ne unim, să rezonăm împreună noi, antreprenorii, pentru că avem mari probleme în abordarea instituţiilor statului atunci când avem probleme. Dacă aş fi la Palatul Victoria, aş sprijini în primul rând educaţia.

 

Constantin Isvoranu, administrator, Romwelle

♦ Firmele mele activează în construcţii şi hârtie din celuloză. Suntem unicul combinat de celuloză şi hârtie care mai există în România şi suntem mândri de acest lucru. Eu nu sunt pesimist, eu cred că ni se întâmplă în România.

♦ Cred că cel mai important lucru este să-şi facă fiecare treaba şi să nu ne uităm în curtea vecinului sau să avem pretenţii. Şi dacă facem ceea ce avem de făcut, o să ajungem la un rezultat. Nu sunt de acord cu faptul că judeţul Mehedinţi este un judeţ sărac pentru că ştiu potenţialul acestei zone. Industria a început să mişte. Şantierul naval din Turnu Severin lansează o navă în fiecare lună, fabrica de cauciucuri de utilaj greu a început să funcţioneze. În Turnu Severin a venit o multinaţională - Sumitomo - din industria de automotive care a adus o gură de oxigen în comunitate. Deja au 2.800 de angajaţi pentru care noi, ca firmă de construcţii, am dezvoltat un parc industrial. Un parc industrial nu trebuie construit doar de stat, ci poate fi făcut şi de companiile private. Dacă aş fi la Palatul Victoria, aş sprijini industria, infrastructura şi educaţia.