Franţa: o luptă pentru putere riscă să arunce Euro 2016 în haos

Încrederea consumatorilor fracezi, aşa cum a fost măsurată de institutul naţional de statistică al Franţei, a ajuns în mai la cel mai ridicat nivel de după octombrie 2007. Nu degeaba preşedintele socialist François Hollande spune de mult timp că „lucrurile merg bine” şi că revenirea economică, „iată, este deja aici!”.

Cu toate acestea, Hollande este cel mai nepopular preşedinte din istoria modernă a Franţei, iar optimismul populaţiei arătat de statistică contrastează cu ce se întâmplă pe străzile marilor oraşe franceze.

Una dintre cele mai frumoase cetăţi din România, deschisă publicului după cinci ani de restaurare

În timp ce se pregăteşte să primească circa două milioane de vizitatori pentru Campio­natul European de Fotbal 2016, care va începe pe 10 iunie cu meciul Franţa-România, ţara se confruntă cu greve de amploare şi demon­s­tra­­ţiile violente care au lăsat multe benzinării fără carburant, paralizează transportul, au redus activitatea centralelor nucleare şi cre­ează o stare de urgenţă. Amintirea atentatelor teroriste este încă vie. Până şi poliţiştii au organizat propria demonstraţie pentru a denunţa ura şi violenţa direcţionate care ei de protestatari. Contrademonstranţii au răspuns protestului incendiind cu un cocktail Molotov o maşină de poliţie cu echipaj în ea. Iar sindicatele care au pornit grevele cer extinderea acestora.

Euro 2016 are potenţial să atragă haos, în timp ce guvernul francez a ajuns la capătul frânghiei, după cum scrie Barbara Wesel, jurnalist la Deutsche Welle.

Cele mai impresionante fotografii cu armata Coreei de Nord

Cea mai activă organizaţie sindicală din aceste proteste, Confederaţia Generală a Muncii (CGT) - ironic, de stânga, ca guvernul lui Hollande (este prima dată în ultimii 30 de ani când un guvern socialist a forţat o rebeliune sindicală) -, a reuşit să facă Franţa neguvernabilă. Investitorii internaţionali se retrag. Nepopularul guvern Hollande se luptă să supravieţuiască. 2017 va fi an electoral. În acelaşi timp, uniunea sindicală sufocă revenirea economică în care preşedintele şi-a pus speranţele.

S-ar putea ca turbulenţele să nu mai ţină de reforme. Schimbările privind legislaţia muncii, trecute de parlament fără vot, sunt acum atât de diluate faţă de propunerile iniţiale încât permit cu greu concedierea unui angajat sau prelungirea programului săptă­mânal de lucru la peste 35 de ore, crede Wesel. Să pună aceste modificări în pericol sta­tul asistenţial, mândria Franţei? Răspunsul agita­torilor de stânga este afirmativ şi cei care-i urmează îi cred.

Cum arată staţiile de metrou din Coreea de Nord. "Unul dintre cele mai misterioase şi frumoase sisteme de tranzit de pe pământ"

Reforma a venit, într-adevăr, mult prea târziu. Firme mici şi mijlocii au renunţat pentru că nu-şi permit să facă angajări. Regiuni întregi rămân fără rezerve financiare deoarece afaceri mici, restaurante şi magazine se închid pentru că veniturile nu pot acoperi costurile anga­jărilor, contribuţiile sociale, taxele şi birocraţia scumpă.

Noua legislaţie care divizează Franţa nu reprezintă capitularea în faţa capitalismului financiar global. Cel mult, este un pas mic mai aproape de bunul simţ economic. Ziua de lucru de şase ore din regiunea Paris este printre cele mai scurte din Europa.

Topul celor mai romantice oraşe din lume

Grevele ascund de fapt o luptă pentru putere. Cândva comunistul CGTse chuie şi el să rămână sus şi să-şi păstreze puterea istorică de a paraliza naţiunea atunci când o doreşte. CGT repezintă doar o mică parte din angajaţii francezi, însă are mulţi simpatizanţi.

Câştigătorii din această etalare de putere ideologică, dar fără viziune, vor fi probabil populiştii de extremă dreapta, Frontul Naţional. Socialiştii sunt pe cale să se autodistrugă. Conservatorii au fost slăbiţi de scandaluri şi nu oferă protestatarilor alternative. Marine LePen îşi freacă, probabil, mâinile de mulţumire. Ea le promite francezilor lege şi ordine, dar şi un paradis pentru muncitorii naţionalişti.