Nebunia de a conta doar pe dobânzile negative pentru a repune economiile în mişcare

Autor: CătăIina Apostoiu 13.06.2016
Valoarea de piaţă a tuturor obli­gaţiunilor guvernamentale care se tranzacţionează cu randamente negative la nivel mondial depăşeşte 8.000 de miliarde de dolari, dovadă a cât de mult se străduiesc bancherii centrali să împingă yieldurile în jos pentru a forţa sau încuraja oamenii şi companiile să cheltuiască, scrie Wall Street Journal.

Eliminând efectul inflaţiei, devine clar cât de dificil este totul. Valoarea scade la 6.800 miliarde de dolari, jumătate din nivelul atins cu numai câteva luni în urmă, potrivit datelor JPMorgan Chase.

Acesta este poate cel mai clar semn al dificultăţilor extreme de care se lovesc bancherii centrali în eforturile de stimulare a economiilor aflate în scădere, chiar şi în con­diţiile în care dobânzile ating noi mini­me. Randamentul titlurilor americane de trezorerie cu maturitatea la 10 ani a scăzut la finalul săptămânii trecute la 1,639%, cel mai redus nivel din mai 2013, iar randamentele titlurilor similare din Ger­ma­nia şi Japonia au atins noi minime istorice, ratele titlurilor germane pe 10 ani fiind pe punctul de a intra sub zero pentru prima dată.

Ratele în scădere promit însă efecte pozitive limitate pentru consumatori şi companii în multe locuri, pentru că în ultimele luni inflaţia se află de asemenea în scădere în locurile respective. Pentru mulţi din Europa şi Japonia, nici măcar dobânzile aflate la minime record nu se traduc în termeni mai avantajoşi de finanţare pe bază reală, ajustată la inflaţie. Pentru investitori, acesta este probabil un alt semn că ratele ultrascăzute ale dobânzilor se vor menţine timp îndelungat.

„Devin clare limitele cu care se confruntă băncile centrale“, afirmă Alejandra Grindal, economist la Ned Davis Research. Când loveşte recesiunea sau ce­rerea pentru bunuri sau servicii scade, ban­cherii centrali reduc adesea ratele dobânzii.

În parte, aceştia încearcă să împingă ratele în teritoriu negativ în termeni ajustaţi la inflaţie. Astfel, este impus un cost implicit asupra deţinerii de cash, iar oamenii şi companiile sunt încurajate să cheltuiască.

Însă acest lucru nu este uşor de realizat când inflaţia scade mai rapid decât randamentele nominale ale obligaţiunilor.

Pentru a calcula randamentele reale, economiştii scad rata dobânzii din randamentele nominale.

De exemplu, randamentele titlurilor guvernamentale japoneze pe 10 ani au înregistrat un randament negativ de 0,16% la sfârşitul săptămânii trecute. În condiţiile în care rata inflaţiei a consemnat un declin anual de 0,3%, randamentul real a fost unul pozitiv, de 0,14%.

Acest fapt semnalează că Banca Japoniei nu prea reuşeşte să pună în mişcare economia, chiar şi după ce a împins ratele de referinţă în teritoriu negativ la începutul acestui an.

Mulţi analişti spun că eşecul politicilor de rate scăzute sau negative echivalează cu o condamnare a politicilor fiscale din lumea dezvoltată. Creşterea economică, spun aceştia, este afectată de incapacitatea guvernelor de implementa politici menite să soluţioneze problemele legate de rata de ocupare a forţei de muncă, îmbătrânirea populaţiei şi cheltuielile pe infrastructură într-un mod holistic.

“Cred că am ajuns la limita a ceea ce poate face politica monetară”, affirmă Torsten Slok, economist la Deutsche Bank. “Cazul real împotriva ratelor negative ale dobânzii este reprezentat de nebunia de a conta exclusiv pe politica monetară pentru a salva economiile”.

Preşedintele BCE Mario Draghi a atras recent atenţia asupra ratelor reale pentru a apăra politica monetară ultrarelaxată în faţa criticilor că aceasta îi afectează pe deponenţii din ţări europene importante cum ar fi Germania.

“Ratele reale din prezent sunt mai ridicate decât erau cu aproximativ 20, 30 de ani în urmă. Dar sunt conştient că ratele reale sunt greu de explicat deponenţilor”.

Un semn al felului în care inflaţia scăzută zădărniceşte multe din eforturile bancherilor centrali: ratele dobânzii sunt în prezent mai ridicate în zona euro decât în SUA atunci când este luat în calcul efectul modificărilor preţurilor.

Mark Dowding, de la BlueBay Asset Management, spune că inflaţia mai ridicată din SUA îi reduce apetitul pentru titlurile americane de trezorerie. Spre deosebire de mulţi alţi manageri care s-au reorientat dinspre titlurile germane către titlurile americane, Dowding se concentrează pe titlurile germane.

Acest lucru este îngrijorător pentru că investitorii care se îndreaptă către titluri cu randamente negative vor câştiga mai puţin decât au investit dacă deţin titlurile până la maturitate, şi ar putea suferi pierderi massive dacă ratele cresc brusc.

Băncile din Europa şi Japonia se revoltă împotriva politicilor de rate negative ale dobânzii adoptate de băncile lor centrale, un grup german important mergând până la a lua în considerare opţiunea de a-şi ţine banii în seifuri în loc să-i parcheze la Banca Centrală Europeană, potrivit Financial Times.

Mişcarea Commerzbank se suprapune avertismentului celui mai mare grup financiar din Tokio conform căruia acesta urmează să părăsească clubul de 22 de membri ai dealerilor primari pentru titluri suverane japoneze.