Dumnezeul ştiinţei/ de Tudor Călin Zarojanu

Autor: Tudor Calin Zarojanu 16.06.2016

Antony Flew (foto) era considerat cel mai celebru ateu din lume. Celebritatea şi-o construise prin seriozitate: s-a documentat cu rigurozitate şi a elaborat nenumărate cărţi, articole şi conferinţe în care argumenta inexistenţa lui Dumnezeu.

Numai că iată ce s-a-ntâmplat: cu cât pătrundea mai adânc în profunzimile problemei, cu atât descoperea mai multe întrebări şi răspunsuri care contraziceau teza de la care pornise. Inclusiv argumente solide în favoarea existenţei lui Dumnezeu provenite de la celebri oameni de ştiinţă.

Un om onest şi serios rămâne onest şi serios chiar atunci când – sau mai ales atunci când – ajunge în situaţia de a trebui să-şi mărturisească eroarea. Nu o eroare de metodă ori de detaliu, ci una de sistem, vizând fundamentele unei construcţii de o viaţă.

A făcut-o fără să ezite, considerând că este de datoria lui, scriind o carte intitulată, simplu, „Există Dumnezeu”. Subliniez faptul că Flew şi-a schimbat poziţia la 180 de grade nu în urma unei revelaţii mistice, ci prin abordare ştiinţifică.

Şi cum să nu ţi-o schimbi, când ai de partea aceasta atâtea minţi strălucite! Am vorbit deja, în această rubrică, despre credinţa în Dumnezeu a unor monştri sacri ai ştiinţei precum Francis Bacon, Sir Isaac Newton, Samuel Morse, Robert Boyle, Johannes Kepler, Michael Faraday, Louis Pasteur, James Joule sau… Charles Darwin!

Adaug acum, graţie cărţii lui Flew, câteva alte luări de poziţie în acelaşi sens.

Nicolae Paulescu,: „Sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.”

Stephen Hawking: „ (…) de ce existăm noi şi de există universul. Dacă găsim  răspunsul la această întrebare, ar fi triumful suprem al raţiunii omeneşti – pentru că atunci am cunoaşte mintea lui Dumnezeu.”

„Impresia covârşitoare este una de ordine. Cu cât descoperim mai multe despre univers, cu atât descoperim mai mult că este guvernat de legi raţionale.”

„Şi totuşi rămâne întrebarea: De ce există universul? Dacă doriţi, puteţi să îl definiţi pe Dumnezeu drept răspunsul la această întrebare.”

Albert Einstein: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu lumea aceasta. Vreau să îi cunosc gândurile. Restul sunt detalii.”

„Nu sunt ateu şi nici nu cred că mă pot numi panteist.”

„Ceea ce mă enervează cu adevărat este că aceştia [ateii] mă citează pe mine  pentru a-şi susţine concepţiile.”

„N-am găsit niciodată o expresie mai bună decât religioasă pentru această încredere în natura raţională a realităţii şi în accesibilitatea sa ciudată pentru  mintea omenească.”

„Această convingere fermă, convingere împletită cu un sentiment profund, într-o minte superioară care se revelează pe sine în lumea experienţei, reprezintă concepţia mea despre Dumnezeu.”

„Oricine este implicat serios în demersul ştiinţific devine convins că în legile naturii se manifestă existenţa unui spirit cu mult superior omului şi în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simţim umili.”

Werner Heisenberg: „De-a lungul vieţii mele am fost obligat în mod repetat să meditez la relaţia dintre ştiinţă şi religie, fiindcă niciodată nu m-am îndoit de realitatea spre care indică.”

Max Planck: „Nu poate exista niciodată o opoziţie reală între religie şi ştiinţă, deoarece una o completează pe cealaltă.”

„Religia şi ştiinţele naturale duc o bătălie comună într-o cruciadă comună şi permanentă încleştare împotriva scepticismului, dogmatismului, îndoielilor şi superstiţiei.”

Sir Isaac Newton: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflaţi de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia.”

„Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd Pământul aflat la distanţa potrivită de soare pentru a primi cantitatea corespunzătoare de căldură şi lumină. Aşa ceva nu s-a produs din întâmplare!” 

Primele cuvinte pe care le-a transmis prin telegraf Samuel Morse au fost: „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23:23)

Ca să fie şi mai clar, şi-a descris astfel realizările: „Este opera Lui... Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă!” (Psalmul 115:1)

Robert Boyle a scris despre „patimile, moartea, învierea şi înălţarea lui Iisus Hristos şi toate celelalte minunate lucrări făcute de El în timpul şederii Sale pe Pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este atât Dumnezeu cât şi om.”

A.M. Dirac: „Dumnezeu este un matematician la nivel foarte înalt şi S-a folosit de matematicile avansate când a creat Universul.”

Charles Darwin: „Raţiunea îmi spune despre dificultatea extremă sau mai  degrabă imposibilitatea de a concepe acest univers imens şi minunat, inclusiv omul şi capacitatea lui de-a privi departe în trecut şi departe în viitor, drept rezultatul unei şanse oarbe sau a necestităţii. Când reflectez în acest fel, mă simt obligat să caut o Primă Cauză care are o minte inteligentă similară într-un anumit grad cu mintea omului; şi atunci merit să fiu numit teist.”

Paul Davies (fizician, psiholog, profesor la Arizona State University, Director al BEYOND: Center for Fundamental Concepts in Science): „Ştiinţa poate înainta  numai dacă omul de ştiinţă adoptă o poziţie teologică faţă de lume şi viaţă.”

El respinge ideea unei „teorii despre tot” şi a faptului că asta ar demonstra consistenţa logică a universului. Legile fizice chiar există! E absurd să le considerăm ale noastre, sunt ale naturii. Dar puteau fi altele!

În fine, dacă legile naturii nu au un temei raţional, atunci universul e absurd!

Antony Flew mai aduce următoarele argumente pentru existenţa lui Dumnezeu:

- argumentul reglajului fin – dacă orice constantă fizică ar fi fost foarte puţin diferită, n-ar mai exista Universul

- argumentul şansei oarbe: tot ceea ce suntem şi vedem poate fi doar urmarea unei întâmplări norocoase?

- eventuala existenţă a universurilor multiple (oricum nedovedită) nu explică originea legilor fizice

- condiţiile care se estimează a fi fost la originea vieţii sunt necesare, dar nu şi suficiente

- codificările din ADN, la fel ca orice alte codificări sofisticate, nu pot fi decât rodul unei conştiinţe, unei inteligenţe, unei fiinţe.