Cezar Mereuţă, profesor: Mă tem de domino. Tonul oficialilor români a fost prea relaxat

„Cel mai important lucru pe care îl simt după Brexit este principiul dominoului. Cea mai mare ameninţare la ora la care discutăm este efectul de contagiune, de destabilizare structurală a UE. Plus crizele financiare, - Londra, căderea lirei sterline, cu influenţe în România pe euro/ron.

Mediul comercial este total imprevizibil. Mă despart de Iohannis, Cioloş. La ora la care discutăm, toţi investitorii sunt daţi peste cap. Ei sesisează destructurarea UE, apetitul de risc este scăzut. Vei vedea cu certitudine modificări ale comerţului internaţional. Pe piaţa externă părerea mea este că exportul român va scârţâi.

Marea Britanie este al cincilea receptor de export al României. Dar problema va fi că toată piaţa  va fi bulversată. Vor fi tot felul de surprize. Nu poţi să îţi spun că o să fie dezastru. Este incertitudine. Cel mai rău lucru în economie este incertiudinea. Dacă e criză ştiu că e criză, văd care sunt cauzele şi o iau de coarne.

Dar dacă e incertitudine e foarte prost.

A treia chestiune e legată de regimul românilor din Anglia şi nu numai. Am prieteni, am şi vorbit. Softişti la Manchester. Le e frică. Nu ştiu ce va fi.

Atenţie mare: putem fi în situaţia în care să spargă Regatul şi atunci s-a dus totul. Ţările Regatului Unit afirmă prin conducătorii lor că vor să rămână. Scoţia – dacă se dovedeşte că vor vrea să rămână, iese o dandana de nu te vezi. Va duce la tensiuni interne colosale, la care se aadaugă tot felul de iniţiative. Exemplu mişcarea de cinci stele din Italia – primăriţele de la Roma şi Torino care vor imigranţii afară“.

- Cum s-a ajuns aici?

„Presiunea vine dintr-o chestiune mult mai profundă: istoria dovedeşte că cu cât un ansamblu de ţări e mai inegal, cu atât e mai greu de condus. Au intrat cele 12 ţări din Est care au stricat echilibrele celor 15. Niciodată nu s-ar fi întâmplat ce e acum dacă erau doar 15. Din ăştia care au intrat au fost două ţări extrem de ofensive – Polonia şi Ungaria.

Pe de altă parte, se pare că ultimele luni, ultima guvernare la nivelul UE e slabă. Junker în opinia generală e slab. Doarme pe el. Nu e Barroso.

Reacţia lui Junker a fost că nu crede în Brexit, că trebuie să fim cuminţi. Nici măcar o conferinţă de presă. Înaintea unui asemenea vot ne adunăm toţi, să dăm impresia că e un eveniment important.

După părerea mea cel mai slab a fost Barack Obama – să nu cunoşti din teoria mulţimilor care se învaţă la Harvard că poporul englez e unul din cele mai orgolioase popoare. Nu poţi să vii în ţara lui să îi dai sarcini. A început să dea dispoziţii. Nu vorbeşti aşa cu englezii, că nu îţi acceptă. Englezul trăieşte cu impresia că America a făcut-o el. Că America e unde e datorită irlandezilor.

Dacă Junker vorbea ca om de UE, chema o delegaţie a pro-Brexit. Hai să vedem să stăm la o masă, calm, era un dialog, era o negociere.

Fenomenul de bază, de fond uman la nivel individual e imigraţia. De aici apare absolut tot..

Am rămas stupefiat de reacţia oficialilor români. Sigur că trebuie să linişteti populaţie. Tonul  a fost prea relaxat. Trebuie spus: e o chestie severă, vom monitoriza multicriterial ce se întâmplă şi vom lua măsuriele ce se impun.

- Ce va fi?

„Să aşteptăm puţin,. O să fie mişcări economice. Să vedem reacţia investitorilor. Să vedem ce se întâmplă cu exportul.

Riscul este scăderea exportului, a apetitului pentru investiţii, cu oarecare influenţă asupra cursului. Nu ştiu cum o să-l ţină“.