Speriaţi de Brexit, polonezii se gândesc serios să se întoarcă acasă

Marek Filipiak, în vârstă de 32 de ani, este manager de livrări la Royal Mail. El s-a mutat la Londra din Polonia în urmă cu 13 ani pentru studii şi a rămas acolo pentru a profita de cererea mare de forţă de muncă. După ce britanicii au ales prin referendum să iasă din Uniunea Europeană, polonezul se gândeşte să se întoarcă acasă mai devreme decât intenţiona, scrie Bloomberg.

Nu-l îngrijorează doar incertitudinile privind condiţiile pe care Marea Britanie le-ar putea impune muncitorilor veniţi din UE şi nici chiar incidentele xenofobe care au urmat votului de pe 23 iunie. Pentru el contează mai mult deprecierea cu 8,2% a lirei sterline faţă de zlotul polonez, ceea ce face mai greu de plătit ipoteca pentru apartamentul său din Polonia.

„Este un dezastru“, spune el. „Dacă lira continuă să scadă tot aşa de dramatic, mă gândesc să mă întorc mai devreme şi să-mi încerc norocul în Polonia.“

Prin încetinirea economiei şi limitarea accesului la angajaţi din UE, Brexitul poate sabota maşinăria de creare de locuri de muncă a Marii Britanii, care a atras 3,2 milioane de cetăţeni din ţări UE – oficial, mai mult de 800.000 dintre ei sunt polonezi. Fluxul de intrări a crescut de când Polonia şi alte state est-europene au aderat la Uniune în 2004 – aducându-le cetăţenilor lor dreptul nerestricţionat de a lucra în Marea Britanie.

Nervozitatea creată de imigranţi a creat o bază pentru referendum şi a influenţat votul, iar candidaţii pentru înlocuirea premierului David Cameron la şefia Partidului Conservator au promis că vor reduce migraţia netă de la recordul de 330.000 de persoane în 2015. 

Politicienii din aripa dură a partidului vorbesc aşa cum ştiu ei mai bine, în termeni duri, însă angajatorii britanici care se bazează pe muncitori imigranţi se grăbesc să-i asigure pe aceştia că sunt doriţi şi că este nevoie de ei, îndemnându-i să aibă răbdare, în timp ce guvernul britanic negociază condiţiile noilor relaţii cu UE.

Cinci dintre cele mai mari grupuri de business din Marea Britanie, inclusiv Confederaţia Industriilor Britanice şi Camera Britanică de Comerţ, au scris marţi o scrisoare deschisă în care cer guvernului să reafirme drepturile pe termen lung ale cetăţenilor UE care lucrează în Regatul Unit. 80 de membri ai parlamentului au cerut acelaşi lucru.

„Priceperea lor este crucială pentru succesul afacerilor noastre, acum şi în viitor“, se arată în scrisoare. Cu rata şomajului de 5%, minimul ultimilor 11 ani, angajatorii britanici spun că le trebuie acces la baza de muncitori din UE. „Am oameni care muncesc aici de ani şi ani, care sunt loiali şi aproape că fac parte din familie, dar care mă opresc acum când mă văd prin fabrică şi mă întreabă «La naiba, Mike, ce vom face?»“, spune Mark Gorton, fondatorul Traditional Norfolk Poultry, producător de carne de pui cu vânzări de 40 de milioane de dolari pe an. Mai mult de 60% din personalul de 250 de salariaţi vin din ţări est-europene. „Iar eu le răspund: «Ţineţi-vă bine, să nu dispăreţi, vom fi în regul㻓. Acest tip de muncitori, necalificaţi, pot fi afectaţi de cele mai dure restricţii. Cum norii incertitudinii planează asupra cetăţenilor UE din Marea Britanie, guverne din Europa de Est încearcă să-şi ademenească oamenii înapoi. Vicepremierul Poloniei Mateusz Morawiecki a declarat săptămâna trecută că guvernul său ia în considerare stimulente pentru a-i face pe polonezi să se întoarcă în ţară, inclusiv simplificarea regulilor privind afacerile mici. „Aş fi fericit dacă s-ar întoarce din Marea Britanie mai multe zeci de mii de polonezi. Polonia va crea 200.000 de locuri de muncă pe an începând cu anul acesta şi credem că aceia care se pot întoarce pot crea la rândul lor locuri de muncă“, a explicat Morawiecki.

Guvernul ţinteşte expaţi polonezi ca Jacek Ambrozy. După ce a plecat în Marea Britanie în 2005 el şi-a început propria afacere, IBB Polish Building Wholesale, firmă de vânzare de materiale de construcţii pe care le importă  din Polonia. După Brexit, Ambrozy s-a trezit cu două probleme: angajaţii polonezi îngrijoraţi şi un curs de schimb liră/zlot care-l costă 2.400 de lire pe săpătămână. Iar unii analişti spun că deprecierea de până acum a lirei este este doar începutul.

„Mediul neprimitor va limita, cu siguranţă, numărul de imigranţi. Iar unii dintre polonezii de aici s-ar putea decide să plece acasă“, spune Ambrozy. Polonezul şi-a făcut planuri pentru deschiderea unui depozit în Polonia anul viitor pentru a se pregăti „pentru orice eventualitate“. Unul dintre cei 12 angajaţi polonezi ai săi l-a sunat la o zi după referendum să-l întrebe dacă îi poate plăti salariul în avans.

„L-am întrebat de ce, iar el mi-a răspuns: «Pentru că de acum orice se poate întâmpla.» Era chiar înspăimântat.“