România poate fi la masa celei mai mari investiţii petroliere din ultimul deceniu, 37 de miliarde de dolari: Avem ce negocia şi „da” la schimb. Ce câştigăm?

Autor: Cristian Hostiuc 10.07.2016

Reuniunea NATO de la Varşovia s-a terminat, iar România s-a ales cu o brigadă multinaţională pe teritoriul ei, 5.000 de militari, din care ironic cei mai mulţi vor fi soldaţi români, dar importanţa este că brigada va fi sub comanda NATO.

La Bucureşti, preşedintele Iohannis, premeriul Cioloş, vicepremierul Borc şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, au lansat un proiect de ţară pentru România, prin care speră să aducă o creştere economică susţinută. Ce înseamnă acest proiect, pe care Liviu Dragnea, şeful principalului partid de guvernământ, l-a caracterizat ca fiind un exerciţiu de imagine, vom vedea mai încolo. Interesant este că Cioloş vorbeşte de privatizare, în timp ce Dragnea şi PSD vorbesc de stoparea privatizărilor, şi acolo unde este cazul, chiar de o renaţionalizare a activelor vândute fraudulos.

În timp ce clasa politică îşi aruncă “cuvinte”, marţi, pe 5 iulie,gigantul american Chevron a anunţat cea mai mare investiţie privată din industria petrolieră, din ultimul deceniu: 37 de miliarde de dolari, în extinderea producţiei de petrol de la zăcământul Tengiz din Kazakhstan. Tengiz este cel mai profitabil zăcământ descoperit în ultimii 40 de ani, iar acum, prin noua investiţie, producţia va creşte cu aproape 50%. O parte din acest petrol ajunge şi la rafinăria Petromidia.

Acţionarii acestui proiect sunt Chevron cu 50% din acţiuni, ExxonMobile, cel mai mare grup petrolier american , cu 25%, KazMunayGas, compania de stat din Kazakhstan, cu 20% şi gigantul rus LukOil cu 5%.

Într-o lume a petrolului care şi-a redus dramatic investiţiile, după prăbuşirea barilului de la 100 de dolari la 30 de dolari, acest anunţ a lovit piaţa, de data asta, în mod pozitiv.

Decizia Chevron de a mări producţia a făcut subiectul unor ample comentarii, mai ales că vine contra trendului pieţei de reducere a investiţiilor. Conform Financial Times, pentru perioada 2015-2020, investiţiile petroliere din întreaga lume au scăzut de 1.100 de miliarde de dolari.

Investiţia din Kazakhstan va da de lucru, sau va readuce la muncă, mulţi contractori şi furnizori de echipamente şi servicii petroliere.

Unde se află România în acest proiect de la Tengiz? Nu cred că sunt mulţi care pot să spună ceva pe această temă. Ca să vedem ce înseamnă investiţia din Kazakhstan, gândiţi-vă că americanii, kazahii şi ruşii pun pe masă 37 de miliarde de dolari, comparativ cu un program pe 5 ani de 16 miliarde de euro pe care vrea să-l pună guvernul României pentru a face România mai sustenabilă.

De ce este important acest proiect, mai mult din perspectiva aducerii, de companii româneşti, la masa invetiţiilor de la Tengiz. Toţi cei patru acţionari au proiecte, investiţii şi interese în România: Chevron are gazele de şist, Exxon are jumătate din proiectul de gaze al Petrom din Marea Neagră, KazMunayGas este proprietarul rafinăriei Petromidia şi a reţelei de benzinării Rompetrol, iar LukOil deţine rafinăria Petrotel Ploieşti şi reţeaua de benzinării LukOil.

Cu Chevron şi Exxon nu avem încă nimic de împărţit, în timp ce cu KazMunayGas şi LukOil, disputele juridice sunt extrem de fierbinţi. Rafinăria Petrotel este sub sechestru, la mijloc fiind acuzaţii de evaziune fiscală de vreo 2 miliarde de dolari, în timp ce la Rompetrol s-a deschis cutia trecutului şi sar scheletele din sertare, de pe vremea lui Patriciu. Kazahii aşteaptă de la guvernul Cioloş să-şi îndeplinească obligaţiile ce-i revin, ca şi guvern în funcţie, din memorandumul semnat şi aprobat cu guvernul Ponta, prin care s-a încercat o stingere extrem de complicată a datoriilor istorice de 600 de milioane de dolari de la Petromidia.

Industria românească petrolieră, la nivel de furnizori şi prestatori de servicii, este puternic afectată de reducerea investiţiilor Petrom, Romgaz şi a celorlaţi jucători.

Tengiz este un proiect privat, dar unde companiile se duc la masă  alături de propriul stat. Având în vedere acest lucru, preşedintele României şi premierul au ocazia să negocieze o felie din cea mai mare investiţie privată din industria petrolieră, din ultimul deceniu şi pentru România, şi pentru companiile româneşti sau multinaţionale care au afaceri în economia românească.

Acesta este un caz concret care arată dacă în spatele discursurilor pe care autorităţile le oferă României se află ceva.