De ce aţi cheltuit doar 152 mil. lei din 1,9 mld. lei alocaţi pentru şosele şi autostrăzi? Cine răspunde?

Nu apar la suprafaţă, dar există tensiuni majore în ac­tua­lul guvern Cioloş. Cele mai grave sunt la Fonduri Euro­pene şi Transporturi - unde, iată, ambii miniştri au fost schim­baţi.

Dar aceasta este numai partea vizibilă a aisbergului. De fapt, în administraţie nu s-a schimbat nimic fundamental, dramatic în cele opt luni de când s-a instalat acest nou guvern de la care erau mari aştep­tări. În şcoli sau spitale nu s-a schimbat nimic. Cu toate acestea, curios, contestaţiile întârzie. Dacă la Educaţie sau Sănătate eva­luările sunt mai greu de fă­cut - nu există un indicator sintetic care să poată fi ra­portat lunar -, la Fonduri Europene şi la Transporturi există.

La Fonduri Europene, indicatorul este absorbţia, adică decontările făcute de Comisia Europeană la facturi trimise de auto­rităţile române. Dar până la decontări trebuie cheltuieli prezentate, până la cheltuieli, execuţii de contracte, contracte, licitaţii, ghiduri. Iar ghidurile nu sunt, ca să înceapă tot acest proces. Nu sunt pentru că, spune noul ministru Cristian Ghinea, doar 3 oameni din cei 70 de la POCU - linia de finan­ţare pentru resurse umane - lucrau la ele, restul fiind ocupaţi cu POSDRU, linia de finanţare pentru resurse umane din perioada anterioară.

Aşa că deocamdată avem, la 2 ani şi jumătate de la începerea noului exerciţiu bugetar 2014-2020, zero absorbţie pe fonduri structurale. Sunt ceva bani atraşi, circa 150 milioane de euro, dar pe proiecte de la Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, la agricultură.

La Transporturi, ceea ce era doar o rumoare s-a adeverit. Exe­cuţia bugetară pe prima jumătate de an este dezas­truoasă. Dintr-un buget anual de 1,9 mld. lei, cheltuielile făcute de CNADNR, Compania de Drumuri şi Autostrăzi, sunt de doar 152 milioane de lei, adică 8% din disponibilul pe tot anul de şi 20% din cel pe 5 luni.

Astfel, deşi statul român are bani de şosele, nu se ştie din ce cauză - nimeni nu este în stare să explice coerent – banii nu se cheltuie. Cum se mai alocă atunci la începutul anului?

Nu există oameni? Nu sunt ingineri să negocieze contractele? Nu sunt jurişti să le scrie? Nu sunt contabili să plătească facturile? Nu sunt companii să facă şosele? Ce nu sunt? În acest timp, centura de sud a Capitalei, unde nici duminica nu poţi face o depăşire pentru că se circulă strâns, plânge după investiţii.

Sibiu - Piteşti nu dă niciun semn de înaintare, iar de Comarnic - Braşov nu mai spune nimeni nimic de multă vreme.

Ce reacţii sunt de la cel mai înalt nivel? Se pune în discuţie spargerea CNADNR în două companii – una de mentenanţă şi una de investiţii.

Ce vis împlinit pentru directorimea din cea mai „ghif­tuită“ companie, unde au venit banii cu sacul în ultimii 10 ani şi ai cărei şefi regionali fac nunţi pentru copiii lor cu bugete de zeci de mii de euro, aşa după cum s-a arătat în presă.

Dintr-o singură companie de stat, să se nască două. Vă daţi seama, ce negocieri acum, care şi unde se duce, cine şi cum „îşi parchează“ furnizorii mai bine. Două companii, două rânduri de directori, de maşini şi de secretare, două bugete anuale diferite.

În loc să izoleze 4-5 proiecte strategice: centura Bucureşti, Sibiu - Piteşti, Iaşi - Bucureşti, să numească responsabili – eventual chiar chemaţi ingineri din exterior, prin concurs, să le pună la dispoziţie bugete multianuale, se preferă aceeaşi ciorbă - toate proiectele şi toţi banii la un loc – dar de data asta în două castroane.

Prea multă indulgenţă pentru prea puţină acţiune. Asta avem deocamdată.