Pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete. Niciodată/ de Lucian Vasilescu

Recent, în inima vechiului cartier evreiesc al Bucureştiului, în scuarul din preajma Sinagogii Mari, a fost dezvelit un monument comemorativ dedicat amintirii celor 125 de evrei, martiri ai pogramului legionar din Bucureşti, în zilele de 21-23 ianuarie 1941.

La eveniment au participat membri marcanţi ai comunităţii evreieşti din România, membri ai Corpului diplomatic, reprezentanţi ai primăriei sectorului 3, ai Guvernului şi ai Preşedinţiei, clerici de diferite confesiuni. S-au rostit alocuţiuni, a avut loc şi un scurt serviciu religios. Deputatul Aurel Weiner a menţionat în discursul său că, la anul 1930, în România (Mare, pe vremea aceea) trăiau 750.000 de evrei în vreme ce astăzi mai sunt doar 7.000. Adică mai puţin de 1%.

Obeliscul comemorativ este opera sculptorului Vlad Ciobanu (foto 1), care a spus: „Uciderea unui om nu poate fi scuzată prin nimic. M-am gândit că acest semn comemorativ trebuie să fie sobru şi să simbolizeze o durere nedescărcată, o durere care se stinge mai greu decât una exprimată.”