Adrian Vasilescu, BNR: Cazul Bogdan Olteanu şi imaginea Băncii Naţionale

Autor: Adrian Vasilescu 04.08.2016

Ziarul Financiar – prin două dintre condeiele cele mai ascuţite, al lui Cristian Hostiuc şi al lui Iulian Anghel –, a analizat în ediţia de luni efectele „reţinerii de către DNA a viceguvernatorului BNR Bogdan Olteanu, plasat apoi în arest la domiciliu pentru o presupusă mită de un milion de euro“. Subliniind că, în această împrejurare, „Banca Naţională trece printr-unul dintre cele mai complicate episoade din era Isărescu“. În opinia cotidianului, BNR ar fi „minimalizat lovitura de imagine în cazul Olteanu“!...

Adevărul este că încercări de a folosi cazul Olteanu pentru a lovi în imaginea Băncii Naţionale au fost destule. Şi nimeni, la BNR, n-a minimalizat lovitura. Mai cu seamă că e puternică, a venit din mai multe părţi şi s-a întins pe o rază mare. Dar una e intenţia şi altul rezultatul. Voi aduce, în rândurile ce urmează, o serie de argumente ce relevă că – dimpotrivă! – imaginea BNR s-a întărit şi mai mult.

Unu. Bogdan Olteanu a fost reţinut de procurorii DNA şi se află în arest la domiciliu pentru o faptă din 2008. Iar atunci, în 2008, nu lucra la Banca Naţională, era preşedintele Camerei Deputaţilor. Ce legătură ar putea fi între acest caz şi imaginea Băncii Naţionale… atâta vreme cât Banca Centrală nu-şi alege singură conducătorii?

Doi. Insist asupra numirii conducerii Băncii Naţionale, care este reglementată de lege. De altfel, în legile ţării este consfinţită, în general, o relaţie exclusivă între cel care numeşte şi cel care suspendă sau destituie. Banca Naţională nu l-a numit pe Bogdan Olteanu şi nici nu avea vreun drept să-l destituie ori să-i ceară demisia. Semnificativ este în acest sens şi faptul că Bogdan Olteanu – care a decis să demisioneze tocmai pentru a despovăra Banca Naţională de cazul lui – şi-a depus demisia la Parlament.

Trei. Consiliul de Administraţie, inclusiv cei patru conducători executivi ai Băncii Naţionale, sunt numiţi – acesta este termenul din lege, numiţi – de către Parlament. Propunerea nu o face Banca Naţională, o fac cele două comisii de Buget – Finanţe din Parlament, Comisia de la Camera Deputaţilor şi Comisia de la Senat. Propunerile se discută în Parlament, apoi se votează. Banca Naţională nu are absolut niciun rol în această numire. În condiţiile în care un membru al conducerii nu-şi mai poate exercita funcţia… vă rog să reţineţi că nici într-un astfel de caz legea nu dă vreo atribuţie Băncii Naţionale şi nici nu are cum să-i dea vreo atribuţie. Cum numirea a făcut-o Parlamentul, mai departe tot Parlamentul are atribuţii privind suspendarea sau destituirea unui membru al conducerii Băncii Naţionale. Eu ştiu că politica este arta compromisului; şi că în Parlament se fac compromisuri pentru că se face politică. Au fost multe, în aceste zile, vocile care au susţinut că numirea lui Bogdan Olteanu la BNR a fost rezultatul unui compromis. Eu nu-mi permit să comentez întâmplări pe care nu le cunosc în detaliu şi pentru care nu am probe. Dar ceea ce vă pot spune este că din clipa în care Bogdan Olteanu a intrat în Banca Naţională... el s-a încadrat în spiritul acestei instituţii şi şi-a făcut foarte bine munca. Acuzaţia ce îi este adusă nu e legată de activitatea din Banca Naţională şi nici nu prezintă vreun risc reputaţional pentru Banca Naţională.

Patru. De când a venit la BNR şi până în noaptea din 28 spre 29 iulie, când a fost reţinut de DNA, Bogdan Olteanu şi-a onorat toate îndatoririle. Este un jurist supercalificat şi la Banca Naţională – unde, în cuprinsul procesului susţinut de reglementare, continuu se dau hotărâri, continuu se dau norme, continuu se dau regulamente – a avut de rezolvat în primul rând probleme de ordin juridic.

Cinci. Iată, Bogdan Olteanu şi-a înaintat la Parlament demisia de onoare. Acum, tot Parlamentul României, potrivit reglementărilor în vigoare, este chemat să numească un alt membru al „Consiliului celor 9“. Conform legii, propunerea o vor face cele două comisii. Banca Naţională nu are nicio implicare. Până când această procedură va fi încheiată, atribuţiile lui Bogdan Olteanu vor fi îndeplinite în continuare de către membrii conducerii executive cărora le-au fost deja repartizate.

Şase. Am participat la mai multe dezbateri televizate în legătură cu acest caz şi am fost deseori întrebat ce garanţii poate să aducă Banca Naţională că un astfel de incident nu se va repeta în viitor. Este cert că astfel de garanţii – pentru viitor – nu Băncii Naţionale ar trebui să-i fie cerute, ci Parlamentului. Am mai fost întrebat: cât de puternică este Banca Naţională în contextul în care nu poate să ia propriile decizii pentru a-şi numi conducătorii? Aici e vorba de lege, de legea românească, dar şi în UE, şi în Statele Unite ale Americii lucrurile se petrec la fel. Şi e bine, cred, că se petrec aşa. Consiliul de Administraţie lucrează la Banca Naţională, dar reprezintă şi societatea românească. Pentru că, de fapt, societatea românească, prin cei cărora le-a dat puterea, o dată la cinci ani numeşte Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale.

Şapte. Cele două comisii parlamentare, care fac propunerile, au obligaţia prin lege să facă verificări foarte amănunţite şi să trimită la Banca Naţională oameni corecţi şi foarte bine pregătiţi. În primul rând, să-i aleagă cu mare atenţie pe cei patru membri ai Consiliului de Administraţie care sunt salariaţi ai Băncii Naţionale, formând conducerea executivă. Aşadar, guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi cei doi viceguvernatori. Apoi, pe cei cinci care nu sunt salariaţi ai BNR; ei sunt reprezentanţii societăţii civile. Societatea civilă, în ambele cazuri, ar trebui să fie prima interesată de ce fel de oameni trimite Parlamentul în Banca Naţională ca să o reprezinte. Structura consiliului este gândită în aşa fel încât majoritatea de cinci la patru, în situaţii pe muchie de cuţit, să poată fi formată de cei care reprezintă societatea civilă. Fiindcă doar patru sunt voturi ale salariaţilor Băncii Naţionale, deci ale celor patru care reprezintă conducerea executivă.

Opt. Numărând din 1991 – când a fost dată prima lege bancară şi prima lege a Băncii Naţionale în condiţiile trecerii la economia de piaţă – Parlamentul a trimis la BNR cinci consilii de administraţie. Înnoirile nu au fost niciodată totale. În fiecare nou consiliu s-au regăsit mai mulţi membri dintre cei care au lucrat şi în consiliul ce îşi încheia mandatul. În acest fel i s-au asigurat activităţii Consiliului de Administraţie atât continuitate, cât şi schimburi de experienţă. Având în vedere rezultatele pe care Banca Naţională le-a obţinut în aceşti ani – şi aceste rezultate sunt certe, ele se reflectă în primul rând în stabilitatea financiară a acestei ţări, care este în sarcina Băncii Naţionale prin lege – nu există nicio îndoială că toate cele cinci Consilii de Administraţie care au fost trimise la BNR au făcut treabă bună.

Nouă. Repet, membrii CA al BNR sunt numiţi de Parlament. Aşa este în toată lumea. Contează însă foarte mult atitudinea profesională şi morală a oamenilor care sunt trimişi să facă parte din consiliu. Cazul Becket – arhiepiscopul de Canterbury, din anii 1160, care fiind cancelar al Angliei în timpul lui Henric II l-a ajutat pe rege să-şi consolideze puterea regală, iar după ce regele, drept răsplată, l-a numit arhiepiscop, şi-a asumat cu onoare noua lui misiune înfruntându-l pe rege – s-a repetat deseori în istoria de după război a băncilor centrale din lume. Şi nu sunt puţini guvernatorii care – atunci când cei ce i-au numit le-au cerut să impună anumite decizii – au dat un răspuns oficial... chiar şi atunci când era dat unor amici: „Domnule, eu acum sunt guvernatorul băncii centrale“… Membrii CA al BNR sunt numiţi cu susţinerea unor partide, dar nu sunt cunoscute cazuri când cineva să fi făcut politică de partid şi nu politică monetară. De altfel, aceste numiri se rezumă la orgoliul unui partid de a-şi desemna un candidat sau mai mulţi candidaţi în Consiliul de Administraţie de la Banca Naţională, care este nu numai o instituţie fundamentală a statului român, dar este şi o instituţie ce are un prestigiu puternic în statul român şi pentru un partid e un titlu de mândrie să aibă reprezentanţi la BNR. Nu cunosc şi nu cred că cineva cunoaşte sau cineva ar putea să spună că, iată, reprezentanţii cutărui partid vin în Banca Naţională, în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale şi discută acolo şi votează acolo după cum le spune partidul. Şi nici partidele nu cer aşa ceva. Este notoriu cazul lui Corneliu Vadim Tudor. În anii în care Partidul România Mare participase la formarea majorităţii guvernamentale… i s-a făcut şi favoarea de a avea un reprezentant în CA al BNR. În vreme ce el tuna şi fulgera împotriva Băncii Naţionale, după cum îi cădea bine în plan politic sau în plan jurnalistic, reprezentanta Partidului România Mare în CA al BNR a avut un comportament onorabil, susţinând decizii pe care şeful ei de partid le critica în presă ori de la tribuna Parlamentului.

Zece. Am mai fost întrebat: „Ce veţi face să vă spălaţi reputaţia şi ce măsuri vor fi luate?“… Am răspuns că Banca Naţională are o bună reputaţie şi nu e nimic de spălat. Studiile serioase de management, din lumea mare, susţin că pentru performanţă e nevoie de trei lucruri: o lege bună, o instituţie puternică şi o echipă competentă. La Banca Naţională, o lege bună avem, instituţia este puternică, iar echipa de 2.000 de oameni, care a crescut continuu de-a lungul celor 26 de ani, este super-competentă. Această echipă s-a format la toate marile bănci centrale din lume. Toţi membrii cheie ai acestei echipe s-au specializat câte un an, câte un an şi jumătate la Fed, la Banca Angliei, la Banca Franţei, la Banca Germaniei şi aşa mai departe. Iar toate aceste bănci, cu care BNR a colaborat strâns în toată această perioadă, şi-au trimis continuu reprezentanţi aici, de-a lungul anilor, ori de câte ori se puneau la punct noi operaţiuni. Pentru că se forma o bancă centrală, aşa cum nu mai avusese România de după război, şi totul s-a făcut cu ajutorul unor specialişti care aveau experienţă în bănci centrale din vestul Europei. Acum, Banca Naţională este pe picioarele ei, această echipă este foarte tare şi vreau să subliniez că, indiferent cine vine aici, la vârf, numit de Parlament, baza tot echipa rămâne.