Claudiu T. Arieşan: „Încercăm să fidelizăm publicul îndrăgostit de literatura de foarte bună calitate, tânăr la trup sau la suflet, dar nu neglijăm sectoarele de specialitate, cum ar fi muzica sau filozofia modernă”/ de Stelian Ţurlea

Claudiu T. Arieşan este un clasicist cu preocupări moderne, în prezent Conf. univ. dr. la Colectivul de Filologie Clasică din cadrul Universităţii de Vest  Timişoara. A publicat: Hermeneutica umorului simpatetic. Repere pentru o comicologie românească (1999), Între surâs şi rugăciune. Modele culturale din comicologia clasică şi patristică, (2004), Geneza comicului în cultura română (2010) — toate distinse cu Premii ale Uniunii Scriitorilor. Ca filolog clasic, a scris despre Cetatea literară a Romei. Întemeietorii (2005), a tradus din Lactantius, (Despre morţile persecutorilor şi Despre pasărea Phoenix), Ieronim (Epistole) şi Arnobius (Contra neamurilor păgâne), a publicat peste 50 de studii de specialitate şi 120 de articole culturale, editând 17 volume în colecţiile de studii clasice şi patristice „Logos” şi „Cum Patribus”. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Societăţii de Studii Clasice din România, al „Asociaţiei Internaţionale de Studii Patristice” cu sediul la Paris şi  al „North American Patristics Society” este Redactor-şef al „Analelor Universităţii  de Vest. Seria Ştiinţe Filologice”. A colaborat, între 2002-2004, ca referent ştiinţific principal, la ediţia electronică integrală din Thesaurus linguae Latinae. CD ROM realizată sub egida Academiei Germane şi apărută în mai multe ediţii la K. G. Saur, Thomson Learning Company. Ca om de televiziune, a realizat peste 250 de emisiuni cultural-religioase sub genericele „Spiritul vremii” şi „Dialog spiritual” la TVR Timişoara, respectiv „Spirit şi credinţă” şi „Axios” pentru postul  naţional TVR 3 cu începere din 2008, colaborând constant, prin recenzii de carte sau cronici de film, şi cu postul de Radio Trinitas al Patriarhiei Române.

– Domnule Claudiu T. Arieşan, coordonaţi apariţiile uneia dintre cele mai nou apărute edituri de pe piaţa românească, cu un profil distinct şi cu cărţi admirabil tipărite. Probabil sunt cititori care încă nu ştiu multe despre Editura Datagroup, o puteţi prezenta pe scurt?

– Într-adevăr, proiectul editorial Datagroup este unul tânăr, însă deja rezultatele insistenţei în depistarea talentelor autentice şi valorificarea lor în condiţii de excelenţă absolută încep să se vadă. Bazată la Timişoara, sub girul unei importante companii ce se ocupă de administrarea, procesarea şi editarea online a numeroase volume şi publicaţii de prestigiu de peste hotare (Datagroup Int. srl., înfiinţată în 1995), noua casă editorială este rodul pasiunii pentru literatura şi cultura de calitate a managerului general Heinrich Loth şi a colaboratorilor săi apropiaţi. De mai bine de trei ani, aventura aceasta bibliofilă avansează constant şi sigur în configurarea unui model novator şi generos, de inspiraţie occidentală, pentru piaţa cărţii de la noi.

– Spuneţi că unul dintre scopurile dvs este descoperirea de noi talente autentice. Ce înseamnă asta mai exact? Cum le găsiţi?

– Aş putea vorbi chiar de o marcă distinctivă a editurii noastre în acest sens. Mediul Online este cel care ne ajută foarte mult la depistarea tinerilor autori autohtoni, site-ul editurii (http://www.edituradatagroup.ro/) are o secţiune intitulată simplu „Scrii?” ce spune cam aşa: „Cea mai grea încercare pentru un scriitor la început de drum este să găsească în lumea editorială pe cineva care să-l citească. Cum pentru editura noastră găsirea de talente este chiar motivul înfiinţării, pe noi poţi să contezi, te vom citi fără nicio urmă de îndoială. Nu numai atât, dar vom începe o conversaţie cu tine, îndrumându-te acolo unde e nevoie până când scrisul tau va deveni ce căutăm. Este deja povestea unora dintre autorii deja publicaţi…”. Iar tinerii scriitori deja lansaţi de noi au grijă să răspândească „vestea cea bună” tuturor celor interesaţi cu adevărat de scrierea profesionistă şi de performanţa în domeniu. Iată un exemplu semnificativ: http://cristinazarioiu.ro/cum-sa-gasesti-o-editura-care-sa-iti-publice-cartea! Şi ar mai fi site-ul conex activităţii noastre http://reactii.ro/ întreţinut în bună măsură de autori talentaţi şi cu un condei acut publicaţi de noi (Vlad B. Popa, Dani Corban etc.), formulând o „comunitate de opinii” ce invită la acelaşi dialog deschis, franc şi generos ca şi editura însăşi: „Ai ceva de zis? Aici este locul perfect pentru asta. Gândită ca o platformă de comunicare unde comentatorii, opiniile şi dezbaterea lor sunt pe primul plan, reactii.ro şi-a deschis porţile ca o provocare la dialog. Indiferent că e vorba de radiografii dureroase ale societăţii romăneşti, satire şi povestiri savuroase, reportaje sau ştiri, articolele au nevoie de părerea ta”.

– Există un gen anume care are prioritate în aprecierile dvs?

– Singurul criteriu de selecţie, trebuie să o spun răspicat, este calitatea genuină a textului, indiferent de gen, combinată cu dorinţa sinceră a autorului de a îşi ameliora, cu ajutorul nostru, scriitura şi a se autodepăşi, dând dovadă de acea „smerenie” atât de rară în mediile noastre culturale. Unele texte ajung la noi elaborate chiar aproape de standardele compoziţionale, stilistice, de redactare şi de originalitate pe care le propunem şi, până la urmă, le impunem; cele mai multe însă, cum e firesc în cazul unor debutanţi, au mare nevoie de cizelare, de îmbunătăţiri, de versiuni succesive din ce în ce mai bune. Şi aici începe rolul nostru meliorist!

– Ficţiune sau nonficţiune? Ce primează în ochii dvs? Dar în preferinţele publicului?

– Sunt multe edituri de nişă specializate pe carte ştiinţifică la noi: lăsând la o parte tirajele confidenţiale (adică infime) şi condiţiile adeseori improprii de publicare şi difuzare, oricum nonficţiunea are locurile ei de desfăşurare asigurate. Aşadar tinerii autori de ficţiune au devenit din start oarecum privilegiaţi de proiectul nostru, Datagroup oferindu-le şansa unei editări profesioniste, în urma unui dialog constructiv real, nesolicitând „bani de acasă” pentru publicare ci, dimpotrivă, asumându-şi cel mai adesea integral costurile de editare, promovare şi punere pe piaţă, recompensându-i chiar pe cei mai mulţi dintre ei. Să ne întrebăm onest: ce şanse are, în România de azi, un june literat debutant pasionat de thriller, policier, mystery, science-fiction, chicklit etc. să îşi vadă cartea etalată pe standurile marilor librării din ţară, lansată la târguri internaţionale de carte sau chiar tradusă în limbi de circulaţie mondială dacă a avut un succes deosebit în ţară?! Pare un scenariu SF, nu? Ei bine, toate acestea se întâmplă deja în familia Datagroup: avem autori adolescenţi sau foarte tineri (Mircea Moroianu, Andru David Simionoiu, Sorin Pantelimon, Iullia Ioniţă, Cristina Zarioiu) ce au una, două sau chiar trei cărţi la activ (tipărite sau în lucru) şi au rămas ataşaţi de portofoliul editurii, avem autori consacraţi ce au ţinut să publice la noi, seduşi de calitatea ireproşabilă a punerii în pagină şi a corecturii ce vizează perfecţiunea, avem scriitori maturi, cu Premii ale Uniunii Scriitorilor la activ (Titus Suciu, Sergiu Someşan, Constanţa Marcu, Liliana Ardelean) ce ne-au ales pentru cele mai recente opere ale lor, avem chiar şi cinci titluri deja traduse în engleză şi germană ce aşteaptă să intre, din toamnă, pe marile site-uri de carte Online ale planetei.

– Există un public anume căruia vă adresaţi?

– În primul rând, încercăm să fidelizăm publicul îndrăgostit de literatura de foarte bună calitate, tânăr la trup sau la suflet, dar nu neglijăm sectoarele de specialitate, cum ar fi muzica (am editat, aniversând astfel 120 de ani de la naştere, un volum omagial dedicat formidabilului tenor lugojean Traian Grosavescu şi altul memorialistic compus de ilustra interpretă şi universitară Felicia Stancovici) sau filozofia modernă (de referinţă sunt titlurile semnate de Gabriel şi Mihai Vacariu, doi gânditori de mare forţă şi enorm impact ai momentului de faţă).

– Scriitorii pe care îi publicaţi sunt prioritar din zona Banatului sau criteriul geografic e doar o întâmplare?

– Culmea, cei mai mulţi autori sunt din alte părţi ale ţării: Bucureşti, Braşov, Râmnicu Vâlcea, Vatra Dornei, deci nu se pune problema unei dedicări sau cantonări zonale. Miza reală a demersului nostru este schimbarea mentalităţii de editare a tinerilor autori de la noi în toată România sau măcar sensibilizarea celor capabili să ni se alăture în această aventură generoasă, complicată, dar absolut necesar în criza de credibilitate şi de rezultate pozitive pe care o străbate, de ani buni, mediul cărţii autohton. Un semnal de bun augur este implicarea unui important lanţ de librării din ţară (Cărtureşti) în promovarea naţională a 100 de tineri autori români prin promoţii şi lansări, proiect la care am aderat şi noi de îndată.

– Într-un text de prezentare deja evocat spuneţi că „cea mai grea încercare pentru un scriitor la început de drum este să găsească în lumea editorială pe cineva care să-l citească.” Sunt convins că dvs o faceţi. Dar citiţi chiar tot ce vă este trimis? Nu există un criteriu de selecţie?

– Ne-am angajat la acest efort şi îl respectăm cu sfinţenie. Sunt zeci de manuscrise ce ne trec pragul anual şi toate au parte de un tratament egal: lectură integrală, feed back rapid, continuarea dialogului cu cei interesaţi, încurajarea celor dornici să continue, dar care pentru moment nu au reuşit să atingă performanţa dorită. Este un dialog pasionant cu tinerii scriitori in statu nascendi (sau crescendi), din care, vorba lui Platon, nu se ştie niciodată cine învaţă mai mult – magistrul sau discipolul.

– Care a fost, în scurta perioada de la apariţia editurii, succesul cel mai mare?

– La modul general, cele două participări la Bookfest au constituit un excelent prilej de promovare şi de formare a unui liant serios şi, sperăm, durabil între noi ca editori, autorii noştri de suflet şi publicul prezent la evenimentele şi lansările noastre. Entuziasmul lor sincer şi bucuria genuină a întâlnirilor de acolo ne motivează să continuăm şi să sperăm în lărgirea câmpului acestui tip de proiecte. Concret, Cristina Zarioiu, una din debutantele noastre, a fost săptămâni de-a rândul în rafturile de best sellers ale Librăriei Cărtureşti Carusel din Lipscani şi nu doar acolo, cu romanul său (In)decizii iar alte titluri se comandă constant pe site-urile specializate precum Librărie.net.

– Dacă v-aţi angajat cu atâta aplomb în promovarea unei noi edituri înseamnă că sunteţi un optimist. Cum vedeţi viitorul cărţii pe hârtie, mai ales că aţi lucrat la mai multe proiecte de carte electronică?

– Cele două variante pot convieţui foarte bine împreună, în funcţie şi de generaţiile de cititori sau de mutaţiile identitare şi de mentalităţi ce le animă. Toate fenomenele din acest areal sunt reversibile şi interşanjabile, aşa cum demonstrează creşterea impresionantă a vânzărilor de carte tipărită în Japonia în ultimii doi ani, unul din locurile de unde a pornit această modă, pînă la urmă, cu avantajele şi riscurile ei, a cărţii electronice, pe care şi noi o luăm în calcul la modul cel mai serios cu putinţă. Aş răspunde cu o butadă: cărţile nu sunt pe hârtie sau în format electronic, ci rămân bune sau mai puţin bune (ca să nu zic proaste)!

– Să trecem şi la întrebări mai personale. Sunteţi conferenţiar în colectivul de Filologie Clasică din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara. Aţi publicat mai multe volume, lucraţi acum şi la această editură. Ce primează? Ce sunteţi înainte de toate: profesor, scriitor, editor, om de televiziune?

– Mă încearcă adeseori nostalgiile marilor enciclopedişti români şi europeni după cunoaşterea universală, de mathesis cum îi spunea debutantul Constantin Noica la vremea sa, tot mai greu de atins în vremurile de acum. Iubesc tradiţia instaurată de oameni care au completat patrimoniul universal cu geniul lor manifestat mai întâi aici la ei, acasă: Cantemir, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Mircea Eliade, Ionesco, Cioran, Brâncuşi nu sufereau de complexe provinciale şi au priceput că desăvârşirea culturală este un vis ce trebuie conturat şi filigranat în mediul tău natural, arhetipal aş zice, pentru a-i conferi apoi forme şi sensuri de valoare planetară. Enciclopedismul vremurilor de acum trece şi prin universităţi şi prin media şi prin carte şi prin film şi prin ştiinţele exacte şi prin jocurile pe calculator, aşa cum a demonstrat-o poate ultimul renascentist plecat de curând la cele veşnice, Umberto Eco, părinte al semioticii, dar şi romancier fabulos, eseist tenace, dar şi cinefil înrăit. Deci, vorba lui Călinescu, alt polihistor de care mă simt foarte legat ca model intelectual, dacă nu poţi stăpâni toate domeniile ce te încântă, te preocupă şi te motivează să mergi înainte măcar să le încerci, chiar şi cu riscul de a „rata” unele dintre ele, care ţi se potrivesc mai puţin. Rămâi cu mulţumirea de a fi încercat şi, cum zice vorba din popor cu arome de pregustare a vieţii eterne: „Încercarea moarte n-are!”

– Multe din lucrările dvs sunt studii de filologie clasică sau de patristică, aţi editat foarte multe volume de patristică, aţi colaborat la o ediţie a Tezaurului limbii latine. Mai există astăzi un public pentru asemenea subiecte? Cât de numeros este? De ce ne sunt necesare studiile clasice?

– Tezaurul de neuitat şi de neocolit pentru orice om cu mintea la cap al vechimii greco-latine şi antice în ansamblu reprezintă una din ultimele căi de acces direct către esenţele şi rădăcinile noastre formatoare. Reacţia societăţii româneşti şi a elitelor ei de respingere a tentativei sinistre de a scoate latina (dimpreună cu alte materii paideice sau artistice) din şcolile româneşti m-a reconfortat. Un exemplu de perenitate posibil doar în arealul filologiei clasice: Thesaurus linguae Latinae care a fost prelucrat electronic, corectat şi pus pe două dvd-rom-uri la Timişoara în laboratoarele specialiştilor Datagroup va cuprinde la final toate cuvintele latineşti folosite în toate timpurile şi în toate textele păstrate din toate domeniile. Şi să nu uităm că e vorba de un idiom care a fost lingua franca aproape două milenii, nu doar câteva decenii ca engleza de astăzi, să zicem. Pornit în 1900 de Theodor Mommsen – primul laureat Nobel pentru literatură care era un clasicist, autorul imensei Istorii romane – proiectul german la care contribuie de mult zeci de instituţii academice din toată lumea, se va încheia, aşa cum preconiza iniţiatorul său, în 2050, când toate cele 300 de volume ce se publică bianual vor fi acoperit întreg câmpul lexical şi semantic fixat iniţial. Ceva din rigoarea inspiratoare, forţa modelatoare, rectitudinea ştiinţifică şi exemplul de colaborare fraternă din această superbă încleştare a umanului cu resursele şi potenţialul său maxim este pentru mine esenţa filologiei clasice dintotdeauna şi am regăsit aceste fluxuri energetice şi umaniste la oamenii editurii cu care colaborez acum plin de optimism şi simpatie colegială. E o formă de fericire intelectuală şi morală pe care m-aş simţi culpabil de nu aş împărtăşi-o la modul empatic cu alţii, fie ei şi puţini, dar la fel de însetaţi după mirodeniile rare ale literaturii şi spiritualităţii de marcă.