În aşteptarea căldurii
Ungaria este aproape lipsită complet de resurse de gaze naturale, dar România produce deja în surplus, iar la nivelul anului 2023 acest excedent ar putea fi cu 50% mai mare faţă de necesităţile locale. Paradoxal, în ciuda dimensiunii, Ungaria are un sistem de conducte de gaze mai dezvoltat decât al României, cu aproximativ 35.000 de kilometri de care sunt legaţi cu aproape 6% mai mulţi consumatori. Tot paradoxal, în timp ce debirocratizarea este cel mai îndrăgit refren al timpurilor tehnocrate prin care trece România, o casă poate aştepta 8 luni de zile pentru a se lega la conductele de gaze. Concluzia? Jumătate din România anului 2016 se încălzeşte cu lemne, dar pentru gazele în plus se ţes rute de export.
Potrivit datelor din recensământul populaţiei din 2011, în România sunt circa 8,5 milioane de locuinţe, din care 4,6 milioane sunt în mediul urban. Din acest total de locuinţe, circa 3,7 milioane sunt legate la încălzirea centralizată sau au o centrală termică. Restul locuinţelor, majoritatea din mediul rural, au rămas la stadiul în care îşi prepară hrana sau se încălzesc cu lemne sau cărbuni.
„Numărul clienţilor finali casnici racordaţi la sistemul de distribuţie de gaze naturale la finalul anului 2015 era de 3,29 milioane. În anul 2010, numărul clienţilor casnici racordaţi la sistemul de distribuţie era de 2,85 milioane“, spun reprezentanţii Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).
Distribuţia de gaze naturale a fost privatizată în România în 2005, ţara fiind împărţită în două între două grupuri de utilităţi globale. Sudul, cu Bucureştiul, a fost luat de francezii de la Engie, fostul GDF Suez, iar nordul a intrat în administrarea nemţilor de la E.ON, zona lor de acoperire fiind cu precădere cea a Moldovei, cea mai săracă regiune a României.
„Din datele pe care le avem, lungimea conductelor de distribuţie operate, în prezent, de principalii operatori însumează circa 40.000 kilometri lungime“, mai spun reprezentanţii ANRE.
Cine are însă responsabilitatea de a extinde reţeaua de gaze naturale mai ales în contextul în care o piaţă întreagă plânge după consumul de altădată?
„Printre obligaţiile distribuitorului de gaze naturale se numără şi obligaţia să opereze, să întreţină, să repare, să modernizeze şi să dezvolte sistemul de distribuţie în condiţii de siguranţă, eficienţă economică şi de protecţie a mediului. De asemenea, distribuitorul de gaze naturale are şi obligaţia să asigure accesul terţilor la sistemele de distribuţie, în condiţii nediscriminatorii, în limitele capacităţilor de distribuţie, cu respectarea regimurilor tehnologice, conform reglementărilor specific elaborate de ANRE şi să asigure racordarea terţilor la sistemul de distribuţie, conform unor reglementări specifice, în limitele capacităţilor de distribuţie şi cu respectarea regimurilor tehnologice“, se mai arată în răspunsul ANRE.