Adrian Vasilescu, BNR: Cum trăim în România anului 2016

Trimestrial, INS face o radiografie a veniturilor şi cheltuielilor din  gospodăriile populaţiei. Desigur, a veniturilor medii – lunare; şi a cheltuielilor medii – tot lunare. Zilele trecute au fost publicate analize şi rezultatele din trimestrul al doilea. 

Familia medie, aşadar, cheltuieşte 2.446 din cei 2.889 de lei reprezentând venitul mediu lunar.

Semnificativă, mai cu seamă, este structura cheltuielilor. Pentru că: familia medie rezervă numai 0,7% pentru investiţii. În schimb, banii daţi pe băuturi alcoolice şi pe ţigări au ajuns la cea mai înaltă rată înregistrată la acest capitol – 8,3% din totalul cheltuielilor lunare. Depăşind până şi cheltuielile pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, de numai 6,4%.

Populaţia luată în calcul – „populaţia rezidentă“, cum o definesc acum statisticienii – simte direct, în aceste cifre, consecinţele decalajului dintre traiul din România reală şi ceea ce înseamnă un mod de viaţă mai apropiat de cotele civilizaţiei contemporane. Numai că „standardul de viaţă“ este un concept legat strâns de productivitate, de rentabilitate, de inovaţia tehnică, de progresul ştiinţific. În ultimă instanţă, de performanţa economică exprimată în mereu invocatul PIB. În cel cantitativ, desigur, ajuns în 2015 la valoarea nominală de 160 mld. euro. 

O creştere importantă în raport cu cifrele din anii trecuţi. Având acum, în 2016, cea mai performantă dinamică între toate cele 28 de ţări ale Uniunii Europene. Dar o valoare cu multe trepte de recuperat de vreme ce, în topul european, zece ţări cu populaţii mult mai puţin numeroase decât cea a România, unele până la jumătate, altele până la un sfert, înregistrează valori nominale mult mai mari.

Mai e însă şi un alt aspect: PIB-ul e numai în aparenţă un indicator pur cantitativ. Dovadă că un ritm rapid al creşterii economice, chiar înalt, cum creşte în prezent PIB-ul României, nu este niciodată de ajuns pentru a aduce automat un plus de bunăstare. Cu deosebire când, în medie, gospodăriile populaţiei investesc 0,7% din totalul cheltuielilor în timp ce pentru băuturi  alcoolice şi tutun cheltuiesc 8,3%.

Tabloul veniturilor şi cheltuielilor din gospodăriile populaţiei este, de fapt, oglinda cea mai relevantă, cea mai fidelă a vieţii noastre sociale şi economice: cât câştigă şi cum îşi cheltuiesc câştigurile cele mai multe dintre familiile care alcătuiesc societatea românească de astăzi. Şi cum venitul mediu al unei familii – adunat din salarii, din pensii, din ajutoare sociale, din munca la negru, din stipendiile trimise acasă de cei peste trei milioane de concetăţeni plecaţi în lume, din alte surse – abia însumează numai 2.889 de lei (1.089 de lei de persoană), e greu de constituit o masă critică despre care poţi să spui că trăieşte decent.

Venitul e modest. Iar sumele cheltuite – în medie 2.446 de lei pe o familie (992 de lei de persoană) – sunt la fel de modeste. Împărţite fără raţiune, fac şi mai grea viaţa oricum grea a celor mai multe familii din România.

Samuelson, în America anilor 1960, nota că o familie care cheltuieşte pentru mâncare mai mult de o treime din venituri… e săracă. La noi, în cel de-al doilea semestru din 2016, familia medie a cheltuit pentru produse agroalimentare şi băuturi nealcoolice 38,1 din întregul consum. Suma (684 de lei) nu înseamnă o treime din venituri. Dar cheltuielile pentru locuinţă, apă, electricitate, gaze şi alţi combustibili se ridică la 16 la sută din totalul consumului. Vedem astfel cum se reflectă în majoritatea familiilor o suferinţă a întregii noastre societăţi: curba tot mai timidă a marilor investiţii făcute de stat, de la buget, de companiile private şi de capitalul străin.