Dovada că România poate deveni o putere europeană în agrobusiness. În 10 ani, exporturile de produse agroalimentare au crescut de la un miliard de euro la 5 miliarde de euro.

Autor: Sorin Pâslaru 17.10.2016

În 10 ani, exporturile de produse agroalimentare au crescut de la un miliard de euro la 5 miliarde de euro.



Agricultura românească a reuşit să îşi majoreze de cinci ori exporturile în anii care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, de la 1,1 mld. euro în 2007 la peste 5 mld. euro în 2016, cu toate că producţia de cereale şi efectivul de animale sunt aproximativ egale cu cele din urmă cu zece ani.

Aceasta înseamnă că valoarea adăugată în ramura industriei agroalimentare şi a producţiei de cereale sau de animale vii a reuşit să crească în ultimul deceniu, astfel încât, cu aceeaşi cantitate de mărfuri, dar cu o valoare mai mare, România poate obţine mai multă valoare pe tona de marfă exportată.

Cu toate că în perioada 2007-2014 România a atras fonduri în agricultură de la UE în valoare totală de 10 mld. euro – plăţi directe şi pentru proiecte –, producţia principalelor cereale nu este mult diferită faţă de 1990, iar în ceea ce priveşte efectivul de animale, se constată chiar scăderi.

Producţia de grâu a fost în 2015 de 7,96 milioane de tone, faţă de 7,28 milioane de tone în 1990, iar cea de porumb de 8,98 milioane de tone, faţă de 6,8 milioane de tone în 1990. Doar floarea-soarelui (creştere de la circa 500.000 de tone în 1990 la 1,78 milioane de tone în 2015) şi rapiţa – 919.000 de tone producţie în 2015 faţă de doar 11.000 tone în 1990 – au avut într-adevăr o creştere notabilă.

Efectivul de bovine era la sfârşitul anului 2015 de 0,9 mil., faţă de 2,8 mil. în 2007 şi 5,38 mil. în 1990, iar în ceea ce priveşte efectivul de porcine se constată o scădere cu 1,5 mil., până la 4,9 mil. în 2015.

În 1990, România avea 12 mil. de porcine în ferme, pe de altă parte este admis faptul că mulţi porci mureau de foame efectiv în marile crescătorii, după cum afirmă specialiştii.

În afară de efectivul de caprine care a crescut din 1990 până în 2015 de la un milion la 1,44 milioane, niciunul dintre indicatorii privind efectivul de animale nu a cunoscut o creştere în perioada 1990-2015.

Absorbţia fondurilor europene este vizibilă în sectorul ovine, al căror efectiv a crescut de la 8,5 milioane la 9,8 milioane între 2007 şi 2015.

Agricultura românească începe abia acum cursa către creşterea valorii adăugate, pentru că până în prezent a fost vorba mai mult de o refacere a ţesutului agroindustrial şi de echipare cu noi mijloace de producţie.

Structura proprietăţii, mult timp blamată în România ca fiind o sursă de rămânere în urmă din punctul de vedere al productivităţii, se poate dovedi, paradoxal, un atu pentru anii următori.

Jumătate din suprafaţa arabilă de 10 mil. hectare este în mâinile a 3.000 de mari ferme care exploatează peste 1.000 de hectare, în timp ce la mijloc sunt doar câteva sute de ferme care deţin suprafeţe între 50 şi 500 de hectare, iar la celălalt pol al fragmentării peste un milion de gospodării deţin circa 3-4 hectare pe care le lucrează încă cu mijloace precare.

România este astăzi deja printre marile puteri europene la producţia de grâu, floarea-soarelui şi porumb, însă o creştere a productivităţii de la 3-4 tone la hectar spre 9-10 tone, cât scot francezii şi nemţii, se vede doar în curtea marilor ferme care lucrează pământul cu echipamente performante.

Din acest punct de vedere, este vorba astăzi de două agriculturi.

Pe de o parte cea a marilor ferme, aflate deja în faţă în cursa pentru creşterea productivităţii, dar care ezită încă să treacă mai departe spre lanţul integrat de valoare care presupune investiţii în creşterea animalelor şi chiar în prelucrarea cerealelor.

Pe de altă parte, micii agricultori cu sub 10 hectare în exploatare care inexorabil fie se vor orienta spre exploatare intensivă – legumicultură, plante tehnice –, fie se vor „preda“ arendaşilor, marilor fermieri.

Provocările pentru următorii ani sunt specializarea şi creşterea valorii adăugate. Mai putem să creştem de 4 ori în 10 ani exporturile de produse agroalimentare, aşa cum am făcut-o între 2007 şi 2015 sau măcar de trei ori? Poate România să ajungă la exporturi agroalimentare de 15-20 miliarde  de euro în 2025? Iată o ţintă. Cine şi-o asumă?