Antreprenorii României: Avem nevoie de investiţii. Altfel, oraşele vor muri. „Avem taxe peste taxe. Merg la Registrul Co­merţului să schimb o virgulă plătesc 300-500 de lei. Merg la primărie să deschid o pră­vălie, plătesc taxe de reclamă, taxa X, Y, Z”

Oraşele care s-au dezvoltat în jurul unor coloşi industriali aşa cum este Galaţiul au nevoie de in­vestiţii în infrastructură, de scăderea birocraţiei şi reducerea fis­ca­lităţii pentru creşterea investiţiilor ro­mâ­neşti într-o zonă a ţării pe care multina­ţionalele au ocolit-o.

„În Galaţi asistăm la 26 de ani de regres. Am avut un singur punct de sprijin, s-a numit Mittal, s-a numit Sidex, s-a numit Combinatul Si­derurgic. În momentul în care iluzia dez­voltării acestui punct de sprijin a dispărut, ne-am trezit într-o situaţie complicată. Sigur că există şi anumiţi factori de echilibru cum ar fi Damen, care reuşeşte cumva să gestioneze o parte din forţa de muncă şi din puterea economică a acestui oraş, dar se pare că nu este suficient. Inteligenţa capitalului local nu se poate exprima decât în susţinerea unor acti­vităţi care nu prezintă interes pentru capitalul străin“, a spus Traian Sandu, preşedintele con­siliului de administraţie al Dunărea SA din Ga­laţi, companie cu activitate în zona turismului. El a fost prezent la conferinţa „Capitalul privat ro­mânesc - o şansă pentru dezvoltarea eco­nomică a României“, organizată de ZF îm­preună cu Banca Transilvania la Galaţi, unde s-au dezbătut problemele şi oportunităţile de creş­tere ale capitalului autohton din ju­deţele Galaţi, Brăila, Buzău şi Vrancea. Aceasta este a unsprezecea oprire a proiectului ZF Antre­prenorii României, după Timişoara, Sibiu, Piteşti, Braşov, Iaşi, Craiova, Alba Iulia, Constanţa, Cluj-Napoca şi Oradea. Peste 230 de antreprenori, manageri ai companiilor româneşti, bancheri şi autorităţi locale au fost prezenţi la evenimentul din Oradea. Iniţiativa ZF va continua în perioada următoare la Baia Mare (2 noiembrie) şi Bucureşti.

Judeţele din sud-estul României au atras în ultimii ani mai puţine investiţii importante în fabrici comparativ cu judeţele din vestul României, lipsa infrastructurii fiind unul dintre punctele slabe ale zonei în ochii investitorilor. O şansă pentru dezvoltarea judeţelor din această zonă este creşterea capitalului autohton în condiţiile în care acesta aduce deja mai bine de jumătate din businessul din aceste patru judeţe. O problemă în calea dezvoltării antre­pre­noriatului în zonă, dar şi în alte regiuni din ţară este birocraţia excesivă.

„Avem taxe peste taxe. Merg la Registrul Co­merţului să schimb o virgulă plătesc 300-500 de lei. Merg la primărie să deschid o pră­vălie, plătesc taxe de reclamă, taxa X, Y, Z. Vreau să scot un ca­zier judiciar. Merg la poştă plă­tesc 10 lei timbru fiscal, după care te întorci să scoţi cazierul. Ju­mătate din timpul nostru se duce pe birocraţie. Aler­găm după hârtii în loc să producem“, este de părere Con­s­tan­tin Du­mitriu, ac­ţio­nar al Lubrimet SRL.

Agricultura este unul dintre sectoarele către care se îndreaptă oamenii de afaceri din sud-estul Ro­mâniei, însă lipsa inves­tiţiilor importante în industrie sau în sectoare cu va­loare adăugată a pus pre­siune pe salarii, care sunt la un nivel mai redus decât în alte judeţe. Cu toate acestea, ma­nagerii spun că acest lucru, care pare la prima vedere un dezavantaj, poate fi transfor­mat într-un avantaj competitiv al zonei.

„Vorbind cu colegii din zona Galaţiului, am constatat că oamenii sunt pesimişti. Oamenii nu mai au speranţa că autorităţile locale pot prelua frâiele şi demara un proces de reconstrucţie a zonei. Din ce vedem noi, ca finanţare a sectoa­relor economice, agricultura este singura care a reuşit să aibă un trend pozitiv. Cred că lipseşte de aici industria“, a spus Andrei Dudoiu, direc­tor general adjunct în cadrul Băncii Tran­sil­va­nia. El consideră că unul dintre prin­ci­palele avantaje competitive ale zonei Brăila - Galaţi este Dunărea. De asemenea, managerul con­si­deră că un alt punct forte al zonei este salariul me­diu mai mic comparativ cu judeţele din zona de vest a ţării, unde salariile au fost ri­dicate de va­lul de investitori străini care au venit aici. În ju­deţul Galaţi salariul mediu lunar net anul tre­cut a fost de 1.643 lei, în Brăila 1.462 de lei, în Buzău 1.484 de lei, iar în Vrancea 1.440 de lei, în toate judeţele salariul fiind sub media na­ţio­nală de 1.859 de lei, conform unei analize ante­rioare a ZF.

„Dacă au un cadru stabil aici şi sprijin din partea autorităţilor vin investitori fie români sau străini pentru a beneficia de forţa de muncă sem­nificativ mai ieftină aici decât în restul ţării“, apreciază Andrei Dudoiu. El adaugă şi că, de exemplu, Brăila şi Galaţi s-ar putea uni pentru a atrage investiţii. Ideea este susţinută şi de preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi.

„Până nu se va înţelege de mediul politic şi administrativ că singura şansă a Brăilei şi Galaţiului este zona metropolitană şi că alta este să acţionezi ca două oraşe diferite, alta este să acţionezi ca unul singur. Altă putere ai împreună să atragi şi fonduri europene sau să dezvolţi infrastructura“, consideră Ion Mocanu, presşedintele Camerei de Comert şi industrie Galaţi.

 

 

Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania

Am constatat că firmele străine au instituţiile lor de lobby, iar antreprenorii români nu fac front comun pentru a-şi expune problemele în faţa autorităţilor. E un lucru bun lobby-ul atâta timp cât este făcut pentru a obţine lucruri pozitive.

Zona Brăila – Galaţi ar putea fi catalogată şi promovată drept cea mai mare aglomeraţie urbană în afara Capitalei, dar din păcate iar ajungem la problema de asociere a românilor.

Banca Transilvania este foarte activă în judeţele Brăila, Galaţi, Buzău şi Vrancea. Avem o cotă de peste 10% pe zona de finanţare a companiilor în fiecare din aceste judeţe. Cea mai mare cotă de piaţă din aceste patru judeţe o avem în Buzău. Vorbind cu colegii din zona Galaţiului, am constatat că oamenii sunt pesimişti. Oamenii nu mai au speranţa că autorităţile locale pot prelua frâiele şi demara un proces de reconstrucţie a zonei. Din ce vedem noi, ca finanţare a sectoarelor economice, agricultura este singura care a reuşit să aibă un trend pozitiv. Cred că lipseşte de aici industria. Cred că sunt premise pentru aceste zone să evolueze economic. Să nu uitaţi de avantajul competitiv pe care îl aveţi, respectiv Dunărea, de avantajul important al acestei aglomerări urbane între Galaţi şi Brăila. Dar şi de salariul de aici. Dacă au un cadru stabil aici şi sprijin din partea străinilor, vin investitori fie români sau străini pentru a beneficia de forţa de muncă semnificativ mai ieftină aici decât în restul ţării.

 

Feliciu Paraschiv, proprietar al Paco Supermarket, Vrancea (retail)

Avem în prezent opt supermarketuri şi vrem până la finalul anului să mai deschidem două. Continuăm să ne dezvoltăm, ne luptăm cu marile lanţuri de supermarketuri. Noi suntem naţionalişti şi promovăm produsele româneşti.

Am vrut să ieşim din normalitate pentru că atâta timp cât eşti normal nu te ştie nimeni. Trebuie să fii puţin diferit. Ori ai produse ieftine, ori aduci ceva în plus faţă de concurenţi pentru a atrage clienţii. Noi am zis că trebuie să facem magazinele deosebite, frumoase, cu muzică ambientală. Dacă te duci în marile reţele de magazine nu auzi muzică.  Avem 220 de salariaţi. Nu dăm salarii foarte mari, dar oferim prime salariaţilor în funcţie de reuşite. Am dat prime luna trecută de 50.000 de lei la nivel de companie, unii angajaţi nu au luat nimic, alţii au luat până la 1.000 de lei. Noi facem diferenţă foarte mare între un angajat care pune pasiune şi unul care vrea doar să se angajeze undeva.

Avem angajaţi care lucrează de 20 de ani, dar avem şi oameni care vin, stau două zile şi apoi pleacă, mulţi nici nu anunţă. Cu asta se confruntă tot mediul de afaceri, cu lipsa oamenilor serioşi. Nu salariul este întotdeauna cel care motivează oamenii. Dacă le măriţi salariul cu 10-20% vor lucra o lună- două luni cu spor, iar după trei luni vor lucra la fel ca înainte de mărirea salariului. Trebuie găsite alte tehnici pentru a motiva un salariat. Avem probleme cu fluctuaţia personalului. Pe perioada verii mulţi pleacă la muncă în Italia, Spania sau Anglia, fiind chemaţi de rude. În noiembrie-decembrie încep să vină înapoi.

Pe partea de business, principala problemă este concentrarea pieţei de retail şi invazia marilor reţele de magazine. Presiunea este foarte mare. Se deschid magazine fără să se facă un studiu dacă este nevoie de magazine. Marile reţele au magazine care nu sunt profitabile, dar le au doar ca să bifeze zona respectivă.

 

Constantin Mocanu, preşedinte cooperativă Braicoop, Brăila (agricultură)

Am înfiinţat cooperativa în 2009, iar astăzi este formată din 47 de fermieri. Fiecare îşi lucrează terenul, dar în total avem o suprafaţă de 15.000 de hectare. În ultimii ani am făcut o cifră de afaceri de 7 milioane de euro anual. Producem 40.000 de tone de produse, de la orz până la soia. Ne-am asociat ca să vindem mai bine. După cifre se vede că am reuşit. De asemenea, am reuşit să cumpărăm un siloz pe care vrem să îl modernizăm şi cu ajutorul lui să facem exporturi.

Niciodată nu te asociezi când ţi-e bine, ci când ţi-e rău. Am văzut că fără asociere nu se poate şi am zis s-o facem. După vreo 4 ani, tot am încercat s-o desfiinţăm pentru că mentalitatea românului atunci când este vorba de asociere este încă o problemă.

Dacă aş fi primar aş face drumuri pe care fermierii să meargă cu remorcile şi tractorul. Vrem ca autorităţile să ne ajute măcar, nu să ne dea tot ele. Sau măcar să nu ne mai încurce, să ne spună că ne dă astăzi subvenţia şi să o primim peste un an. Aş mai ajuta fermierii cu sistemul de irigaţii dacă aş fi primar.

Este o problemă cu migrarea oamenilor în străinătate. Nu mai are cine să ne mănânce produsele.

Vrem să facem un magazin pentru cooperativă în care să vindem produsele la un preţ între cel de angro şi cel cu amănuntul. Vrem să vindem acolo de la brânză la prune. Am mers la primărie ca să ne ajute cu un spaţiu.

 

Constantin Dumitriu, acţionar, Lubrimet SRL (industrie)

Am stat zece luni să iau o autorizaţie de demolare pentru ca apoi să fac o investiţie de peste 11 mil. euro. Norocul meu a fost că a făcut o vecină reclamaţie şi atunci toate instituţiile statului au făcut o şedinţă astfel încât să mă cheme şi să mă amendeze. Când au văzut cine este proprietarul, în trei săptămâni am primit autorizaţie. Probabil că pentru a obţine autorizaţia de construire mai stau doi ani. S-a spus că primăria nu poate crea locuri de muncă. Primăria poate crea mediul necesar pentru locuri de muncă printr-o strategie bine pusă la punct. Malmo din Sudia este un oraş care în 80 de ani s-a transformat dintr-un câmp gol în unele dintre cele mai importante oraşe ale lumii. Primarul unui oraş nu trebuie să stea la audienţe sau să cheltuie bugetul primăriei. El este bun atunci când creează plusvaloare. Primarul ar trebui să invite oamenii de afaceri să investească în oraş.

Mă întrebam câţi primari au invitat cele mai mari zece companii româneşti la discuţii, câţi s-au zbătut să aducă înapoi marii contribuabili.

Avem taxe peste taxe. Merg la Registrul Comerţului să schimb o virgulă 300-500 de lei. Merg la primărie să deschid o prăvălie, plătesc taxe de reclamă, taxa X, Y, Z. Vreau să scot un cazier judiciar. Merg la poştă plătesc 10 lei timbru fiscal, după te întorci să scoţi cazierul. Jumătate din timpul nostru se duce pe bicoraţie. Alergăm după hârtii în loc să producem.

Să deschizi o firmă nouă durează şase luni. O faci în trei luni dacă ai noroc.

Încurajăm tinerii să deschidă o firmă. Dar numai cheltuielile de deschidere a unei firme sunt mari. Nu mai spun de birocraţie. Avem nevoie de start-up-uri şi trebuie să fim ajutaţi.

Noi suntem sclavii propriilor angajaţi. Zi de zi mă sună câte un angajat şi îmi spune: Eu plec, dar fără preaviz, plec de azi. Eu ca angajator nu am niciun drept. În Suedia dacă tu ca angajat faci cursuri de specializare pe banii firmei faci un contract şi semnezi că rămâi un număr de ani în firmă.

Eu sunt optimist, soluţii imediate ar fi: ca tot mediul de afaceri să se unească, să uite de capra vecinului. A doua: oprim aici, plecăm afară. Pentru că la noi, antreprenorii români, problemele sunt considerate erori umane: ai casa de marcat cu un minut în urmă, iei amendă. Vreau să ştiu câte amenzi de acest fel s-au dat la multinaţionale.

 

Ion Mocanu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi

La nivelul lunii august s-au înfiinţat la nivel naţional 2.700 de firme cu capital străin, iar în Galaţi 27, dar s-au radiat 21. Aş dori să încurajez toţi antreprenorii români. Noi nu am dispus de un capital egal cu firmele străine care au venit şi au deschis firme aici.

Antreprenori, luaţi lângă dumneavoastră băncile ca să puteţi să vă dezvoltaţi puţin mai repede. CăutaţI să vă adresaţI sistemului de învăţământ profesional dual. Este o nouă metodă care vă permite să depăşiţi această piedică şi anume lipsa capitalului uman. Judeţele Galaţi, Brăila au dispus de o forţă de muncă foarte bine calificată. Acea forţă de muncă în proporţie de 70% este plecată în străinătate sau s-a pensionat. Antreprenorii au nevoie de forţă de muncă tânără, bine calificată. Această forţă de muncă a dispărut şi din cauza desfiinţării şcolilor profesionale.

Până nu se va înţelege de mediul politic şi administrativ că singura şansă a Brăilei şi Galaţiului este zona metropolitană şi că alta este să acţionezi ca două oraşe diferite, alta este să acţionezi ca unul singur. Altă putere ai împreună să atragi şi fonduri europene sau să dezvolţi infrastructura. În prezent, economia românească nu se bazează pe producţie. Aducem de cele mai multe ori materie primă din alte ţări şi o procedăm aici. Aşa nu creăm valoare adăugată.

 

Traian Sandu, preşedinte CA, Dunărea SA (turism)

Între două recensăminte din Galaţi, prin procesul de migraţie au dispărut aproape 100.000 de oameni, conform statisticilor. Făcând un calcul simplu am constatat că în fiecare zi în Galaţi în de mii de pâini şi nu se mai consumă o serie de servicii, inclusiv transportul subvenţionat de primărie.

Nu există o viziune. Trebuie să ne hotărâm odată ce trebuie făcut. Am făcut prima întreprindere privată din Galaţi şi a şaptezecişişaptea din ţară, în cei 26 de ani nu am aflat încă în ce direcţie ne îndreptăm la nivelul comunităţii. Eu sunt extrem de îngrijorat de faptul că afacerea pe care o deţin se poate deprecia în fiecare zi prin scăderea atractivităţii zonei în care trăiesc. Interesul meu este ca afacerea pe care o fac să se consolideze nu doar prin cifre de afaceri importante, ci şi prin valoarea sa de piaţă. Nu mai suntem cotaţi la bursă şi ne-am retras. Constat că această valoare stagnează sau chiar scade. Şi mă întreb care este soluţia. Din punctul meu de vedere, soluţia ar putea să fie antreprenoriatul alternativ. Se vorbeşte puţin despre acest tip de antreprenoriat în condiţiile în care capitalul străin este extrem de puternic. Putem avea un capital românesc puţin mai inteligent decât forţa capitalului străin.

În Galaţi asistăm la 26 de ani de regres. Am avut un singur punct de sprijin, s-a numit Mittal, s-a numit Sidex, s-a numit Combinatul Siderurgic. În momentul în care iluzia dezvoltării acestui punct de sprijin a dispărut, ne-am trezit într-o situaţie complicată. Sigur că există şi anumiţi factori de echilibru cum ar fi Damen, care reuşeşte cumva să gestioneze o parte din forţa de muncă şi din puterea economică ale acestui oraş, dar se pare că nu este suficient. Inteligenţa capitalului local nu se poate exprima decât în susţinerea unor activităţi care nu prezintă interes pentru capitalul străin. Şi aici mă refer la zona de protecţie a mediului, la cea culturală, la recreerea acelui ţesut care a existat într-un oraş cosmopolit ca Galaţiul între cele două războaie mondiale.

 

Ionuţ Pucheanu, primarul Galaţiului

Este necesară o învigorare a oraşului din punctul de vedere al businessului pentru că mi se pare că oamenii de afaceri şi cei care dau târcoale stau în blocstarturi, e ceva care urmează să se întâmple, ceva bun. Mi se pare că toată lumea ar dori să investească, avem multe de oferit, dar există o temere, toţi stau în expectativă, aşteaptă ca celălalt să facă celălalt pas. Oamenii de afaceri se plâng de forţa de muncă. Ori oferta nu e serioasă din partea angajatorului, ori noi ca oameni vrem să ajungem la un anumit statut social rapid. Din păcate, ca om care vine din mediul privat, ştiu că prima întrebare a posibilului angajat era: „ce salariu îmi dai?”, în loc să prezinte ceea ce ştie să facă. Însă le spun investitorilor: Aveţi curaj de a investi în Galaţi şi nu veţi regreta.

De ce să investească oamenii de afaceri în Galaţi? În primul rând, avem un parc industrial, o structură gata de exploatat şi zona liberă, poate una dintre ultimele zone libere din UE. Avem cea mai mare autostradă, Dunărea, suntem cel mai mare port maritim de pe Dunăre, ceea ce înseamnă un eventual export se poate face oriunde în lume.

Problema mare a românilor şi a gălăţenilor, nu ştim să vindem ţara. Nu ai cum să investeşti undeva dacă nu strigă cineva: suntem şi noi aici. Trebuie să pui pe masă toate beneficiile. Avem două universităţi foarte bune, în plină expansiune. Oraşele se construiesc în jurul universităţilor. Fiind un oraş foarte industrializat până acum 20 de ani avem o forţă de muncă foarte bine calificată. Avem oameni bine pregătiţi care ies de pe băncile facultăţilor. Văd acest oraş ca un hub de IT şi putem rivaliza sau chiar depăşi Iaşiul. Este uşor să atragem creiere din Moldova sau Ucraina, datorită poziţiei geografice.

Dacă îmi arătaţi măcar un metru de autostradă construit în Moldova în ultimii 26 de ani, din banii mei îl construiesc pe al doilea. Dacă se doreşte a se menţine această zonă preponderent agrară să ne spună cineva să sărim şi noi muntele, ne găsim o locuinţă.

 

Seria de evenimente ZF ANTREPRENORII ROMÅNIEI va continua în perioada următoare la BAIA MARE şi BUCUREŞTI