Andrei Luca Popescu, Gândul: Ziua în care lupta anticorupţie s-a făcut concurs de miss
Supermanul României e femeie. Avem o „Wonder Woman autentică”. Jurnaliştii îşi fac selfie-uri cu ea, pseudo-jurnaliştii îi dedică ode filmate. Nu este vreo activistă pentru o cauză nobilă sau vreo olimpică la Harvard, nici un politician care se înscrie în cursa electorală. Este un procuror şef, angajat al statului să impună legea. Ce am putut vedea ieri în videoclipul pus în scenă de Ambasada Suediei la Bucureşti, în cinstea noii „Stele Polare” a României, Laura Codruţa Kovesi, este greşit din toate punctele de vedere, mai puţin unul: da, este adevărat că lupta anticorupţie din România trebuie încurajată şi protejată de încercările de terfelire şi blocaj. Dar nu aşa. Nu reconstituind în mod absolut jenant o Cântarea României color, cu look occidental, în care ţărănci din Obor, cot la cot cu ambasadori, studente, oameni de cultură şi aşa-zişi „jurnalişti” o ridică în slăvi şi fac plecăciuni la propriu, într-o uniune de clase ruptă parcă din propaganda comunistă, pe şefa unei instituţii de forţă în România. Ce efect au avut artificiile suedeze de ieri, în cinstea lui Kovesi? Fanii necondiţionaţi au lăcrimat, adversarii declaraţi s-au întărâtat, cei neutri s-au îngreţoşat. Câştig zero. Însăilarea de ode greţoase pentru lideri de instituţii de forţă, într-o ţară măcinată până de curând de comunism şi de poliţie politică, vă asigur că nu este un mesaj inteligent.
În România, e greu să fii la mijloc, de capul tău. Ori eşti cu ăia, ori cu ăilalţii. Pe problema anticorupţiei, cu atât mai mult: zici ceva de Kovesi sau DNA, te-ai dat cu infractorii; huidui politicienii veroşi şi combinagiii afacerilor penale, ţi-a umplut Soros buzunarele şi mai eşti şi securist acoperit. La noi se joacă cu barda şi înjurătura, nu cu argumentul sau cu nuanţa, iar în jocul acesta neanderthalian al discursului public au intrat şi mulţi jurnalişti bine intenţionaţi, alături de trompete plătite.